2ra-1588/15 — Declararea nulităţii contractului de vînzare.cumpărare

prima instanță:V. Burduh, dosarul nr. 2ra-1588/15 instanța de apel: A. Panov, N. Craiu, A. Minciuna ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Semiruncic Larisa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Larisei Semiruncic împotriva lui Condrea Evghenii, Sprincean Ion, intervenienți accesorii Furdui Artur, Furdui Ina, Globa Vasile cu privire la declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Semiruncic Larisa și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 14 iulie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 16 decembrie 2013, Semiruncic Larisa a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Condrea Evghenii, Sprincean Ion, intervenienţi accesorii Furdui Artur, Furdui Ina, Globa Vasile, Globa Nina cu privire la declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare. În motivarea acţiunii a indicat că mama sa - Policarpova Maria, care a decedat, la 07 septembrie 2009, i-a eliberat procura autentificată de notarul privat, Puşcaş Constantin, înregistrată cu nr.5772, în baza căreia aceasta a încheiat cu cumpărătorul Condrea Evghenii contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului nr 33, situat în mun.

Chișinău str. Vadul lui Vodă, 62/3. Susține că la data de 26 februarie 2010, Condrea Evghenii a înstrăinat apartamentul litigios lui Furdui Artur şi Furdui Ina, care la rândul lor, la data de 04 aprilie 2011, au înstrăinat apartamentul lui Sprincean Ion. Menționează că toți intermediarii tranzacțiilor de înstrăinare a apartamentului litigios, inclusiv și dobânditorul final, Sprinceana Ion, nu au fost în locuință și nu au verificat condițiile interioare de trai. Consideră că, de fapt, a fost încheiat un contract de împrumut şi nu de vânzare- cumpărare, deoarece, nu a avut o intenție reală de a înstrăina apartamentul litigios, aşa cum rămânea fără loc de trai, iar prețul în contul apartamentului de 10 000 euro, în realitate nu i-a primit, or, pârâtul a transmis această suma de bani altei persoane și şi anume lui Vladislav Dostali, care ulterior, i-a transmis Tatianei Ursu, cu toate că costul real al apartamentului fiind estimat în suma de 20 000 euro.

Solicită declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului nr. 33, situat în mun. Chișinău, str. Vadul lui Vodă 62/3 şi încasarea de la Condrea Ion şi Sprîncean Ion în beneficiul său cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 14 iulie 2014, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată și anulată măsura de asigurare a acţiunii sub formă de sechestru aplicată prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 07 martie 2014, asupra apartamentului nr. 33, situat în mun. Chișinău din str. Vadului Vodă , 62/3 cu nr. cadastral 0100304.119.01.033. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de către Semiruncic Larisa şi menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei instanța de apel a inovat prevederile art.753 alin.(1), (2), art. 756 alin. (1), 195, art. 199, art. 200 alin.(1), (3), art. 214 alin.(1), din Cod civil, care reglementează aspecte ce ţin de încheierea contractului de vînzare-cumpărare, cheltuielile de vînzare a unui bun mobil, noţiunea actului juridic, consimţămîntul, şi înregistrarea actului juridic, care indică că actul juridic care are ca obiect bunurile de imobile urmează să fie înregistrat în modul stabilita de lege. Cu referire la normele citate şi în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel a reținut că contractul de vînzare-cumpărare nr. 9478 din 09 octombrie 2009 a apartamentului 33 situat în mun.

Chișinău, str. Vadul lui Vodă, 62/3 încheiat între vânzătorul Policarpova Maria și cumpărătorul lui Condrea Evghenii este legal, nu conține careva vicii de natura juridică, care să influenţeze valabilitatea şi legalitatea acestuia, prin urmare, acțiunea Larisei Semiruncic a fost bazată doar pe afirmații declarative, fără existența cărora probe pertinente şi concludente. La 30 aprilie 2015, Semiruncic Larisa a declarat recurs nemotivat împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admiterea acţiunii. La data de 15 mai 2015, Semiruncic Larisa a declarat recurs motivat, împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admiterea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei nu a dat apreciere corespunzătoare faptului că de fapt prețul apartamentului litigios în cuantum de 10 000 euro nu corespunde realității şi nu presupune o vânzare-cumpărare efectivă, cu atât mai mult că nici unul din cumpărătorii menționați nu a intrat în posesia și administrarea a apartamentului litigios. Consideră că instanțele inferioare la emiterea deciziei contrar prevederilor art.26 CPC, care reglementează contradictorialitatea şi egalitatea părților în drepturile procedurale şi prevederilor CEDO, a refuzat în admiterea cererii sale privind administrarea noilor probe.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Semiruncic Larisa este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Semiruncic Larisa nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Semiruncic Larisa asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Semiruncic Larisa ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Semiruncic Larisa se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva