2ra-861/19 — cu privire la anularea actelor și înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate

2ra-861/19 — cu privire la anularea actelor și înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-861/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

ÎNCHEIERE

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ala

Cernicova, reprezentată de avocatul Andrei Cernicov

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Alei Cernicova,

reprezentată de avocatul Oleg Gheorghiță împotriva Primăriei comunei Stăuceni,

Consiliului comunei Stăuceni, Agenției Servicii Publice, Victor Soltan, Cristinei

Soltan, Ivan Andrienco, Lidiei Andrienco, Societății cu Răspundere Limitată „D &

D Companie”, Sergiu Dobînda cu privire la anularea actelor și

cererea reconvențională a lui Sergiu Dobînda împotriva Alei Cernicova cu

privire la înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate

împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Ala Cernicova, reprezentată de avocatul

Andrei Cernicov și menținută hotărârea din 5 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău

sediul Rîșcani

constată:

La 29 februarie 2016, Ala Cernicova, reprezentată de avocatul Oleg

Gheorghiță a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei comunei

Stăuceni, Consiliului comunei Stăuceni, ÎS „Cadastru”, Victor Soltan, Cristinei

Soltan, Ivan Andrienco, Lidiei Andrienco, SRL „D & D Companie”, Sergiu

Dobînda, intervenient accesoriu Victor Lupea cu privire la anularea actelor.

În motivarea acțiunii a invocat că prin autorizația de construcție din

17 octombrie 1976 emisă de către Ispolkomul Consiliului sătesc Stăuceni r-nul

Criuleni a fost permis familiei Diacon (răposatei mătușii sale) amplasarea unui

garaj metalic în ograda blocului locativ din str. XXXXX com. XXXXX

mun. XXXXX.

1

De acest garaj metalic s-a folosit inițial mătușa sa, iar apoi dânsei revenindu-

i acest drept prin moștenire (art. 1432 Cod civil), deoarece în anul 2008, mama sa

Nina Gusca a primit prin testament toată averea Nataliei Diacon, iar în anul 2014,

după decesul mamei sale, ea a primit prin succesiune legală toată averea mamei,

fiind unica moștenitoare.

A menționat că hotărârea despre amplasarea garajului metalic din anul 1976

este în vigoare până în prezent.

Tot printre actele mătușii sale, a găsit și o copie a unui certificat de

inspectare a ogrăzii blocului nr. 19391A din 4 decembrie 2003, întocmit de

ÎS „Cadastru” pentru Primăria com. Stăuceni (care trebuie să fie și în dosarul

cadastral), unde este exact determinat locul aflării garajului, a cărui amplasare a

fost permisă.

A precizat că însăși autoritatea publică locală, prin certificatul nr. 04 din

10 ianuarie 1994 a confirmat faptul folosinței de către mătușa sa Natalia Diacon a

5 ari de pământ din str. XXXXX com. XXXXX pe care este amplasat inclusiv

garajul metalic.

La 3 august 2015, a fost încheiat contractul de locațiune a garajului metalic

cu Victor Lupea, acesta urmând să păstreze automobilul/bunurile personale.

În luna octombrie 2015, dânsa a fost informată de către Victor Lupea că

persoane necunoscute au început îngrădirea cu gard metalic a unei părți de ogradă

a blocului de pe str. XXXXX com. XXXXX și anume, a fost îngrădită porțiunea

ogrăzii unde este amplasat garajul metalic și intrarea în subsolul locatarilor,

persoanele menționate arătând un document care atestă că ei sunt noii proprietari.

Începând cu acest moment, executarea contractului de locațiune din 3 august

2015 nu a mai fost posibilă.

Respectiv, în temeiul prevederilor Legii privind accesul la informație, dânsa

s-a adresat Primăriei comunei Stăuceni cu scopul de a afla în ce mod a avut loc

înstrăinarea unei părți imense din ograda casei.

Ca rezultat, Primarul comunei Stăuceni i-a răspuns că imobilul cu 0,02 ha

este separat de ograda casei, iar partea rămasă este suficientă pentru exploatarea

blocului.

Totodată, deciziile solicitate le-a primit abia la 27 noiembrie 2015, iar, deși

răspunsul Primarului com. Stăuceni nr. 975 este datat cu 12 noiembrie 2015, acesta

a fost expediat mult mai târziu, deoarece scrisoarea cu răspunsul a fost înregistrată

la oficiul poștal Stăuceni la 16 noiembrie 2015 (conform ștampilei aplicate).

Mai mult, la 20 noiembrie 2015, când a deschis plicul a observat că nu există

nicio anexă.

După mai multe discuții, inclusiv telefonice cu cancelaria, la 27 noiembrie

2015, a primit copiile doar a următoarelor acte:

- decizia nr. 5/4 din 29 aprilie 2011, prin care în urma adresărilor au fost

modificate hotarele terenului adiacent blocului locativ din str. XXXXX

com. XXXXX;

- extrasul din Registrul cadastral al ÎS „Cadastru”;

2

- decizia nr. 10/22 din 9 septembrie 2011, prin care în baza cererii depuse a

unor cetățeni nespecificați în hotărâre s-a decis formarea prin separare a

unui nou imobil cu nr. cadastral XXXXX din contul ogrăzii blocului de

locuit nr. X din str. XXXXX com. XXXXX cu nr. cadastral XXXXX și

anume, porțiunea unde este amplasat legal garajul metalic ce-i aparține.

Ulterior, în condiții dubioase acest imobil nou-format a fost înstrăinat și

reînstrăinat de câteva ori și anume:

- la 17 iulie 2012, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3495 imobilul

nou-format nr. XXXXX a fost înstrăinat de Primăria comunei Stăuceni

lui Victor Soltan și Cristinei Soltan;

- la 1 august 2012, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6228 terenul

i-a fost vândut lui Ivan Andrienco și Lidiei Andrienco;

- la 23 septembrie 2014, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6393

terenul l-a cumpărat SRL „D & D Companie”;

- la 22 iunie 2015, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5489 terenul

i-a fost vândut lui Sergiu Dobînda.

Astfel, în luna octombrie 2015, au venit reprezentanții ultimului cumpărător

care au îngrădit terenul menționat cu un gard metalic, împiedicându-i integral

accesul la garaj.

A accentuat că la moment, terenul menționat este expus spre vânzare de

către agenția „Acces Imobil”, existând în continuare riscul de înstrăinare a

acestuia.

A obiectat că atât hotărârea Consiliului comunei Stăuceni nr. 5/4 din

29 aprilie 2011 privind modificarea planului urbanistic în baza adresărilor, cât și

decizia nr. 10/22 din 9 septembrie 2011 de formare prin separare a imobilului cu

nr. cadastral XXXXX din contul ogrăzii casei de locuit, dar și tranzacția de

înstrăinare a lotului nr. 3495 din 17 iulie 2012 cu toate tranzacțiile ulterioare legate

de acest imobil sunt ilegale pe motivul multitudinii încălcărilor de drept material și

procesual care le afectează nemijlocit.

A relatat că în temeiul prevederilor art. 14 din Legea contenciosului

administrativ și art. 167 alin. (1) lit. d) CPC, s-a adresat Primăriei

comunei Stăuceni, Consiliului comunei Stăuceni, ÎS „Cadastru” și tuturor

persoanelor care au deținut și dețin dreptul de proprietate asupra imobilului

menționat în ce privește anularea înscrierilor din Cadastru despre formare lotului

XXXXX, a deciziei Consiliului comunei Stăuceni nr. 10/22 din 9 septembrie 2011,

a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3495 din 17 iulie 2012 și a tuturor

contractelor ulterioare cu restabilirea situației anterioare.

Potrivit răspunsului la cererea prealabilă din 2 februarie 2016 oferit de

ÎS „Cadastru”, planul geometric privind formarea bunului imobil nr. XXXXX a

fost elaborat în baza deciziei Consiliului comunei Stăuceni nr. 10/22 din

9 septembrie 2011. Deoarece solicitarea de anulare a înregistrărilor din Registrul

bunurilor imobile afectează dreptul actualilor titulari asupra imobilului dat, aceste

modificări pot fi făcute doar în temeiul hotărârii judecătorești irevocabile.

3

În același timp, Consiliul comunei Stăuceni a adoptat decizia nr. 1/11 din

17 februarie 2016 privind respingerea cererii ei ca nefondată.

În acest context, a menționat că autoritatea publică locală a examinat cererea

prealabilă doar în partea ce ține de anularea deciziei nr. 10/22 din 9 septembrie

2011, dar cu omiterea termenului stabilit la art. 14 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ, nu a oferit niciun răspuns vizând legalitatea

contractului de vânzare-cumpărare nr. 3495 din 17 iulie 2012, astfel, din start

încălcându-i dreptul la examinarea corectă a cererii.

Persoanele care au deținut, fie dețin dreptul de proprietate asupra acestui lot

și anume, Victor Soltan, Cristina Soltan, Ivan Andrienco, Lidia Andrienco,

SRL „D & D Companie” și Sergiu Dobînda nu au oferit un răspuns la cererea

prealabilă înaintată.

Având în vedere prevederile art. 32 alin. (1) din Legea privind principiile

urbanismului și amenajării teritoriului, a obiectat că Primăria comunei Stăuceni nu

a oferit detalii și nici nu a adus la cunoștință locatarilor blocului nr. X din

str. XXXXX com. XXXXX despre modificările ce urmează a fi operate în planul

urbanistic general al localității și în special asupra planului cadastral al ogrăzii

blocului dat - care este unul aferent blocului.

Totodată, nu este clar care anume adresări au fost luate în considerație de

autoritatea publică locală, pe măsură să determine modificarea hotarelor terenului

aferent blocului de locuit.

Cu referire la prevederile art. 8, 17 alin. (2) din Legea privind formarea

bunurilor imobile, pct. 18, 29, 35 lit. a), 39 din Regulamentul aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 61 din 29 ianuarie 1999, pct. 5.10-5.11 din Instrucțiunea

aprobată de Agenția Relații Funciare și Cadastru din 7 mai 2003, în vigoare la

momentul efectuării delimitării hotarelor, a evidențiat că atât autoritatea publică

locală în persoana Consiliului comunei Stăuceni, cât și reprezentanții

ÎS „Cadastru” au elaborat un plan geometric de formare a imobilului nr. XXXXX

cu neglijarea tuturor normelor imperative ale legii, asupra unui teritoriu care de

drept nu putea fi separat și fără să fie antrenate persoanele terțe, care ar putea fi

afectate prin hotărârea Consiliului comunei Stăuceni.

A menționat că imobilul, delimitat de autoritatea publică locală de comun cu

ÎS „Cadastru” format cu nr. cadastral XXXXX include și o porțiune din singurul

drum de acces în ograda blocului.

Astfel, ÎS „Cadastru” a ignorat prevederile legale privind modul de

delimitare a terenului, în ce privește respectarea drepturilor persoanelor interesate,

urmând a fi întrebat proprietarul garajului metalic de pe lotul dat ori locatarii din

blocul nr. X din str. XXXXX com. XXXXX, care își au beci, drum pentru

transport, trecerea betonată spre scară și loc pentru uscat rufe, amplasate chiar pe

acest lot.

Ca rezultat, dânsa este afectată considerabil în dreptul de posesie și folosință

asupra proprietății, or, deciziile nr. 5/4 din 29 aprilie 2011 și nr. 10/22 din

9 septembrie 2011, prin care s-a decis formarea prin separare a unui nou imobil cu

nr. cadastral XXXXX din contul ogrăzii blocului de locuit, au produs blocarea

4

unicului drum de acces al transportului în ogradă, au făcut imposibilă folosirea

garajului, unde ea își ține automobilul și lucrurile personale, au blocat toate

căile/drumurile de acces în scară, fapt făcut în taină (pe furiș), fără crearea unei alte

infrastructuri sau a condițiilor necesare pentru respectarea intereselor locatarilor,

deoarece pe timp de ploaie la scară poți ajunge doar prin glod, iar drumul cel

betonat este deja îngrădit cu gard metalic de alți proprietari.

