2ra-1603/15 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: C. Creţu dosarul nr. 2ra-1603/15 instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul lui Adrian Rusu, avocatul Ludmila Stoianov, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Adrian Rusu împotriva lui Serghei Mirca privind încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Adrian Rusu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ialoveni, mun.

Chişinău din 04 decembrie 2014, prin care a fost respinsă acţiunea, constată: La 22 octombrie 2013, reprezentantul lui Adrian Rusu, avocatul Ludmila Stoianov a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Serghei Mirca cu privire la încasarea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a invocat că la 01 decembrie 2004, Adrian Rusu a dobândit de la tatăl său prin contractul de donaţie nr. 4604, lotul pomicol nr. 53 cu suprafaţa de 0.0543 ha, situat în extravilanul Primăriei Suruceni, r-nul Ialoveni, Întovărăşirea Pomicolă „Bogăţia Lacului”.

În temeiul aceluiaşi contract de donaţie reclamantul a mai dobândit în proprietate şi terenul pomicol nr. 42 cu suprafaţa de 0,0608, situat în Întovărăşirea Pomicolă „Bogăţia Lacului”, nr. cadastral 5530306.003, care este amplasat exact la hotarul terenului pomicol nr. 53. Susţine că la 23 martie 2013 Adrian Rusu a depistat că o persoană necunoscută a scos gardul şi a defrişat cinci pomi fructiferi maturi de pe terenul său. Despre cele depistate a sesizat sectoristul printr-o cerere şi a solicitat întreprinderea măsurilor de tragere la răspundere a persoanei vinovate.

Indică că în proces de cercetare s-a stabilit că fapta a fost comisă de Serghei Mirca, deţinătorul lotului de teren din Întovărăşirea Pomicolă „Sveazist”, vecină cu Întovărăşirea Pomicolă „Bogăţia Lacului”, fapt confirmat prin scrisoarea nr. 9729 din 13 septembrie 2013. Menţionează că organul de poliţie a informat reclamantul ca vinovat de distrugerea pomilor fructiferi se face pârâtul Serghei Mirca, însă acesta nu a fost tras la răspundere contravenţională pe motiv că a expirat termenul de aplicare a sancţiunii contravenţionale. Relatează că Serghei Mirca a recunoscut că nu a verificat informaţia cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului pe care se aflau copacii, a scos gardul şi a defrişat cinci pomi de măr de pe terenul adiacent pentru aşi asigura accesul la terenul său.

Consideră că Serghei Mirca nu era în drept să scoată gardul străin, să pătrundă samavolnic pe teritoriul, care nu-i aparţine şi să distrugă bunurile străine. Indică că Serghei Mirca a recunoscut vina, primind reclamaţia din 25 septembrie 2013, însă nu a întreprins nici o măsură de soluţionare extrajudiciară a litigiului. Estimează prejudiciul material cauzat prin defrişarea prematură a copacilor fructiferi, luând în consideraţie investiţiile pentru procurarea pomilor, îngrijirea copacilor, precum şi venitul ratat. Face referire la art. 46 din Constituţia RM care prevede că dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sânt garantate. Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Mai indică şi art. 14 din Codul civil, care prevede că persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). Se mai referă şi la art. 1398 alin. (1) Cod civil, care stipulează că cel care acţionează faţa de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.

Solicită încasarea din contul lui Serghei Mirca în beneficiul lui Adrian Rusu prejudiciul material cauzat în legătură cu lezarea dreptului de proprietate şi defrişarea copacilor fructiferi în sumă de 25000 lei, cât şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 04 decembrie 2014 a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2015 a fost respins apelul declarat de Adrian Rusu şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 14 mai 2015 reprezentantul lui Adrian Rusu, avocatul Ludmila Stoianov a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acţiunea civilă.

În motivarea recursului a invocat că la judecarea cauzei instanţa de judecată a admis şi a pus la baza hotărârii concluzia comisiei formate de Primăria Suruceni, prin care s-ar confirma că pomii au fost defrişaţi de pe marginea drumului, calea de acces la terenul intimatului fiind limitată prin intermediul unei porţi, procedeu efectuat cu încălcarea procedurii prestabilite pentru cercetarea concluziilor autorităţii publice, lipsindu-1 pe recurent de dreptul de a înainta întrebări pentru clarificarea sau completarea concluziilor.

În acest sens face referire la dispoziţiile art. 74 CPC în cazurile stabilite de lege, autorităţile publice competente, din proprie iniţiativă, la cererea participanţilor la proces sau din oficiul instanţei, pot interveni în proces până la pronunţarea hotărârii în primă instanţă, precum şi în instanţa de apel, pentru a depune concluzii, potrivit funcţiei, în vederea apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale altor persoane, a intereselor statului şi ale societăţii. Instanţa judecătorească poate, după caz, din oficiu să introducă în proces autoritatea publică competentă pentru a depune concluzii asupra pricinii în curs de examinare. Autorităţile menţionate în prezentul articol au drepturile şi obligaţiile procedurale de participant la proces specificate la art. 56 din prezentul cod, precum şi în alte legi.

Mai indică şi art. 231 CPC care prevede că concluziilor date de autorităţile publice admise în proces de către instanţă, în conformitate cu art. 74, li se dă citire în şedinţă de judecată. Judecătorii, precum şi participanţii la proces şi reprezentanţii lor, pot adresa împuterniciţilor acestor autorităţi întrebări pentru clarificarea sau completarea concluziilor. Consideră că instanţele ierarhic inferioare au interpretat eronat dispoziţiile art. 1398 din Codul civil, concluzionând că în cazul din speţă nu poate fi vorba despre acţiunile ilicite ale intimatului faţă de recurent.

Menţionează că terenul pomicol nr. 53 cu suprafaţa de 0,0543 ha, nr. cadastral 5530304228 şi lotul pomicol nr. 43 cu suprafaţa de 0,0608 ha, nr. cadastral 5530306003 sunt amplasate în ÎP „Bogăţia Lacului” fosta ÎP „Oziornoie” şi nu sunt divizate de drumul public, iar terenul cu nr. cadastral 55303041268, care-i aparţine intimatului Serghei Mirca nu face parte componentă din aceiaşi întovărăşire, ci îi aparţine ÎP „Sveazist”. Relatează că cele două terenuri, proprietate a recurentului Adrian Rusu sunt învecinate şi reprezintă terenuri aflate la hotarul ÎP „Bogăţia Lacului” şi ÎP „Sveazist”. Printre aceste două terenuri nu a fost asigurat nici o dată accesul la ÎP „Sveazist” în scop de garantare a integrităţii teritoriului gestionat de ÎP „Bogăţia Lacului”, de asigurare cu pază etc. Din imaginile foto este evident că pomii creşteau pe terenul deţinut de recurent şi nu pe marginea unui drum.

Pe acest teren nu sunt vizibile poteci care ar confirma existenţa în trecut a unui drum public. De asemenea susţine că intimatul nu este proprietarul lotului de teren prin care, urma să fie asigurat accesul la terenul său. Din aceste considerente, urma să obţină acordul proprietarului, iar un astfel de acord nu a fost prezentat instanţei. Mai indică şi faptul că teritoriul celor două întovărăşiri este divizat prin plasa metalică, care este şi hotar, intimatul urma să obţină permisul acestor întovărăşiri pomicole de a scoate hotarul. O astfel de permisiune intimatul nu a obţinut. Totodată, invocă că Serghei Mirca, în urma afirmaţiilor sale precum că terenul pe care a pătruns şi a defrişat pomii, aparţine cu drept de proprietate Primăriei s. Suruceni, acesta urma să obţină împuterniciri de la Primărie şi de la deţinătorul de facto al terenului Rusu Adrian, însă astfel de împuterniciri nu au fost prezentate instanţei.

Consideră că vina intimatului a fost constatată în cadrul procesului contravenţional de către IP Ialoveni. Menţionează că la faza de pregătire a cauzei pentru judecare, contrar prevederilor art. 183, 185 CPC, precum şi pe parcursul judecării cauzei instanţa de judecată nu a întreprins măsuri în vederea antrenării în proces a Primăriei s. Suruceni. Or, potrivit constatărilor instanţei de judecată pomii fructiferi ar fi fost defrişaţi de pe marginea drumului, proprietate a APL Suruceni. În cazul în care se soluţionează problema drepturilor Primăriei s. Suruceni, aceasta urma să fie antrenată în proces cu toate drepturile şi obligaţiile procedurale prevăzute de CPC. Remarcă că hotărârea recurată contravine art. art. 6, 13, 14, 34 şi 41 din Convenţia CEDO, art. 1 din Protocolul I la Convenţia CEDO.

Astfel, consideră că la determinarea valorii acţiunii instanţa de judecată a încălcat dispoziţiile art. 87 alin. 1) din CPC, potrivit căruia valoarea acţiunii se determină din suma cerută - în acţiunile pentru plata unei sume, din valoarea bunurilor revendicate. Potrivit prevederilor alin. (2) din articolul enunţat în cazul necorespunderii vădite a valorii indicate în acţiune valorii ei reale, judecătorul poate dispune pentru stabilirea ei, prezentarea de probe, cercetarea ia faţa locului, efectuarea expertizei din contul reclamantului. Invocă că refuzul de a dispune efectuarea expertizei de evaluare a prejudiciului cauzat prin distrugerea bunurilor contravine art. 5 CPC, potrivit cărora nici unei persoane nu i se poate refuza apărarea judiciară din motiv de inexistenţă a legislaţiei, de imperfecţiune, coliziune sau obscuritate a legislaţiei în vigoare.

La 18 iunie 2015, Serghei Mirca a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea acestuia ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz, se constată că Adrian Rusu s-a conformat prevederilor legale, recursul declarat la 14 mai 2015 împotriva deciziei instanţei de apel din 01 aprilie 2015 fiind în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de reprezentantul lui Adrian Rusu, avocatul Ludmila Stoianov nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de reprezentantul lui Adrian Rusu, avocatul Ludmila Stoianov, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul lui Adrian Rusu, avocatul Ludmila Stoianov ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de reprezentantul lui Adrian Rusu, avocatul Ludmila Stoianov se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva