2ra-2083/15 — Restituirea contravalorii averii confiscate și cheltuielilor de judecată

prima instanţă: Sv.Balmuş dosarul nr. 2ra-2083/15 instanţa de apel: N.Traciuc, M.Anton, Iu.Cotruţă ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de avocatul Istrate Iaroslav în interesele recurenţilor Apostol Svetlana, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe, Lozovan Veronica, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Apostol Svetlana, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe şi Lozovan Veronica împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la restituirea valorii averii confiscate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Consiliul municipal Chişinău, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 15 octombrie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La 07 septembrie 2012, Apostol Svetlana, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe şi Lozovan Veronica au înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la restituirea valorii averii confiscate. În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că, Mardari Feodor Ivanovici a.n. 1893, Mardari Vera Andreevna a.n. 1895, Mardari Andrei Feodorovici a.n. 1932, Mardari Ivan Feodorovici a.n. 1927, Mardari Nina Feodorovna a.n. 1935, Mardari Simion Feodorovici a.n. 1937, originari şi locuitori ai satului Truşeni raionul Chişinău, au fost deportaţi ilegal din motive politice în locurile de represiune în baza deciziei organelor N.K.G.B.

ale R.S.S.M. din 11 iunie 1941, ulterior fiind reabilitaţi. Au mai invocat reclamanţii că, până la momentul deportării Mardari Feodor Ivanovici şi Mardari Vera Andreevna deţineau în proprietate bunuri imobile şi mobile pe teritoriul satului Truşeni, care au fost confiscate de regimul sovietic. Menţionează reclamanţii că, în temeiul certificatelor de moştenitor legal nr. 9497, nr. 9498, nr. 9499 şi nr. 9450 eliberate la 18 iulie 2011, se atestă că, moştenitori ai averii cet. Mardari Vera, decedată la 07 noiembrie 1992, sunt ei - nepoţii Lozovan Veronica, Apostol Svetlana, Grozav Larisa şi Ionaşco Gheorghe, care sunt îndreptăţiţi de a solicita restituirea averii primilor, care a fost confiscată.

Au menţionat reclamanţii în cererea de chemare în judecată că, potrivit Actului din 05 septembrie 1990, autentificat la 15 octombrie 1990 de Marian G. vicepreşedinte al sovietului sătesc Truşeni de deputaţi ai poporului raional Străşeni R.S.S.M., familia cet.

Mardari Vera Andreevna în număr de şase persoane, locuitori ai satului Truşeni, a fost deportată la 13 iunie 1941, în satul Truşeni rămânând următoarea avere: Casă din piatră cu dimensiunile 12x18 m, cu coloane şi mansardă, acoperită cu oale (ţiglă roşii) (ulterior casa a fost folosită ca şcoală); beci din piatră cu dimensiunile 12x18 m; casă din cotileţ cu dimensiunile 8x14 m acoperit cu oale, cu anexă din cotileţ cu dimensiunile 6x12 acoperit cu oale; depozit cu dimensiunile 8x12 din piatră, acoperit cu lemn (şindilă); şură pentru animale, din piatră acoperit cu lemn (şindilă), cu dimensiunile 5x14 m; livadă lîngă casă cu 50-60 copaci fructiferi; vacă, viţei, cai, purcei, 200 păsări (găini, gîşte); inventar pentru prepararea vinului cu accesorii, 30 butoaie cu diferite dimensiuni de la 300 pînă la 500 litri; car cu toate accesorii -2-3 exemplare; vin în butoaie aproximativ 5 tone; cereale, nutreţ, păpuşoi, ovăs, grîu aproximativ 8 tone; diversă mobilă, mese, scaune, dulapuri, îmbrăcăminte, lengerie pentru pat, obiecte, seturi de veselă, covoare; în ogradă cherestea (material lemnos), tâmplărie, inventar agricol, gard, poartă; în câmp livezi, viţă-de-vie, pământ arabil, păşune.

Au mai invocat reclamanţii că, potrivit raportului de evaluare a proprietăţii imobiliare nr.7041 -i/l 1 din 19 mai 2011, întocmit de întreprinderea de Stat Cadastru, valoarea de piaţă a proprietăţii imobiliare formate din două case de locuit, beci, depozit şi sarai pentru animale amplasată în satul Truşeni, care pînă în anul 1941 a aparţinut familiei Mardari Vera a.n. 1895, este evaluată în sumă de 1193918 lei. Iniţial reclamanţii au solicitat încasarea din contul pîrîţilor Consiliul municipiului Chişinău şi Ministerul Finanaţelor al Republicii Moldova în folosul lor a sumei de 1193918 lei, ce constituie valoarea averii confiscate, precum şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani, mun.

Chişinău din 05 noiembrie 2012, a fost admisă acţiunea înaintată de Apostol Svetlana, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe şi Lozovan Veronica împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Ministerului Finanţelor al RM, cu privire la restituirea valorii averii confiscate, cu dispunerea încasării din bugetul Consiliului municipal Chişinău şi din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul Svetlanei Apostol, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe, Lozovan Veronica valoarea bunurilor imobile confiscate în urma represiunilor politice în sumă de 1193918 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 541 lei, iar în total 1194459 (un milion una sută nouăzeci şi patru mii patru sute cinzeci şi nouă) lei, câte 1/4 fiecăruia.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2013, apelurile declarate de Ministerul Finanţelor al R.M. şi Consiliul municipal Chişinău, au fost respinse, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 05 noiembrie 2012. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 septembrie 2013 s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2012 şi hotărîrea Judecătorie Rîşcani, mun. Chişinău 05 noiembrie 2012, cu remiterea cauzei la rejudecare în Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău. Reprezentantul reclamanţilor avocatul Istrate Iaroslav la 26 mai 2014 a înaintat o cerere cu privire la concretizarea pretenţiilor înaintate, temeiurile cererii fiind aceleaşi ca în cererea de bază.

Prin cererea de concretizare înaintată reclamanţii solicită a încasa din contul 2 bugetului Consiliului municipal Chişinău în beneficiul Svetlanei Apostol, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe, Lozovan Veronica, valoarea bunurilor imobile amplasate în com. Truşeni, mun. Chişinău - teren arabil cu suprafaţa de 10 hectare, confiscat de la familia Mardari Vera Andreevna şi Mardari Feodor Ivanovici, în sumă de 583778 lei, prejudiciul moral şi cheltuieli de judecată. Reclamanţii au mai prezentat şi pretenţii cu referire la recuperarea prejudiciului moral în sumă de a câte 100 000 lei pentru fiecare şi a cheltuielilor de judecată, care constau din cheltuielile legate de efectuarea evaluării bunurilor confiscate.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 15 octombrie 2014, s- a admis parţial acţiunea. S-a încasat din bugetul Consiliului municipal Chişinău în beneficiul lui Apostol Svetlana, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe şi Lozovan Veronica proporţional contravaloarea terenului arabil cu suprafaţa 10 ha., (amplasat în com. Truşeni, mun. Chişinău, confiscate de la familia Mardari Vera Andreevna şi Mardari Fiodor), în sumă de 583 778 lei şi cheltuieli de judecată 1200 lei ( pentru efectuarea expertizei), iar în total 584978 ( cinci sute optzeci şi patru mii nouăsute şaptezeci şi opt lei). Pretenţiile reclamanţilor Apostol Svetlana, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe şi Lozovan Veronica privind încasarea prejudiciului moral s-au respins ca neîntemeiate.

La data de 21 octombrie 2014, Consiliul municipal Chişinău a depus cerere de apel, prin care a solicitat admiterea cererii, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei decizii prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2015 s-a admis cererea de apel declarată de Consiliul municipal Chişinău. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 15 octombrie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri după cum urmează: S-a respins ca nefondat capătul de cerere a lui Apostol Svetlana, Grozav Larisa Ionaşco Gheorghe şi Lozovan Veronica de chemare în judecată a Consiliului municipal Chişinău privind încasarea contravalorii terenului arabil cu suprafaţa de 10 ha, amplasa în com.Truşeni, mun.Chişinău în sumă de 583778 lei şi a cheltuielilor de judecată în valoare de 1200 lei.

S-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 15 octombrie 2014 în partea respingerii capătului de cerere a reclamanţilor Apostol Svetlana, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe şi Lozovan Veronic privind compensarea prejudiciului moral. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a invocat că, conform art. 12 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225 din 08 decembrie 1992, cetăţenilor Republicii Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi li se restituie, la cererea lor sau a moştenitorilor lor, bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor. (2) Nu se restituie terenurile, pădurile, plantaţiile multianuale, obiectivele scoase din circuitul civil, precum şi alte bunuri confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie din considerente ce nu au legătură cu represiunile politice.

Reieşind din prevederile alin.(2) art. 12 din Legea nominalizată, instanţa de apel a invocat că, redacţia acestui alineat descrie exact sfera cazurilor, la care se referă ipoteza normei, nefiind necesar de a se restrânge sau extinde aplicarea lui. Deci, prima parte a alineatului are o existenţă de sinestătătoare, iar în cadrul 3 sintagmei „nu sc restituie terenurile, pădurile multianuale, obiectivele scoase din circuitul civil”, există concoranţă deplină între formularea textului legal interpretat şi situaţiile practice care se încadrează în ipoteza acestuia.

Ce ţine de sintagma „precum şi alte bunuri confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie din considerente ce nu au legătură cu represiunile politice”, aceasta nu este într-o legătură cauzală cu bunurile enumerate mai sus şi nu include bunuri ce au fost trecute în proprietatea statului pentru alte motive decât represiunile politice, inclusiv de la persoane care nu au fost supuse represiunilor politice, în rezultatul procesului de naţionalizare.

În conformitate cu prevederile alin.(3) al art. 12 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225 din 08 decembrie 1992, în cazul în care bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie în legătură cu represiunile politice nu pot fi restituite, valoarea acestora se recuperează prin achitarea compensaţiilor, în baza cererii depuse de persoanele rabilitate sau moştenitorii acestora, nu reglementază restituirea valorii bunurilor stabilite în alineatul doi (terenurile, pădurile, plantaţiile multianuale, etc.), din moment ce aceste bunuri nu sunt pasibile de a fi restituite în conformitate cu norma citată. Prin urmare, Legea nu prevede posibilitatea restituirii atît în natură, cît şi a valorii terenurilor şi plantaţiilor multianuale.

Potrivit prevederilor art.4 din Codul Funciar, nu se admite restituirea terenurilor foştilor proprietari şi urmaşilor lor. Acestora li se atribuie terenuri în condiţiile codului citat. Astfel, art. 12 acordă Comisiilor funciare dreptul de a stabili cota de teren echivalent care se atribuie în proprietate privată, de care pot beneficia inclusiv şi persoanele supuse represiunilor politice şi ulterior reabilitate, care locuiesc în localităţi rurale - la locul de trai. Instanţa de apel a mai invocat că, atât Constituţia Republicii Moldova, cât şi prevederile internaţionale (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 10 decembrie 1948, Protocolul Adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale din 1952) se referă doar la rapoturile juridice vizând dreptul de proprietate, existente la data intrării în vigoare a acestora, dar nu anterior.

Naţionalizarea bunurilor care a avut loc în anii 1940- 1950 nu cade sub incidenţa actelor enunţate. Astfel, Curtea Constituţională a statuat în Hotărârea cu nr.16 din 12 iunie 2007, că principiul supremaţiei dispoziţiilor constituţionale referitoare la regimul juridic general al proprietăţii nu poate aduce atingere principiului constituţional al neretroactivităţii legii. În dezvoltarea acestui raţionament, Curtea subliniază că principiul supremaţiei Legii Supreme nu poate fi invocate cu referire la o lege anterioară Constituţiei, pretinzându-se că încalcă reguli instituite de Constituţie, deoarece aceste reguli nu erau în vigoare la data când legea a fost adoptată.

Astfel, se concluzionează că principiile constituţionale privind protecţia proprietăţii, exproprierea în condiţiile legii şi repararea prejudiciului cauzat de o autoritate publică, statuate normele constituţionale, nu pot fi raportate la circumstanţele referitoare la confiscarea, naţionalizarea sau deposedarea în alt mod de avere în perioada represiunilor politice. Ce ţine de acţiunile care au legătură cu represiunile politice, în acest caz este de 4 reţinut faptul că alineatul trei din art. 12 dispune că, în cazul în care bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie în legătură cu represiunile politice nu pot fi restituite, valoarea acestora se recuperează prin achitarea de compensaţii, în baza cererii depuse de persoanele reabilitate sau de moştenitorii acestora.

Or, aceasta din urmă prevedere a materializat principiul universal al dreptului privind inadmisibilitatea deposedării persoanei de proprietatea sa, decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Instanţa de apel a mai invocat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, restituirea unor bunuri aflate în posesia statului se poate pretinde în căzul în care cel ce formulează o asemenea pretenţie este titularul lor actual - calitate ce i-a fost recunoscută fie prin hotărârea instanţei de judecată, fie pe calea unor măsuri legislative de restituire, adoptate de statul în cauză - sau are o „speranţă legitimă” de redobândire a bunului în natura lui sau prin echivalent rezonabil.

În conformitate cu Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la aplicarea de către instanţe a legislaţiei ce reglementează repararea prejudiciului moral nr.9 din 09.10.2006 pct.28 „Obligaţia de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral o exercită partea vătămată de aceea în cerere despre compensarea prejudiciului moral trebuie să indice de către cine, în ce circumstanţe şi în baza a căror acţiuni (inacţiuni) i- au fost căuzate suferinţele morale (psihice) sau fizice, prin care se manifestă acestea”. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Insă, se reţine că reclamanţii/intimaţi nu au prezentat probe care confirmă suferinţele lor fizice psihice, condiţiile în care au fost cauzate, întinderea şi legătura cauzală. Mai mult ca atît, pretenţia privind repararea prejudiciului moral este subsegventă pretenţiei de bază privind încasarea contravalorii bunului şi deoarece pretenţia de bază nu este fondată respectiv nu este fondată şi cerinţa privind încasarea prejudiciului moral. La 19 iunie 2015 avocatul Istrate Iaroslav în interesele recurenţilor Apostol Svetlana, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe, Lozovan Veronica a depus recurs în termenul prevăzut de lege, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului se invocă că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

5 Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Istrate Iaroslav în interesele recurenţilor Apostol Svetlana, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe, Lozovan Veronica, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Istrate Iaroslav în interesele recurenţilor Apostol Svetlana, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe, Lozovan Veronica, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Istrate Iaroslav în interesele recurenţilor Apostol Svetlana, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe, Lozovan Veronica ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către avocatul Istrate Iaroslav în interesele recurenţilor Apostol Svetlana, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe, Lozovan Veronica se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 6