2ra-2430/18 — repararea prejudiciului moral

Dosarul nr.2ra-2430/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (O.Cernei)

instanța de apel:Curtea de Apel Chișinău (V.Negru, A.Pahopol, A.Bostan)

Î N C H E I E R E

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Svetlana Filincova

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Marian Andrei

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală,

Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Finanțelor cu privire la repararea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care au fost

respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor, și a fost

menținută hotărârea din 06 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La data de 13 iunie 2017, Marian Andrei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală,

Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Finanțelor cu privire la repararea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la data de 20 mai 2015

automobilul de model Fiat Croma cu nr. XXXXX, a fost reținut la Punctul de Trecere

a Frontierei Sculeni.

A menționat că în timpul controlului de frontier, colaboratorului Buzău Oleg i-au

apărut dubii referitor la numărul caroseriei. Astfel, la 20 mai 2015 a fost întocmit un

proces-verbal privind actele de constatare, și a fost ridicat de la Marian Andrei

automobilul în cauză, cheile de pornire și certificatul de înmatriculare.

A declarat reclamantul că, automobilul a fost reținut, deși a explicat că îi aparține

lui cu drept de proprietate, a fost înregistrat în Germania și nu este pentru prima data

cînd intră și iese de pe teritoriul R.Moldova prezentînd și acte ce confirmă că numărul

caroseriei se află la locul stabilit, și corespunde originalului.

A considerat că acțiunile colaboratorului de poliție urmează a fi calificate ca o

ingerință întru exercitarea dreptului său de proprietate.

A indicat că după reținerea automobilului fără careva explicații convingătoare, a

1

fost nevoit să plece în Germania cu transport de ocazie suportând cheltuieli financiare

suplimentare.

A susținut că la 24.07.2015 a fost pornită urmărirea penală în cauza nr. XXXXX,

conform semnelor constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 276

alin. (1) Cod penal. Ulterior, de către colaboratorii Departamentului poliției de

Frontieră al MAI, la data 18.09.2015, a fost pornită urmărirea penală în cauza nr.

XXXXX, conform semnelor constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de

art. 248 alin. (1) Cod penal. La 01.10.2015, cauzele penale respective au fost conexate

într-o singură procedură, fiindu-i atribuit numărul - XXXXX.

A invocat că conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 280 din

08.06.2015, s-a stabilit că blancheta certificatului de înmatriculare cu nr. XXXXX a

mijlocului de transport de model „FIAT Croma” înregistrat în Germania, cu numărul

de caroserie XXXXX, nu a fost modificat.

A relatat că conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 330 din

19.06.2015, numărul de marcaj al caroseriei a mijlocului de transport de model „FIAT

Croma” înregistrat în Germania, n/î XXXXX, a fost supus modificării prin înlăturarea

unui fragment de metal cu numărul inițial, cu montarea de apoi a unui fragment de

metal fără număr și fixarea lui prin sudare. Numărul caroseriei XXXXX pe suprafața

suportului amortizatorului drept a fost fixat în locul neprevăzut de uzina producătoare.

A menționat că conform răspunsului parvenit de la Centrul Cooperare

Polițienească Internațională al IGP, s-a stabilit că, unitatea de transport de model

„FIAT Croma” cu nr. caroserie XXXXX, nu figurează ca fiind furată din țările

membre ale OIPC Interpol.

A specificat că fiind recunoscut și audiat în calitate de bănuit, învinuit, vinovăția

nu și-a recunoscut-o și a declarat, că mijlocul de transport de model „FIAT Croma”

înregistrat în Germania, n/î XXXXX, la data de 22.04.2015 1-a cumpărat din or.

Deggendorf, Germania de la întreprinderea Lipp Martin - Fahrzeughandel. După ce a

procurat autoturismul, a plecat și a trecut revizia tehnică în Germania și a înregistrat-o

la autoritățile de poliție din Germania pe numele său. De la data procurării pînă la data

de 20.05.2015 a circulat cu automobilul pe teritoriul Germaniei și alte țări ale Europei,

inclusiv și Republica Moldova.

La 20.05.2015, aproximativ la orele 23:00, având intenția de a traversa frontiera

de stat pentru a pleca în Germania prin vama Sculeni a prezentat actele necesare

pentru călătorie inclusiv și certificatul de înmatriculare pe mijlocul de transport

menționat. După o perioadă de timp colaboratorii poliției de frontieră i-au comunicat,

că au apărut suspiciuni în originalitatea vin-codului autoturismului. Ulterior, i-a fost

ridicat mijlocul de transport de model ”Fiat Croma” înregistrat în Germania, n/î

XXXXX, cheia de pornire și certificatul de înmatriculare.

