3ra-959/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – I. Barbacaru dosarul nr. 3ra-959/15 instanţa de apel – V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 15 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată ”Lucevista” împotriva ÎCS „Gas Natural Fenosa” SA cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Lucevista”, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 25 iunie 2014 şi emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 12 martie 2014 Societatea cu Răspundere Limitată ”Lucevista” (SRL ”Lucevista”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Gas Natural Fenosa” SA cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 23 decembrie 2013 de către reprezentanţii ÎCS „Gas Natural Fenosa” SA, V. Perju şi I. Candu a fost întocmit actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale cu nr. A 21753, conform căruia, la momentul verificării s-a depistat că, consumatorul SRL „Lucevista” s-a conectat samovolnic la reţeaua furnizorului 0,4 kw, fară contract de furnizare a energiei electrice, evidenţa nefiind verificată şi sigilată. Tot în acest act se menţionează faptul că reprezentantul consumatorului a refuzat să se prezinte şi a plecat de la faţa locului. La aceeaşi dată a fost verificat consumul receptoarelor electrice la locul de consum - 14 plafoane x 4 becuri, un condiţioner 1,8 kw şi un reşou 2 kw.

Susţine reclamantul că, actul nr. A 21753 din 23 decembrie 2013 de depistare a încălcării clauzelor contractuale şi factura de consum fraudulos au fost întocmite abuziv şi tendenţios din următoarele considerente. La rubrica încălcări depistate, în actul contestat este efectuat înscrisul prin care se constată că la momentul verificării Consumatorul s-a conectat samovolnic la reţeaua Furnizorului 0,4 kw fară contract de furnizare a energiei electrice, evidenţa nefiind verificată şi sigilată. După demonstrarea faptului reprezentantul Consumatorului a refuzat să se prezinte şi a plecat de la faţa locului. Or, aceste menţiuni sunt lipsite de suport juridic, deoarece SRL „Lucevista” a încheiat la data de 20 decembrie 2013 cu ÎCS „ Red Union Fenosa” SA contractul de furnizare a energiei electrice, prin urmare fiind exclusă conectarea samovolnică la reţeaua furnizorului.

Consideră reclamantul că ÎCS „ Red Union Fenosa” SA la întocmirea actului nominalizat nu a ţinut cont de faptul că întrerupătorul, la care se face trimitere în act, nu se afla pe teritoriul arendat de către SRL „Lucevista”, ci la o distanţă mare de locul de consum, iar reprezentanţii pîrîtului avînd acces liber la acest întrerupător, sau deplasat şi l-au şi conectat fară acordul consumatorului, deoarece numai ei aveau cheiea de la cutia în care se afla întrerupătorul. Mai indică reclamantul că, în octombrie 2013 a înaintat o cerere ÎCS „ Red Union Fenosa” SA cu privire la conectarea şi sigilarea contorului, care a fost sigilat tocmai la sfîrşitul lunii decembrie 2013. În susţinerea acţiunii mai indică reclamantul că, menţiunea din actul de control precum că reprezentanţii săi în timpul controlului au plecat de la faţa locului, nu corespunde realităţii.

Invocă reclamantul că calculul prezentat de către ÎCS „ Red Union Fenosa” SA în sumă de 6268,18 lei este incorect şi nu corespunde consumului de fapt, deoarece SRL „Lucevista” la acel moment nu activa. Conform pct. 170 din Hotărârea ”Cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice din 2008” şi pct. 165 din Hotărârea cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice din 2010, în cazul depistării încălcării de către consumator a clauzelor contractuale care au dus la neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a cantităţii de energie consumată, personalul furnizorului, unităţii de distribuţie este obligat să demonstreze acest fapt consumatorului şi să întocmească actul de depistare a încălcărilor clauzelor contractuale în două exemplare.

Personalul furnizorului indică obligatoriu modalitatea în care consumatorul a încălcat clauzele contractuale care au dus la neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a cantităţii de energie electrică consumată. Astfel, invocă reclamantul că contrar acestor prevederi reprezentanţii furnizorului au inclus în act circumstanţe care nu s-au adeverit şi care nici nu au putut fi probate. Cere reclamantul anularea Actului nr. A 21753 din 23 decembrie 2013 de depistare a încălcării clauzelor contractuale şi a facturii pentru consum fraudulos de energie electrică din 09 ianuarie 2014 SV 7157379012. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 25 iunie 2014, acţiunea SRL ”Lucevista” împotriva ÎCS „Gas Natural Fenosa” SA cu privire la contestarea actului administrativ a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, a fost admis apelul declarat de către SRL ”Lucevista”, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 25 iunie 2014 şi emisă o nouă hotărîre prin care, a fost anulat actul de control nr. A 21753 din 23 decembrie 2013 de depistare a încălcării clauzelor contractuale şi factura pentru consum fraudulos de energie electrică din 09 ianuarie 2014 SV 7157379012. La 20 mai 2015 ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei a aplicat şi interpretat eronat normele de drept material şi procedural.

Astfel invocă legalitatea Actului nr. A 21753 din 23 decembrie 2013 de depistare a încălcării clauzelor contractuale emis în urma controlului echipamentului de măsurare a energie electrice de către colaboratorii ÎCS „ Red Union Fenosa” SA, deoarece în urma efectuării controlului s-a stabilit că, echipamentul de măsurare ce aparţine intimatului a fost conectat samovolnic la reţeaua furnizorului 0,4 kV fără contract de furnizare a energiei electrice. Concomitent, susţine recurentul că, deşi la momentul constatării faptului conectării samovolnice era prezent reprezentantul intimatului, acesta a refuzat să asiste în continuare la întocmirea actului de depistare a încălcării clauzelor contractuale, motiv din care în temeiul p.164 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, actul nr. A 21753 a fost întocmit în lipsa acestuia.

Astfel, în cazul în care consumatorul final sau reprezentantul acestuia a refuzat să participe la controlul echipamentului de măsurare, personalul operatorului de reţea efectuează controlul în lipsa acestuia, întocmind actul de control al echipamentului de măsurare în care se indică faptul refuzului. Actul de control al echipamentului de măsurare, semnat de către persoana responsabilă a operatorului de reţea se expediază consumatorului final prin poştă cu scrisoare recomandată, în termen de cel mult 3 zile calendaristice de la data efectuării controlului respectiv.

Astfel, susţine recurentul că, în conformitate cu art. 9 Cod civil persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile cu bună credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri, or conectarea neautorizată, fără acordul furnizorului a instalaţiei electrice urmează a fi recalculată conform p.100 din Regulament, iar temeiuri de anulare conform prevederilor art.26 al Legii contenciosului administrativ nu pot prevala. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat