2ra-1849/16 — declararea nulității contractulu de vînzare-cumpărare

2ra-1849/16 — declararea nulității contractulu de vînzare-cumpărare (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: V. Gîrleanu dosarul nr. 2ra-1849/16

instanța de apel: D. Manole, Șt. Niță, A. Bostan

Î N C H E I E R E

17 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Samosvat Vladimir, reprezentat de avocatul Coban Igor,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Samosvat Vladimir

împotriva Ianei Sviderscaia, Ludmilei Ghinda și Ghinda Semion cu privire la

declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de către Sviderscaia Iana, casată hotărârea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 21 octombrie 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care

acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La 14 august 2014 Samosvat Vladimir, reprezentat de avocatul Coban Igor a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ianei Sviderscaia cu privire la

declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că a deținut dreptul de proprietate

asupra apartamentului nr. 54 din str. Kiev 8/2 mun. Chișinău cu nr. cadastral

0100424.201.01.054, potrivit certificatului informativ din 29 mai 2014 eliberat de

OCT Chișinău.

La data de 15 iunie 2014 fiind dus în eroare, a încheiat cu Ghinda Ludmila

contractul de vînzare-cumpărare nr. 4874 asupra apartamentului nr. 54 din str. Kiev

8/2 mun. Chișinău, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2013

menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 30 aprilie 2014 contractul de

vînzare-cumpărare încheiat cu Ghinda Ludmila a fost declarat nul.

Indică că pe parcursul judecării cauzei civile menționate, a aflat despre faptul

că Ghinda Ludmila a transcris dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 54 din

str. Kiev 8/2 mun. Chișinău pe numele Ianei Sviderscaia, care a fost atrasă în calitate

de intervenient accesoriu, motiv din care prin prisma prevederilor art. 69 CPC,

faptele și raporturile juridice stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă au

efecte juridice la examinarea acțiunii de regres depuse împotriva intervenientului.

Prin urmare, reclamantul consideră că actul juridic lovit de nulitate nu poate

produce efecte juridice, potrivit prevederilor art. 291 Cod civil.

Concomitent reclamantul invocă că perioada de timp relativ scurtă de la

încheierea contractului de vînzare-cumpărare nr. 4874 din 15 iunie 2011, prin care

dînsul a vîndut Ludmilei Ghinda apartamentului nr. 54 din str. Kiev 8/2 mun.

Chișinău și încheiarea unui contract de vînzare-cumpărare între Ghinda Ldmila și

Sviderscaia Iana în privința aceluiași apartament, urmează a fi apreciate critic de

instanța de judecată întrucît confirmă poziția de nulitate a acestuia, iar reieșind din

faptul că actul juridic inițial a fost anulat, urmează să fie anulat și actul juridic

subsecvent.

Solicită anularea contractului de vînzare-cumpărare nr. 8907 din 11 noiembrie

2011 încheiat între Ghinda Ludmila și Sviderscaia Ianaîn privința apartamentului 54

din str. Kiev 8/2 cu nr. cadastral 0100424.201.01.054 și încasarea cheltuielilor de

judecată. Totodată, solicită scutirea de la plata taxei de stat.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 18 august 2014, a fost

admisă cererea lui Samosvat Vladimir privind scutirea de la plata taxei de stat la

depunerea cererii de chemare în judecată, fiind scutit Samosvat Vladimir de la

achitarea taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată.

La 18 iunie 2015, Samosvat Vladimir, reprezentat de avocatul Coban Igor, a

depus cerere de concretizare a cererii de chemare în judecată în temeiul art. 60 CPC,

invocînd că întrucît obiectul litigiului în curs de examinare îl constituie contractului

de vînzare-cumpărare nr. 8907 din 11 noiembrie 2011, încheiat în privința

apartamentului 54, din str. Kiev 8/2 cu nr. cadastral 0100424.201.01.054, părțile

căruia sunt Sviderscaia Iana și Ghinda Ludmila cu Ghinda Semen, consideră că în

vederea soluționării corecte a cauzei, urmează să fie trași în proces în calitate de

copîrîți și Ghinda Ludmila cu Ghinda Semion.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 21 octombrie 2015

acțiunea a fost admisă, fiind declarat nul contractul de vînzare-cumpărare din 11

noiembrie 2011 a apartamentului 54 din str. Kiev 8/2, mun. Chișinău cu nr. cadastral

0100424.210.01.054 încheiat între Ghinda Ludmila, Ghinda Semion și Sviderscaia

Iana autentificat de notarul Bondarciuc Olga și încasat în mod solidar de la

Sviderscaia Iana, Ghinda Ludmila și Ghinda Semion în beneficiul statului taxa de stat

în mărime de 7 605, 24 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2016, a fost admis apelul

declarat de Sviderscaia Iana, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre

prin acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 195, 753 alin.

(1) Cod civil, 217 alin.(1) Cod civil, 221 alin.(3) Cod civil, care reglementează

noțiunea actului juridic, contractul de vînzare-cumpărare, și nulitatea absolută a

actului juridic și a concluzionat că prima instanță nu a motivat din care considerente

contractul de vânzare-cumpărare nr. 8907 din 11 noiembrie 2011, urmează a fi

declarat nul prin prisma principiului relativității efectelor anulării contractului,

menționînd că o parte nu poate solicita declararea nulității unui contract ca efect al

anulării unui contract anterior, aceasta având obligația procesuală de a prezenta

motive și probe în susținerea acestor cerințe.

În acest sens instanța de apel a apreciat critic poziția reclamantului/intimat,

precum că nulitatea actului juridic - contractul de vînzare-cumpărare a apartamentului

nr. 54 situat în mun. Chișinău, str. Kiev 8/2 încheiat între Samosvat Vladimir și

Sviderscaia Iana la 11 noiembrie 2011 survine în consecința anulării pe cale judiciară

a contractului de vînzare-cumpărare a aceluiași bun imobil încheiat anterior între

Samosvat Vladimir și Ghindă Ludmila la 15 iunie 2011 și a conchis că prin hotărîrea

definitivă a instanțelor judecătorești a fost anulat un act juridic încheiat între alte

părți, iar valabilitatea actului juridic din 11 noiembrie 2011 nu a fost obiect al

litigiului anterior.

Totodată, instanța de apel a menționat că în virtutea principiului relativității

actelor juridice, nulitatea produce efecte juridice numai în privința părților care au

încheiat actul și stabilind că drept temei pentru declararea nulității actului juridic -

contractului de vînzare cumpărare a bunului imobil, încheiat între Samosvat Vladimir

și Ghindă Ludmila la 15 iunie 2011 prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16

octombrie 2013 au servit prevederile art. 221 alin.(1) Cod civil - actul juridic fictiv, a

remarcat că prin prisma art. 221 alin.(3) Cod civil, care reglementează nulitatea

actului juridic fictiv sau simulat și are drept scop apărarea terțului dobînditor de bună

credință, în cazul anulării actului juridic fictiv, actul juridic în baza căruia bunul a

trecut la un terț – se consideră valabil.

Iar, cu referire la prevederile art. 307 alin. (1) și (2) și art. 506 alin. (4) care

prevede posesiunea de bună credință și aplicarea prescripției acțiunii în rectificare,

instanța de apel a considerat că contractual de vînzare-cumpărare încheiat la 11

noiembrie 2011 între Ghinda Ludmila, Ghinda Semion și Sviderscaia Iana,

corespunde întru totul exigențelor de bună-credință impuse de lege, iar temeiuri de

declarare a nulității acestui contract nu au fost cert identificate de

reclamantul/intimat.

A mai concluzionat instanța de apel că Sviderscaia Iana este cumpărător de

bună-credință, pe motiv că nici la judecarea cauzei în prima instanță, de către

reclamant nu au fost prezentate probe care să infirme această poziție instituită prin

lege - pînă la proba contrară, și nici la judecarea apelului nu au fost invocate

circumstanțe venite să răstoarne prezumția bunei-credințe a cumpărătorului

Sviderscaia Iana.

La fel, a reținut Colegiul că la data cumpărării apartamentului nr. 54 din str.

Kiev 8/2, mun. Chișinău, proprietarul acestuia în registrul bunurilor imobile erau

înscriși vînzătorii Ghindă Ludmila și Gihinda Semion, iar careva interdicții, grevări

sau acțiuni în privința apartamentului în Registrul bunurilor imobile nu se regăseau a

fi înscrise sau notate și a reiterat că în circumstanțele în care a fost constatată buna-

credință a Ianei Sviderscaia, prin prisma reglementărilor art. 219 alin.(3) Cod civil -

este imposibilă revendicarea bunurilor din proprietatea acesteia, atât timp cât nu au

fost prezentate probe ce ar confirma reaua-credința acesteia, manifestată la încheierea

contractului din 11 noiembrie 2011.

La 08 iunie 2016, Samosvat Vladimir, reprezentat de avocatul Coban Igor a

declarat recurs împotriva deciziei instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată și anume art. 221 alin. (3) Cod civil, care se aplică în

exclusivitate cazurilor de nulitate a actelor juridice precum și art. 307 Cod civil, care

nu poate fi aplicat izolat.

Indică recurenta că pentru o interpretare corectă a art. 307 Cod civil, acesta

din urmă urmează să fie interpretat în coroborare cu prevederile art. 221 al Codului

civil, întrucît norma legală instituită prin art. 307 al Codului civil nu se aplică, dat

fiind faptul că art. 221 Cod civil, fiind o normă specială, indică asupra lipsei

temeiului juridic valabil al trecerii imobilului în proprietatea terțului iar lipsa

temeiului în acest sens în mod automat răstoarnă prezumția stabilită de a 307 Cod

civil.

Totodată, invocă recurentul că instanța judecătorească nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, în special art. 219 alin. (3) din Codul civil, care reglementează

efectele nulității actului juridic și în temeiul căruia terțul chiar în ipoteza în care este

de bună-credință, nu poate păstra bunul, ci are în exclusivitate dreptul de a cere

repararea prejudiciului de la persoana vinovată, or, Sviderscaia Iana poate solicita

repararea prejudiciului de la vânzătorii Ghinda, care au înstrăinat bunul știind că

contractul de vânzare-cumpărare inițial este simulat, fiind totodată obligată să predea

imobilul deținut fără temei legal valabil către proprietarul inițial.

Mai indică recurentul că la caz nu sunt aplicabile nici prevederile art. 375 alin.

(1) al Codului civil, care stabilește revendicarea de către proprietar a bunurilor aflate

în posesiunea unui dobînditor de bună-credință, dat fiind caracterul general al acestuia

față de art. 219 al Codului civil, care reglementează expres efectele nulității actului

juridic.

Sau, art. 375 alin. (1) al Codului civil devine aplicabil în cazul altor temeiuri de

desfacere a actului juridic inițial, cum ar fi spre exemplu rezilierea/rezoluțiunea, dar

nicidecum în cazul nulității actelor juridice, pentru care există normă specială

expresă.

La fel, menționează recurentul că poziția instanței de apel precum că prima

instanță nu a motivat din care considerente contractul de vânzare-cumpărare nr. 8907

din 11 noiembrie 2011, urmează a fi declarat nul prin prisma principiului relativității

efectelor anulării contractului este contrară prevederilor pct. 20 al Hotărârii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 1 din 07 iulie 2008 cu privire la aplicarea de către

instanțele de judecată a legislației ce reglementează nulitatea actului juridic civil, în

ceea ce privește răsfrîngerea efectelor nulității actului juridic față de terți, din care

rezultă că anularea actului juridic inițial atrage și anularea actului juridic următor,

datorită legăturii lor reciproce.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din materialele la data de 23 martie 2016, avocatul Coban

Igor s-a adresat cu o cerere, înregistrată de către Curtea de Apel Chișinău cu nr. de

intrare 4-34/826, prin care a solicitat eliberarea copiei deciziei din 16 februarie 2016

(f.d. 135).

Tot actele cauzei conțin scrisoarea de însoțire cu nr. de ieșire nr. 1424-3 prin

care se atestă că copia deciziei instanței de apel din 16 februarie 2016 a fost expediată

participanților la proces la data de 06 aprilie 2016 (f.d. 136), însă date privind

recepționarea acesteia de către destinatari înscrisurile cauzei nu conțin.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 08 iunie 2016, împotriva deciziei instanței de apel din

16 februarie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Samosvat Vladimir, reprezentat de avocatul Coban Igor este inadmisibil din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Samosvat Vladimir,

reprezentat de avocatul Coban Igor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Samosvat Vladimir, reprezentat de avocatul Coban Igor asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Samosvat Vladimir, reprezentat de avocatul Coban Igor ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Samosvat Vladimir, reprezentat de avocatul Coban

Igor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Mariana Pitic