După reținerea mijlocului de transport a plecat în Germania și s-a adresat la

vânzător, cerând explicație vizavi de acuzațiile aduse de către organele de poliție, din

Republica Moldova, ulterior i-a fost eliberat copia contractului de vînzare-cumpărare.

A susținut că, pe întreaga perioadă de desfășurare a urmăririi penale, apărarea în

interesele sale a întreprins un șir de acțiuni în vederea urgentării urmăririi penale

2

precum și în vederea restituirii automobilului, acțiuni soldate de fiecare dată cu eșec.

Cereri, petiții și plîngeri au fost înaintate în diferite instanțe, de fiecare dată primind

niște răspunsuri formale.

A relatat că a fost nevoit să se prezinte de nenumărate ori la organul de urmărire

penală și la procuratură pentru a fi audiat, și de fiecare dată din mijloace financiare

personale. Astfel, a fost recunoscut bănuit și ulterior învinuit, a fost acuzat de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art.248 alin.(1) și 276 alin.(1) Cod Penal, iar

acțiunile, inacțiunile organului de urmărire penală au fost contestate judecătorului de

instrucție a Judecătoriei Ungheni, însă au fost respinse.

A comunicat că cauza penală nr.XXXXX a fost transmisă pentru continuarea

urmăririi penale procurorului în Procuratura pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze Speciale, Maxim Motînga, care a examinat materialele cauzei,

prin ordonanța din 05.12.2016 a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului

Marian Andrei, din motiv că în cazul dat fapta nu întrunește semnele constitutive ale

componenței de infracțiune, clasarea procesului penal și restituirea automobilului,

hotărâre absolut legală și întemeiată.

A concluzionat că în rezultatul acțiunilor ilegale ale organului de urmărire penală,

procuraturii și instanțelor judecătorești, i-au fost grav încalcate drepturile sale

constituționale, prin urmare a solicitat încasarea în beneficiul său a prejudiciului

moral în sumă de 200 000 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 10

000 de lei.

Prin hotărârea din 06 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat din bugetul de stat al Republicii Moldova

prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Marian Andrei suma de 5000

de lei cu titlul de prejudiciul moral, cauzate prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, procuraturii și suma de 5000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru

asistența juridică, iar în total suma de 10000 de lei. În rest, pretențiile au fost respinse

ca neîntemeiate.

Prin decizia din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse apelurile

declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor, și a fost menținută hotărârea

din 06 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că scoaterea integrală de sub

urmărirea penală a lui Marian Andrei pe cauza penală nr. XXXXX, din motiv că în

cazul dat fapta nu întrunește semnele constitutive ale componenței de infracțiune cu

clasarea procesului penal în temeiul art. 284 Cod Penal constituie temei de reabilitare

ce ar acorda reclamantului/intimat dreptul de a pretinde la repararea prejudiciu moral.

Instanța de apel a menționat că instanța de fond corect a constatat că,

examinarea cauzei penale în privința lui Marian Andrei a început de la 20 august 2015

din momentul atribuirii reclamantului a statutului de învinuit și până la 05 decembrie

2016 cînd s-a dispus scoaterea integrală de sub urmărirea penală a reclamantului.

Totodată, pe perioada urmăririi penale, reclamantul a fost lipsit de bunul mobil ce-i

aparține, mijlocul de transport, care a fost ridicat la 20 mai 2015 și restituit

reclamantului abia la 19 decembrie 2016.

3

Instanța de apel a concluzionat că suma solicitată de reclamantul/intimat în

mărime de 200 000 de lei, reprezintă o sumă evident exagerată și vădit

disproporționată în raport cu obiectul litigiului și dreptul pretins lezat.

În opinia instanței de apel suma de 5000 de lei reprezintă o compensare

suficientă și echitabilă a prejudiciului moral cauzat. Or, o compensație justificată ar

însemna șă fie „una echitabilă”, să nu fie vădit disproporționată în raport cu gravitatea

violărilor constatate și să se apropie în cuantum la valoarea pe care ar fi acordat-o

Curtea Europeană în cazul în care cauza ar fi fost examinată în fața instanței de la

Strasbourg.

La 21 septembrie 2018, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

Recurentul a indicat că prejudiciul moral urmează a fi privit ca o compensare și

nicidecum ca obținerea unor foloase necuvenite. Mai mult ca atît, Andrei Marian nu a

fost supus reținerii, nefiind aplicate careva măsuri privative sau nonprivative de

libertate, nu a fost supus pedepsei sub formă de închisoare, au fost întreprinse doar

măsuri procesuale legale care erau prevăzute de legislația processual penală.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 22 mai 2018,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 21 septembrie 2018 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

4

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Ministerul Justiției, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

5

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Svetlana Filincova

Iurie Bejenaru

6