2ra-1454/15 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: M. Diaconu dosarul nr. 2ra-1454/15 instanţa de apel: N. Traciuc, E. Fistican, B. Bîrca ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Oriol Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oriol Victor către Ministerul Justiţiei al RM, intervenient accesoriu Inspectoratul Naţional de Patrulare al Inspectoratului General al Poliţiei, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Oriol Victor şi admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 29 mai 2014 cu emiterea noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii c o n s t a t ă La 24 ianuarie 2014 Oriol Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Inspectoratul Naţional de Patrulare al IGP, solicitînd repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de 09 aprilie 2011 şi 12 aprilie 2011, de către agentul constatator al Poliţiei Rutiere mun. Chişinău în privinţa sa au fost întocmite două procese-verbale în baza art. 231 alin. (3) Cod contravenţional, cu aplicarea amenzii în mărime de 2400 lei, pe motivul conducerii automobilului de model „RAV 4”, n/î BE AE 181, fiind anterior privat de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 6 luni, proces care ulterior a fost încetat.

Indică că s-a adresat cu contestaţie privind anularea proceselor-verbale, motivînd că conducea automobilul regulamentar şi cu toate actele în regulă. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13.12.2011, a fost admisă contestaţia, fiind anulate procesele-verbale şi deciziile din data de 09 aprilie 2011 şi 12 aprilie 2011, întocmite în baza art. 231 alin. (3) Cod Contravenţional. Hotărîrea a devenit irevocabilă prin neatacare. Invocă că au fost luate măsuri de asigurare şi aplicate interdicţiile prin încheierea nr.036-353/2011 din 26.05.2011 întru executarea documentului executoriu emis de SPR Anenii Noi nr. MAIO1469695 din 12.04.2011 privind încasarea în beneficiul statului a amenzii în mărime de 2400 lei, achitată de contravenient în numerar în baza bonului N0058, care ulterior a fost anulată.

Astfel, prin încheierea privind anularea măsurilor de asigurare nr. 036- 353/2011 din 28.06.2011, s-a dispus anularea măsurilor de asigurare şi au fost ridicate interdicţiile aplicate întru executarea documentului executoriu menţionat mai sus. Susţine că în temeiul încheierii nr. 036-454/2011 din 30.06.2011, s-a aplicat sechestru pe bunurile materiale, inclusiv şi pe întreprinderea SC „Technolaser” SRL, care îi aparţine cu drept de proprietate şi asupra căruia a primit arvună în mărime de 2400 Euro conform recipisei din 28.12.2012 de la Egler Robert, astfel fiind nevoit să returneze dubla arvună încasată de la potenţialul cumpărător în baza contractului de arvună nr.3 din 28.12.2012, care constituie suma de 4800 Euro şi returnată la 28.01.2013 lui Egler Robert - potenţialului cumpărător.

Consideră că în legătură cu aplicarea sechestrului şi imposibilitatea efectuării modificărilor la Camera înregistrării de Stat privind înstrăinarea întreprinderii SC „Technolaser” SRL prin extrasul din Registrul de Stat al persoanelor juridice nr. 2221 din 26.01.2013 potenţialul cumpărător Egler Robert a fost informat că întreprinderea dată are interdicţie, care s-a confirmat prin datele din Registru de stat din 26.01.2013, circumstanţă care 1-a făcut să renunţe la cumpărarea întreprinderii.

Solicită reclamantul repararea prejudiciului material constituit din: suma de 2400 lei - amendă achitată; 2400 euro - partea din dublu arvunei încasate pentru obligaţia de a înstrăina SC „Tehnolaser” SRL; cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 3500 lei şi 800 lei - cheltuieli pentru administrarea şi conservarea probelor, cheltuieli suportate în vederea deplasărilor (deplasare repetată la sediul Poliţiei Rutiere pentru returnarea numerelor de înmatriculare, deplasările la instanţa de judecată, la 3 şedinţe), precum şi repararea prejudiciului moral în suma de 8000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 29 mai 2014, acţiunea a fost admisă în parte.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Oriol Victor, cu titlu de prejudiciul material cauzat prin contravenţie, suma de 2400 lei - amenda achitată; cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 2000 lei; taxa de stat în mărime de 1305 lei; suma de 1000 lei cu titlu de prejudiciul moral, în total suma de 6705 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 02 iunie 2014 Ministerul Justiţiei şi la 23 iunie 2014 Oriol Victor au declarat fiecare apel. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Oriol Victor şi admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 29 mai 2014 cu emiterea noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă integral Instanţa de apel la emiterea deciziei a concluzionat că circumstanţele prezentate în speţă nu îşi regăsesc reglementarea în prezenta lege şi respectiv reclamantul nu este în drept să solicite repararea prejudiciului. Astfel, pentru aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicita ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în fiecare caz în care se pretinde încasarea despăgubirilor materiale şi morale cauzate prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii, ale instanţei judecătoreşti, urmează să existe şi să fie întrunite cumulativ (minim o condiţie), atît a circumstanţelor prevăzute la art. 6 „Dreptul la repararea prejudiciului” cît şi de art. 3 „Cazurile de recuperare a prejudiciului”, conform Legii nr. 1545 din 25.02.1998.

Instanţa de apel a menţionat că în calitate de condiţie generală pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiuni ilegale ale organelor de urmărire penală sau ale instanţelor de judecată este necesar ca fapta să fie recunoscută drept ilicită.

Nu orice acţiune a organelor de urmărire penală sau a instanţelor de judecată atrage răspunderea statului, ci numai cele enumerate exhaustiv în art. 3 din Legea nr. 1545. Conform art. 3 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii; c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; d) supunerii ilegale la arest contravenţional, reţinerii contravenţionale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenţionale de către instanţa de judecată; e) efectuării măsurilor speciale de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei; f) ridicării ilegale a documentelor contabile,

a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare. Conform art. 6 din aceeaşi lege, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive şi 3 irevocabile a sentinţei de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărîrii cu privire la anularea arestului contravenţional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice; d) adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art. 313 alin. (5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulităţii actelor sau acţiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigaţii.

În acest sens, instanţa de apel a considerat că concluziile instanţei de fond cu privire la admiterea acţiunii în vederea încasării prejudiciului material şi moral sunt eronate. Astfel, prima instanţă a admis neîntemeiat parţial acţiunea, deoarece în privinţa lui nu a fost aplicată sancţiunea contravenţională de către instanţa de judecată, dar de către agentul constatator. La data de 23 martie 2015 Oriol Victor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi emitere unei noi hotărîri prin care a admite acţiunea integral. În motivarea recursului recurentul a invocat interpretarea eronată a legii de către instanţa de apel.

Recurentul nu este de acord cu menţiunile instanţei de apel, precum că în cazul din speţă sancţiunea a fost aplicată de către agentul constatator şi nu de instanţa de judecată. Susţine că în cazul său a fost aplicată amendă. Apoi, după achitarea ei, la demersul agentului constatator către instanţa de judecată, a fost ridicat permisul de conducere. Invocă că categoriile de sancţiuni sunt prevăzute de art. 3 lit.c) şi e) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Menţionează că în Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti e stipulat că procedurile contravenţionale cad sub incidenţa caracterului penal al procedurilor şi acestora li se aplică aceleaşi principii precum la examinarea procedurilor penale. Susţine că raportînd la circumstanţele pricinii condiţiile stabilite exhaustiv în conţinutul normei respective, aplicînd norma menţionată, instanţa de apel urma să extindă sensul normei juridice dincolo de ipotezele la care se referă, adică nu trebuia să se limiteze doar la procedurile penale ci şi la cele contravenţionale cărora li se aplică aceleaşi principii precum la examinarea procedurilor penale, astfel încălcîndu-se regulile de interpretare.

4 În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa recurentului copia deciziei integrale, însă la materialel pricinii nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 23 martie 2015 de către Oriol Victor se consideră a fi depus în termen. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Oriol Victor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de 5 lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Oriol Victor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Oriol Victor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru 6