3ra-711/15 — Obligarea de a întreprinde anumite acţiuni

prima instanţă: V. Muntean dosarul nr. 3ra-711/15 instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Reuc Valentina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valentina Reuc împotriva Rodicăi Camerzan, şefa Secţiei petiţii şi audienţă a Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova, cu privire la obligarea de a întreprinde anumite acţiuni şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Valentina Reuc şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 27 mai 2014, c o n s t a t ă La 14 aprilie 2014 Reuc Valentina a depus cerere de chemare în judecată împotriva funcţionarului public Camerzan Rodica, şefa Secţiei petiţii şi audienţă a Aparatului Preşedintelui RM, solicitînd obligarea pîrîtei de a transmite spre examinare Preşedintelui RM adresarea sa din 30 ianuarie 2014, cu solicitarea de a interveni cu o iniţiativă legislativă în vederea majorării indemnizaţiilor pentru persoanele declarate invalizi din copilărie de gradul I, pînă la suma echivalentă cu venitul lunar minim garantat. Mai solicită reclamanta încasarea despăgubirilor morale în cuantum de 1 000 000 lei. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că prin cererea sa din 30 ianuarie 2014, adresată Preşedintelui RM, a solicitat intervenirea cu o iniţiativă legislativă în vederea majorării indemnizaţiilor pentru persoanele declarate invalizi din copilărie de gradul I, pînă la venitul lunar minim garantat.

Prin răspunsul nr.06/4-06-147 din 06 februarie 2014, semnat de Camerzan Rodica, şefa Secţiei petiţii şi audienţă, a fost informată că cererea din 30 ianuarie 2014 a fost transmisă spre examinare Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei RM. Nefiind de acord cu răspunsul dat, la 17 februarie 2014 reclamanta s-a adresat cu cerere prealabilă, prin care a contestat acţiunile ilegale ale şefei Secţiei petiţii şi audienţă, Camerzan Rodica, solicitînd transmiterea spre examinare Preşedintelui RM a adresării sale din 30 ianuarie 2014. La cererea prealabilă a primit răspuns la 13 martie 2013 şi 31 martie 2014, însă solicitarea sa nu a fost soluţionată în sensul invocat.

Consideră reclamanta că pîrîta Camerzan Rodica, deţinînd funcţia de şefa a Secţiei petiţii şi audienţă, neavînd împuternicirile corespunzătoare, ilegal a redirecţionat solicitarea sa adresată Preşedintelui RM, spre examinare Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei RM, uzurpând astfel dreptul Preşedintelui RM garantat de Constituţia RM de a decide asupra faptului de a beneficia sau nu de dreptul de a interveni cu o iniţiativă legislativă. Ca rezultat al acţiunilor ilegale ale pîrîtei, solicitarea sa a rămas fără examinare, iar nivelul asigurărilor sociale al persoanelor declarate invalizi din copilărie de gradul I, chiar şi după indexarea din 01 aprilie 2014, a rămas sub minimul necesar cu 65% şi continuă să prezinte o ameninţare gravă pentru viaţa beneficiarilor.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 27 mai 2014, acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe Reuc Valentina a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2015, a fost respins apelul declarat de Valentina Reuc şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Instanţa de apel la emiterea deciziei a constatat că obiectul litigiului din speţă îl constituie acţiunile/inacţiunile pîrîtei Camerzan Rodica, şefei Secţiei petiţii şi audienţă a Aparatului Preşedintelui RM de a transmite Preşedintelui RM cererea adresată de reclamantă Preşedintelui RM la data de 30.01.2014, prin care reclamanta Reuc Valentina a solicitat intervenirea cu o iniţiativă legislativă în vederea majorării indemnizaţiilor pentru persoanele declarate invalizi din copilărie de gradul I, cererea respectivă fiind remisă pentru examinare Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.

Reclamanta consideră că prin neprezentarea respectivei solicitări Preşedintelui RM, dar remiterea acesteia spre examinare Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei RM, pîrîta a uzurpat dreptul Preşedintelui RM de a decide asupra intervenirii cu iniţiativă legislativă. Instanţa de apel a concluzionat că afirmaţiile şi pretenţiile reclamantei în acest sens, corect au fost reţinute de prima instanţă ca neîntemeiate, deoarece acţiunile/inacţiunile pîrîtei, care fac obiectul acţiunii, se încadrează în prevederile art.7 alin. (l) al Legii cu privire la petiţionare, care stabileşte, că „petiţiile în care sînt abordate oricare alte probleme decît cele menţionate la art.6, se adresează organelor sau persoanelor oficiale, de a căror competenţă nemijlocită ţine 2 soluţionarea lor”.

La caz, soluţionarea problemei abordate de reclamantă prin cererea adresată Preşedintelui RM este dată prin lege în competenţa Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, fapt menţionat expres în Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.691 din 17 noiembrie 2009. Anume din acest motiv cererea reclamantei a fost remisă spre examinare respectivului minister. Prin recursul declarat la 26 martie 2015 Reuc Valentina a solicitat admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului recurenta a invocat interpretarea eronată a legii.

În acest sens, a menţionat că problema abordată de aceasta în petiţia sa din 30 ianuarie 2014 ţine de drepturile şi interesele legitime ale unor grupuri largi de cetăţeni, astfel încadrîndu-se în art. 6 din Legea cu privire la petiţionare şi prin urmare, urmează a fi examinată de Preşedintele ţării. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Reuc Valentina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a 3 normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Reuc Valentina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Reuc Valentina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 4