2rac-2332/18 — dobândirea dreptului de proprietate

2rac-2332/18 — dobândirea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2332/18

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău (O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

Î N C H E I E R E

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Liubovi Nezdvețkaia,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Liubovi

Nezdvețkaia împotriva Primăriei com. Stăuceni, mun. Chișinău, Consiliului com.

Stăuceni, mun. Chișinău, Iurii Russu și Ludmilei Russu cu privire la recunoașterea

dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, contestarea actului administrativ,

anularea procesului-verbal privind rezultatele licitației și declararea nulității contractului

de vânzare-cumpărare a bunului imobil, și la cererea reconvențională a lui Iurie Russu

împotriva Liubovi Nezdvețkaia cu privire la obligarea înlăturării obstacolelor în

exercitarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil prin demolarea construcției

neautorizate și evacuarea bunurilor mobile din bunul imobil,

împotriva deciziei din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-au

respins apelurile declarate de către Primarul com. Stăuceni, mun. Chișinău, Consiliul

com. Stăuceni și Liubovi Nezdvețkaia, și s-a menținut hotărârea din 28 decembrie 2016 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

c o n s t a t ă:

La data de 19 mai 2014, Serghei Nezdvețki a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei com. Stăuceni, mun. Chișinău cu privire la recunoașterea dreptului

de proprietate asupra bunurilor imobile.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin ordinul de repartiție nr. 328 din

20 iunie 1985, familiei sale, compusă din șapte persoane, i s-a repartizat apartamentul

nr.XXXXX, constituit din trei odăi, cu suprafața totală de 72,30 m2, inclusiv cea locuibilă

de 35,30 m2 și construcția accesorie pentru păstrarea lemnelor și cărbunilor.

În legătură cu faptul că dispunea de un automobil, în anul 1988, cu acordul

administrației publice locale și Comitetului Sindical al întreprinderii „Radio

Telecomunicației” a construit un garaj cu suprafața de 21 m2.

A susținut că în baza hotărârii nr. 89 din 14 septembrie 1995 a Comisiei municipale

de Privatizare a Fondului de Locuințe, dânsul împreună cu mama sa Nezdvețkaia

1

Nadejda au participat la privatizarea apartamentului XXXXXrevenindu-i fiecăruia a câte

1/2 cotă-parte din imobilul dat.

A reținut că în baza certificatului de moștenitor legal nr. 2933 din 06 iunie 2013 a

primit prin succesiune 1/2 cotă-parte din apartamentul enunțat supra, rămasă după

moartea mamei sale Nezdvețkaia Nadejda, decedată la 16 noiembrie 2012.

Reclamantul a invocat că pe parcursul a mai mult de 15 ani a posedat și s-a folosit

cu bună-credință, sub nume de proprietar, de construcția accesorie cu suprafața de 41 m2

și construcția – garaj cu suprafața de 21 m2.

Potrivit Raportului de evaluare a bunurilor imobile amplasate XXXXXdin 17 aprilie

2014, valoarea garajului constituie suma de 15.235 de lei, iar a construcției auxiliare de

20.006 lei.

A notat reclamantul că potrivit art. 332 alin. (1) din Codul civil, dacă o persoană,

fără să fi dobândit dreptul de proprietate, a posedat cu bună-credință sub nume de

proprietar un bun imobil pe parcursul a 15 ani, acesta devine proprietarul bunului

respectiv.

În contextul expus a cerut Nezdvețki Serghei recunoașterea dreptului de proprietate

asupra bunurilor imobile: construcție accesorie, cu suprafața de 42 m2 și construcție -

garaj, cu suprafața de 21 m2, amplasate pe terenul cu suprafața de 0,0412 ha dinXXXXX,

cu obligarea organului cadastral să înregistreze dreptul de proprietate asupra construcției

accesorii cu suprafața de 42 m2 și construcției – garaj, cu suprafața de 21 m2, pe numele

dânsului.

La data de 06 ianuarie 2015, Nezdvețki Serghei a mai depus o cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei com. Stăuceni, mun. Chișinău, Consiliului com. Stăuceni,

mun. Chișinău, Iurii Russu și Ludmilei Russu cu privire la contestarea actului

administrativ și declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare a terenului.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin decizia nr. 2/29 din 05 aprilie

2013 a Consiliului com. Stăuceni, mun. Chișinău, terenul cu suprafața de 0,0412 ha,

situat XXXXX proprietate a administrației publice locale, pe care sunt amplasate

construcția accesorie cu suprafața de 41 m2 și construcția – garaj cu suprafața de 21 m2,

care se află în posesia și folosința dânsului, a fost acceptat și format ca bun imobil

separat, iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 875 din 20 mai 2014, administrația

publică locală a înstrăinat lotul dat de pământ soților Russu Iurie și Russu Ludmila.

A considerat reclamantul că Consiliul com. Stăuceni, mun. Chișinău prin actul

administrativ și contractul de vânzare-cumpărare sus-nominalizate, îi lezează dreptul de

posesie și și folosință asupra bunurilor imobile în litigiu.

A reținut că la 13 noiembrie 2014 s-a adresat Consiliului com. Stăuceni, mun.

Chișinău cu cererea prealabilă nr. 02/1-25/1139, prin care a solicitat anularea deciziei nr.

2/29 din 05 aprilie „Cu privire la formarea ca bunuri imobile a unor terenuri” în partea ce

se referă la lotul de pământ cu suprafața de 0,0412 ha situat peXXXXX , ca fiind emisă

ilegal și neîntemeiat, însă prin decizia nr. 9/13 din 09 decembrie 2014, i s-a refuzat.

În contextul expus, a cerut Nezdvețki Serghei anularea deciziei nr. 2/29 din 05

aprilie „Cu privire la formarea ca bunuri imobile a unor terenuri” a Consiliului com.

Stăuceni, mun. Chișinău în partea ce se referă la lotul de pământ cu suprafața de 0,0412

ha situatXXXXX, ca fiind emisă ilegal și neîntemeiat, precum și declararea nulității

contractului de vânzare-cumpărare nr. 875 din 20 mai 2014 a terenului cu suprafața de

0,0412 ha situatXXXXX, încheiat între Primăria com. Stăuceni, mun. Chișinău și Russu

Iurii și Russu Ludmila.

2

Pe parcursul examinării cauzei, și anume la 14 mai 2015, și ulterior la 19 octombrie

2015, reclamantul Nezdvețki Serghei și-a concretizat pretențiile din acțiune îndreptate

împotriva Primăriei com. Stăuceni, mun. Chișinău, Consiliului com. Stăuceni, mun.

Chișinău, intervenienți accesorii Iurii Russu și Ludmila Russu privind recunoașterea

dreptului său de proprietate asupra bunurilor imobile: construcție accesorie cu suprafața

de 42 m2 și construcție – garaj cu suprafața de 21 m2, amplasate pe terenul cu suprafața

de 0,0412 ha din XXXXXîn temeiul art. 332 din Codul civil – uzucapiunea imobiliară.

Suplimentar, a invocat reclamantul că la moment proprietari ai lotului de pământ

vizat supra sunt soții Russu Iurii și Russu Ludmila în baza contractului de vânzare-

cumpărareXXXXX.

Totodată, a mai reținut reclamantul că Primăria com. Stăuceni, mun. Chișinău

conform Actului de stabilire a hotarelor din 12 aprilie 2013 și planului geometric din 12

aprilie 2013, aprobat de organul cadastral la 02 mai 2013, a stabilit hotarul terenului

aferent pe care sunt amplasate construcțiile accesorii în litigiu, fiind înregistrat sub nr.

cadastralXXXXX.

Prin încheierea din 14 mai 2015 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, au fost

conexate într-un singur proces civil cauza civilă intentată la acțiunea lui Nezdvețki

Serghei împotriva Primăriei com. Stăuceni, mun. Chișinău, Consiliului com. Stăuceni,

mun. Chișinău, intervenienți accesorii Iurii Russu și Ludmila Russu privind

recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, cu cauza civilă intentată

la acțiunea lui Nezdvețki Serghei împotriva Primăriei com. Stăuceni, mun. Chișinău,

Consiliului com. Stăuceni, mun. Chișinău, Iurii Russu și Ludmilei Russu cu privire la

contestarea actului administrativ și declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare

a terenului.

La data de 21 martie 2016, Russu Iurii a depus cerere reconvențională împotriva lui

Serghei Nezdvețki cu privire la obligarea înlăturării obstacolelor în exercitarea dreptului

de proprietate asupra terenului prin demolarea construcției neautorizate.

În motivarea acțiunii reconvenționale reclamantul a indicat că la 22 aprilie 2014

Primăria com. Stăuceni, mun. Chișinău în calitate de vânzător a înstrăinat la licitație

publică lotul de pământ cu suprafața de 0,0412 ha, nr.XXXXX, pentru construcții, situat

peXXXXX, în rezultatul căreia dânsul în calitate de cumpărător l-a achiziționat, fiind

încheiat în acest sens la 20 mai 2014, cu autoritatea publică locală, contractul de vânzare-

cumpărare nr. 875.

Astfel, atât el, cât și soția sa Russu Ludmila au devenit proprietarii legitimi ai

terenului indicat supra, fapt ce rezultă și din datele din Registrul bunurilor imobile.

A susținut că în calitate de proprietar legal al lotului de pământ cu suprafața de

0,0412 ha, nr. cadastralXXXXX, pentru construcții, situat peXXXXX, prin prisma art.

315 din Codul civil, beneficiază de toate atributele dreptului de proprietate, adică posesia,

folosința și dispoziția acestuia.

A declarat că potrivit legislației în vigoare proprietatea, în condițiile legii, este

inviolabilă, iar dreptul de proprietate este garantat și nimeni nu poate fi silit a ceda

proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă și

prealabilă despăgubire.

A reținut că pârâtul Nezdvețki Serghei prin cererile sale de chemare în judecată

pretinde că garajul cu suprafața de 21 m2, amplasat pe terenul cu suprafața de 0,0412 ha

din str.XXXXX, a fost edificat nemijlocit de către el, fără a ține cont de faptul că bunul

respectiv a fost construit neautorizat pe un lot de pământ ce nu-i aparține, în consecință

3

dânsul având de suferit, aflându-se astfel în imposibilitate de a-și valorifica pe deplin

dreptul de proprietate asupra terenului în cauză.

În contextul relatat, a cerut Russu Iurii să fie obligat Serghei Nezdvețki de a

înlătura obstacolele în exercitarea dreptului său de proprietate asupra terenului, cu

suprafața de 0,0412 ha, nr. cadastral XXXXX prin demolarea construcției neautorizate –

garaj, cu suprafața de 21 m2, situat pe lotul dat de pământ, precum și încasarea din contul

pârâtului în beneficiul său cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 13 septembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău,

Liubovi Nezdvețkaia, soția, a fost admisă în calitate de succesor în drepturi a

reclamantului Nezdvețki Serghei, decedat la 29 februarie 2016.

Pe parcursul examinării cauzei, Iurii Russu și-a concretizat pretențiile din cererea

reconvențională, înaintată împotriva Liubovi Nezdvețkaia, solicitând înlăturarea

obstacolelor în exercitarea dreptului său de proprietate asupra terenului, cu suprafața de

0,0412 ha, nr. cadastral XXXXX, prin demolarea construcției neautorizate – garaj, cu

suprafața de 21 m2, situat pe lotul dat de pământ, obligarea pârâtei să evacueze toate

bunurile sale ce-i aparțin din șura cu suprafața de 42 m2, situată pe terenul în litigiu,

precum și încasarea din contul ultimei în beneficiul său a sumei de 200 de lei taxa de stat

și 5.000 de lei cheltuieli de asistență juridică.

Subsecvent, a indicat reclamantul că în timpul vieții Nezdvețki Serghei a recunoscut

faptul că a construit neautorizat construcția – garaj pe terenul cu suprafața de 0,0412 ha,

nr. cadastral XXXXX precum și că își păstrează lucrurile în construcția – șură, cu

suprafața de 42 m2, amplasată pe lotul în litigiu.

La data de 23 noiembrie 2016, Nezdvețki Liubovi, succesor în drepturi a soțului

decedat Nezdvețki Serghei, a depus cerere de chemare în judecată de concretizare a

pretențiilor îndreptată împotriva Primăriei com. Stăuceni, mun. Chișinău, Consiliului

com. Stăuceni, mun. Chișinău, Iurii Russu și Ludmilei Russu, solicitând anularea deciziei

Consiliului com. Stăuceni, mun. Chișinău nr. 2/29 din 05 aprilie 2013 „Cu privire la

formarea ca bunuri imobile a unor terenuri” în partea acceptării formării ca bunul imobil

separat terenul cu suprafața de 0,0412 ha, nr. cadastralXXXXX, declararea nulității

contractului de vânzare-cumpărare a terenului în litigiu nr. 875 din 20 mai 2014, încheiat

între Primăria com. Stăuceni, mun. Chișinău și Russu Iurii și Russu Ludmila, precum și

anularea procesului-verbal nr. 3 privind rezultatele licitației din 22 aprilie 2014 cu privire

la vânzarea terenului pentru construcții cu suprafața de 0,0412 ha, nr. cadastralXXXXX.

În susținerea cererii Nezdvețki Liubovi a invocat că în baza procesului-verbal nr. 3

privind rezultatele licitației din 22 aprilie 2014 și contractului de vânzare-cumpărare a

terenului nr. 875 din 20 mai 2014, Primăria com. Stăuceni, mun. Chișinău a înstrăinat

familiei Russu Iurii și Ludmila terenul cu suprafața de 0,0412 ha, nr. cadastralXXXXX,

pe care sunt amplasate construcția accesorie cu suprafața de 42 m2, destinată pentru

depozitarea lemnelor și a cărbunilor, și construcția – garaj cu suprafața de 21 m2, care se

află în posesia și folosința familiei sale, încălcându-i în așa mod dreptul de posesie și

folosință asupra imobilelor enunțate amplasate pe lotul în cauză.

A declarat că Primăria com. Stăuceni, mun. Chișinău, contrar prevederilor art. 793-

795 din Codul civil, ilegal a înstrăinat lotul de pământ vizat supra, încălcând dreptul de

preemțiune a familiei sale de a procura terenul în cauză, or, soțul ei Nezdvețki Serghei

anterior, și anume la 23 iulie 2013, s-a adresat autorității publice locale cu cerere privind

cumpărarea lotului respectiv, însă cu toate acestea ultima a ignorat faptul dat.

Afară de aceasta, a explicat reclamanta că construcțiile auxiliare, care se află în

posesia și folosința dânsei, amplasate pe lotul de pământ, cu suprafața de 0,0412 ha, nr.

4

cadastralXXXXX, au aparținut anterior ÎS „Radio Telecomunicații”, care în anul 1985 le-

a transmis familiei Nezdvețki, fapt ce se confirmă prin adeverința din 06 septembrie 1960

și procesul-verbal al ședinței Comitetului executiv a sovietului de deputați raional Vadul

lui Vodă din 10 decembrie 1955.

De asemenea, a reținut că la momentul înstrăinării terenului în litigiu lui Russu Iurii

și Ludmilei Russu, acesta nu era liber, ci ocupat de construcții auxiliare ale căror

proprietar este ÎS „Radio Telecomunicații”.

Prin hotărârea din 28 decembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău,

acțiunea inițială depusă de Nezdvețkaia Liubovi a fost respinsă ca neîntemeiată, iar

acțiunea reconvențională depusă de Russu Iurii a fost admisă în parte, fiind obligată

Liubovi Nezdvețkaia să nu creeze lui Russu Iurii obstacole în folosirea terenului, nr.

cadastralXXXXX, ce aparține ultimului de drept de proprietate privată. A fost obligată

Liubovi Nezdvețkaia să demoleze construcția – garaj cu suprafața de 21 m2, amplasată pe

terenul nr. cadastralXXXXX. A fost încasată din contul Liubovi Nezdvețkaia în

beneficiul lui Iurii Russu suma de 200 de lei taxa de stat și 3.800 de lei cheltuieli de

asistență juridică. În rest pretențiile din acțiunea reconvențională au fost respinse ca

neîntemeiate.

Prin hotărârea suplimentară din 03 februarie 2017 a Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău, a fost obligată Liubovi Nezdvețkaia să evacueze toate bunurile mobile ce îi

aparțin din construcția – șura cu suprafața de 42 m2, situată pe terenul XXXXX

Prin decizia din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins apelurile

declarate de către Primarul com. Stăuceni, mun. Chișinău, Consiliul com. Stăuceni și

Liubovi Nezdvețkaia, și s-a menținut hotărârea din 28 decembrie 2016 a Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău.

Referitor la pretenția Liubovi Nezdvețkaia privind anularea deciziei Consiliului

com. Stăuceni, mun. Chișinău nr. 2/29 din 05 aprilie 2013 „Cu privire la formarea ca

bunuri imobile a unor terenuri” în partea acceptării formării ca bunul imobil separat

terenul cu suprafața de 0,0412 ha, nr. cadastral XXXXX instanțele de judecată ierarhic

inferioare au reținut că Nezdvețki Serghei s-a adresat Consiliului com. Stăuceni, mun.

Chișinău privind anularea actului administrativ vizat cu cerere prealabilă tocmai la 13

noiembrie 2014.

Însă, cu toate acestea, instanțele de judecată au stabilit că la actele cauzei nu se

atestă înscrisuri probatorii care să confirme data exactă a comunicării lui Nezdvețki

Serghei a deciziei Consiliului com. Stăuceni, mun. Chișinău nr. 2/29 din 05 aprilie 2013,

or, prin semnarea Actului de stabilire a hotarelor din 12 aprilie 2013 nu se confirmă

faptul că Nezdvețki Serghei (succesor în drepturi Nezdvețkaia Liubovi) a cunoscut

despre emiterea deciziei nr. 2/29 din 05 aprilie 2013.

În contextul expus, au considerat instanțele de judecată inferioare că cererea

prealabilă din 13 noiembrie 2014 privind anularea în parte a deciziei Consiliului com.

Stăuceni, mun. Chișinău nr. 2/29 din 05 aprilie 2013, a fost depusă de Nezdvețki Serghei

în termenul stabilit de lege.

În ce privește temeinicia și legalitatea emiterii de către Consiliul com. Stăuceni,

mun. Chișinău a deciziei nr. 2/29 din 05 aprilie 2013, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au notat că administrația publică locală com. Stăuceni, mun. Chișinău, la data

emiterii actului administrativ enunțat era proprietarul terenului în litigiu, care făcea parte

din domeniul public al unității administrativ-teritoriale, respectiv, Consiliul local era în

drept în conformitate cu prevederile Legii privind administrația publică locală nr. 436 din

28 decembrie 2006 și Codului funciar, luând la bază cererile cetățenilor din localitatea

5

dată privind dorința de a procura terenurile administrației publice locale, să formeze

terenul cu suprafața de 0,0412 ha, nr.XXXXX, ca bun imobil separat, ca ulterior prin

decizia nr. 5/12 din 13 august 2013 să fie expus spre vânzare, în condițiile legii, la

licitație publică.

Cu referire la pretențiile Liubovi Nezdvețkaia privind anularea-procesului verbal al

licitației publice nr. 3 din 22 aprilie 2014 și a contractului de vânzare-cumpărare a

terenului nr. 875 din 20 mai 2014, instanțele de judecată au menționat că lotul de pământ

în speță nu a avut vreo dată statut de teren aferent al casei de locuit a lui Nezdvețki

Serghei, succesor în drepturi Nezdvețki Liubovi, și nici nu a făcut parte din imobilul

locativ al acestora, pentru a fi înstrăinat în mod prioritar familiei respective.

Au stabilit instanțele de judecată că Consiliul com. Stăuceni, mun. Chișinău, în

conformitate cu prevederile art. 14, art. 68 și art. 77 din Legea privind administrația

publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006 și art. 10 din Codul funciar, just prin

decizia nr. 5/12 din 13 august 2013, a decis expunerea bunului imobil dat, proprietate a

administrație publice locale, spre vânzare la licitație publică pentru toți doritorii care au

avut intenția de a-l procura după principiul prețul maxim propus, în rezultatul căreia

câștigător a fost desemnat Russu Iurii, care a procurat lotul în cauză contra sumei de

80.000 de lei.

Au notat instanțele de judecată că până la desfășurarea licitației, Consiliul com.

Stăuceni, mun. Chișinău, a publicat în Monitorul Oficial nr. 80-85 din 04 aprilie 2014

anunțul privind desfășurarea licitației potrivit cerințelor legii.

Deci, Nezdvețki Serghei și soția acestuia Nezdvețkaia Liubovi, ca succesor în

drepturi, au avut posibilitatea de a participa la licitație, însă ultimii nu au beneficiat de

dreptul lor, or, publicarea anunțului în Monitorul Oficial are ca scop informarea societății

civile despre organizarea licitației, împrejurare ce denotă că aceștia trebuiau să cunoască

despre faptul dat.

Mai mult ca atât, la caz nu au fost stabilite careva încălcări de la lege la organizarea

și desfășurarea licitației, care ar duce la nulitatea procesului-verbal privind rezultatele

licitației nr. 3 din 22 aprilie 2014 și subsecvent a contractului de vânzare-cumpărare a

terenului cu suprafața de 0,0412 ha, nr. cadastral XXXXX În ce privește argumentul

Liubovi Nezdvețkaia precum că Primăria com. Stăuceni, mun. Chișinău, contrar

prevederilor art. 793-795 din Codul civil, ilegal a înstrăinat lotul de pământ vizat supra,

încălcând dreptul de preemțiune a familiei sale de a procura terenul în cauză, or, soțul ei

Nezdvețki Serghei anterior, și anume la 23 iulie 2013, s-a adresat autorității publice

locale cu cerere privind cumpărarea lotului respectiv, însă cu toate acestea autoritatea

publică locală a ignorat faptul dat, instanțele de judecată ierarhic inferioare l-au

considerat declarativ, având în vedere că chiar în textul deciziei nr. 5/12 din 13 august

2013, Consiliul com. Stăuceni, mun. Chișinău a menționat că, examinând cererea lui

Nezdvețki Serghei nr. 02/1-25/608 din 23 iulie 2013, a constatat că terenul solicitat nu

face parte din imobilul locativ al solicitantului și nu are statut de teren aferent, din care

considerente în temeiul art. 10 din Codul funciar și art. 14 și 68 din Legea privind

administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, a acceptat expunerea

terenului cu suprafața de 0,0412 ha, nr. cadastral XXXXX la licitație publică spre

vânzare (f.d. 119, vol. I).

Cu referire la pretenția Liubovi Nezdvețkaia privind recunoașterea dreptului de

proprietate asupra construcției accesorii cu suprafața de 42 m2 și a garajului cu suprafața

de 21 m2 amplasate pe terenul cu suprafața de 0,0412 ha din str. XXXXX instanțele de

judecată ierarhic inferioare au indicat că dobândirea dreptului de proprietate asupra unui

6

bun imobil prin uzucapiune este condiționată de legiuitor de respectarea anumitor

condiții în conformitate cu principiile generale de drept.

Au concluzionat instanțele de judecată că construcțiile auxiliare în litigiu au fost

construite neautorizat, în lipsa certificatului de urbanism și autorizației de construire, or,

buna-credință necesară pentru constatarea uzucapiunii, nu poate fi reținută asupra

construcțiilor neautorizate conform legii.

Pe marginea acțiunii reconvenționale, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

stabilit că Russu Iurii deține dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafața de

0,0412 ha din strXXXXX dobândit în mod legal, iar Liubovi Nezdvețki îi creează

proprietarului impedimente în exercitarea atributelor dreptului de proprietate, adică de

posesie și folosință asupra imobilului în litigiu, fapt ce denotă că Russu Iurii prin efectul

legii beneficiază de dreptul la încetarea încălcării dreptului său de proprietate prin

obligarea pârâtei să nu-i creeze obstacole, prin demolarea construcției neautorizate –

garajul și evacuarea tuturor bunurilor mobile ale acesteia din șura ocupată fără temei

legal.

La data de 05 septembrie 2018, Liubovi Nezdvețkaia a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 12 iunie

2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 28 decembrie 2016 a Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii inițiale și

de admitere a acțiunii reconvenționale.

În susținerea recursului Liubovi Nezdvețkaia a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial

prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

La data de 11 octombrie 2018, în adresa Primăriei com. Stăuceni, mun. Chișinău,

Consiliului com. Stăuceni, mun. Chișinău, Iurii Russu și Ludmilei Russu au fost

expediate copiile recursului declarat de către Nezdvețkaia Liubovi, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referințelor, însă părțile nu și-au valorificat dreptul procedural

respectiv și nu au depus referințe în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul de

admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Nezdvețkaia Liubovi este

inadmisibil, din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

7

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Instanța de recurs reține că din materialele dosarului rezultă că copia deciziei din 12

iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată în adresa Liubovi Nezdvețkaia la 13

iulie 2018 (f.d. 164,vol. II), însă nu se atestă date când a fost recepționată de către

recurentă.

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 05 septembrie

2018.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile

recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de Liubovi Nezdvețkaia, completul de

admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esență lor, sunt similare

alegațiilor inserate în cererea de apel inițial și cea suplimentară, asupra cărora instanța de

apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător (f.d. 209-210, vol. I; 127-132, vol. II).

Astfel, se deduce că cererea de recurs de facto este o transpunere a motivelor din

cererea de apel.

8

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate, deoarece

recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în

exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurenta nu a evidențiat în cererea de

recurs formulată memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar

la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1)

lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc în

art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către

instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite

concluziile de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece Liubovi Nezdvețkaia nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea

justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanțele

de judecată ierarhic inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a

recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza

Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de Liubovi

Nezdvețkaia nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar

ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu

este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce Liubovi Nezdvețkaia a avut posibilitatea de a fi auzită de o instanță de

fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicții (a se vedea

mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93

din 23 octombrie 1996, §48-50).

9

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv. De

fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în

fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00

din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, a

aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Liubovi Nezdvețkaia împotriva

deciziei din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Liubovi Nezdvețkaia împotriva

deciziei din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea

de chemare în judecată depusă de Liubovi Nezdvețkaia împotriva Primăriei com.

Stăuceni, mun. Chișinău, Consiliului com. Stăuceni, mun. Chișinău, Iurii Russu și

Ludmilei Russu cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor

imobile, contestarea actului administrativ, anularea procesului-verbal privind rezultatele

licitației și declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil, și la

cererea reconvențională a lui Iurie Russu împotriva Liubovi Nezdvețkaia cu privire la

obligarea înlăturării obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate asupra bunului

imobil prin demolarea construcției neautorizate și evacuarea bunurilor mobile din bunul

imobil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișcă-Doneva

Nina Vascan

10