Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-1729/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
15 iulie 2015
Părțile
Loim Invest UAB vs Ţurcan Victor, Executorul judecatoresc Iacob Miron
Pe scurt
Temeiurile inadmisibilităţii recursului

2ra-1729/15 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: O. Cojocaru dosarul nr. 2ra-1729/15 instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 15 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de „Loim Invest” UAB, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „Loim Invest" UAB împotriva lui Ţurcan Victor şi executorului judecătoresc Iacob Miron cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de „Loim Invest” UAB şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 23 septembrie 2014 c o n s t a t ă La data de 16 iunie 2014 „Loim Invest” UAB a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ţurcan Victor şi executorului judecătoresc Iacob Miron, solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să fie dispusă încasarea prejudiciului material în mărime de 2700 euro. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 31 decembrie 2012 de către Poliţia de Frontieră a Republicii Moldova a fost reţinut mijlocul de transport marca „BMW 325”, anul fabricării 1994, care-i aparţine cu drept de proprietate.

Relatează că potrivit informaţiei furnizate de către Poliţia de Frontieră, reţinerea mijlocului de transport a avut loc în baza încheierii privind anunţarea în căutare şi reţinerea unităţii de transport din 24 septembrie 2009. „Loim Invest” UAB susţine că a înaintat un demers în adresa executorului judecătoresc Miron Iacob, prin care a solicitat să confirme sau să infirme faptul dispunerii reţinerii mijlocului de transport.

Graţie răspunsului Poliţiei de Frontieră s-a adeverit că prin încheierea nominalizată s-a dispus obligarea Direcţiei Poliţiei Rutiere a DGPOP MAI şi CGP de a căuta şi reţine unitatea de transport, împreună cu setul de chei şi certificatul de înmatriculare, Poliţia de Frontieră fiind obligată de a nu permite trecerea frontierei de stat a automobilului respectiv, iar în caz de depistare a-1 reţine, etc. Susţine că prin răspunsul Uniunii Naţionale a Executorilor judecătoreşti din 27 mai 2013, a aflat că executorul judecătoresc Miron Iacob a dispus aplicarea sechestrului pe autoturismul respectiv. A înaintat o cerere de chemare în judecată către executorului judecătoresc şi Ţurcan Victor privind anularea sechestrului asupra automobilului respectiv.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 05 decembrie 2013, s-a dispus anularea procesului-verbal de sechestru în privinţa mijlocului de transport şi ridicarea sechestrului. Hotărârea Judecătoriei Buiucani din 05 decembrie 2013 nu a fost atacată, intrînd în vigoare la data de 20 decembrie 2013. „Loim Invest” UAB a indicat că drept motiv de neatacare a servit faptul că a restituit lui Cotengo Igor suma de 2 200 euro, plătită pentru mijlocul de transport model „BMW 325”, sechestrată ilegal de către executorul judecătoresc Miron Iacob şi a suportat cheltuieli în mărime de 500 euro. Prin urmare, consideră că, în temeiul art. 161/3 alin. (2) Cod de executare, acest prejudiciu urmează a fi încasat de la pîrîţi.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 23 septembrie 2014 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 01 octombrie 2014 „Loim Invest” UAB a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015 a fost respins apelul declarat de „Loim Invest” UAB şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Pentru a decide astfel instanţa de apel a invocat prevederile art. 14 alin. (1,2) Cod civil, conform cărora persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. (2) Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

Instanţa de apel a stabilit că în scopul executării documentului executoriu nr. 2-711/2011 din 05 mai 2011, emis de către Judecătoria Botanica, nun. Chişinău privind încasarea sumei de 2159 euro de la Lozovan Iurie în beneficiul lui Ţurcan Victor, de către executorul judecătoresc Iacob Miron au fost întreprinse un şir de măsuri, printre care aplicarea sechestrului pe automobilul de model „BMW 325” diesel, anul producerii 1994, de culoare albastră (procesul-verbal din 19.01.2013). Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 05 decembrie 2013 a fost anulat procesul-verbal de sechestru întocmit de executorul judecătoresc Iacob Miron în privinţa automobilului de model „BMW 325” diesel, n/î C NA 012, caroseria WBACC21050EN00055 şi ridicat sechestrul în privinţa mijlocului de transport.

Astfel, instanţa de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate cerinţele privind compensarea prejudiciului material de la executorul judecătoresc Iacob Miron, or sechestrul a fost aplicat la cererea lui Ţurcan Victor de a executa documentul executoriu nr. 2-711 /2011 din 05 mai 2011, emis de către Judecătoria Botanica mun. Chişinău. Din materialele dosarului instanţa de apel a stabilit că automobilul de model marca BMW, aparţine „Loim Invest” UAB. Conform art. art.118 alin.(l) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. 2 Instanţa de apel a reţinut că la materialele cauzei nu au fost anexate careva probe, din care ar rezulta prejudiciul material pretins, afirmaţiile apelantului având un caracter declarativ, considerînd justă concluzia primei instanţe de respingere a acţiunii.

La data de 19 mai 2015 „Loim Invest” UAB a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că Curtea de Apel a expediat în adresa recurentului copia deciziei integrale, însă la materialele pricinii nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 19 mai 2015 de către „Loim Invest” UAB se consideră a fi depus în termen. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Recurentul susţine că a compensat lui Cotenco Igor suma de 2 200 euro, plătită pentru automobilul de model „BMW 325”, sechestrat ilegal de către executorul judecătoresc Miron Iacob. În particular, prin oferirea altui model de transport şi anume de marca „Mazda 323”, nr/î DNV 323, pentru automobilul sechestrat. Invocă că la data de 29 septembrie 2014 automobilul de model „BMW 325” a fost scos de la evidenţă în mod automat, pe motiv că nu erau date cu privire la revizia tehnică şi asigurări, fapt datorat sechestrului ilegal de către executorul judecătoresc Miron Iacob. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de „Loim Invest” UAB nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă 3 în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de „Loim Invest” UAB ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de „Loim Invest” UAB se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.