Cu referire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare și a tranzacțiilor

ulterioare, a reiterat că decizia nr. 10/22 din 9 septembrie 2011, indică ca temei

cererea depusă a unor cetățeni nespecificați în hotărâre privind procurarea

terenurilor, iar în rezultat s-a decis formarea prin separare a unui nou imobil cu

nr. cadastral XXXXX.

Astfel, intenția autorității publice locale să acționeze ilegal, contrar

intereselor locatarilor blocului și să înstrăineze pe furiș o parte din ograda casei a

apărut începând cu primele permutări făcute privind terenul aferent blocului fără

cunoștința locatarilor.

Ca rezultat, la 17 iulie 2012, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3495

imobilul nou-format cu nr. cadastral XXXXXX a fost înstrăinat de Primăria

comunei Stăuceni lui Victor Soltan și Cristinei Soltan.

Reieșind din prevederile art. 77 alin. (5) din Legea privind administrația

publică locală, a precizat că la această etapă autoritatea publică locală nu a

prevăzut careva grevări privind utilizarea trecerii spre bloc și a drumului de acces

în ogradă, în rezultat exigențele fiind încălcate flagrant.

În cazul în care, până la decizia nr. 10/22 din 9 septembrie 2011 nu exista

obiectul de înstrăinare (imobilul cu nr. cadastral XXXXXX care a fost format după

9 septembrie 2011), administrația publică locală abuziv și ilegal a examinat

cererile de procurare, în lipsa unor licitații publice, în situația în care teritoriul

respectiv era folosit de locatarii blocului.

A învederat că prin cererea de acces la informație dânsa a solicitat eliberarea

tuturor deciziilor administrative privind înstrăinarea a părții de ogradă, fiindu-i

eliberate doar trei acte administrative, prin urmare, nu au avut loc careva licitații

publice, conform procedurilor prevăzute de lege.

Încălcarea prevederilor imperative legale, duce la nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 3495 din 17 iulie 2012, în temeiul

prevederilor art. 220 Cod civil.

A mai notat că la 1 august 2012, prin contractul de vânzare-cumpărare

nr. 6228 terenul a fost vândut lui Ivan Andrienco și Lidiei Andrienco, la

23 septembrie 2014, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6393 - SRL „D & D

Companie”, iar la 22 iunie 2015, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5489 -

Sergiu Dobînda.

Prin urmare, Victor Soltan, Cristina Soltan, Ivan Andrienco, Lidia

Andrienco, SRL „D & D Companie” și Sergiu Dobînda, de asemenea, nu pot fi

considerați de bună-credință.

Având în vedere prevederile pct. 20 din Hotărârea Plenului Curții Supreme

de Justiție nr. 1 din 7 iulie 2008, a subliniat că, datorită legăturii reciproce a tuturor

5

actelor administrative menționate și a contractelor de vânzare-cumpărare ce

vizează imobilul cu nr. cadastral XXXXX, tranzacțiile ulterioare subsecvente sunt

lovite de nulitate absolută.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 11, 220, 228, 289, 306,

316 alin. (1), (2), 765 Cod civil, art. 14, 26 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ, art. 32 alin. (1) din Legea privind principiile urbanismului și

amenajării teritoriului, art. 8, 17 alin. (2) din Legea privind formarea bunurilor

imobile, pct. 18, 29, 35 lit. a), 39 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 61 din 29 ianuarie 1999, pct. 5.10-5.11 din Instrucțiunea aprobată

de Agenția Relații Funciare și Cadastru din 7 mai 2003, art. 77 alin. (5) din Legea

privind administrația publică locală.

A solicitat admiterea acțiunii, constatarea încălcării termenului legal de

examinare a cererii prealabile de către Primăria comunei Stăuceni și Consiliul

comunei Stăuceni, anularea răspunsului oferit de Primăria comunei Stăuceni și de

Consiliul comunei Stăuceni, anularea deciziilor Primăriei comunei Stăuceni

nr. 10/22 din 9 septembrie 2011 și nr. 5/4 din 29 aprilie 2011 privind formarea

lotului nr. XXXXX, anularea deciziei Consiliului comunei Stăuceni nr. 1/11 din

17 februarie 2016, constatarea acțiunilor ilicite ale reprezentanților ÎS „Cadastru”

la efectuarea procedurii de delimitare și formare a lotului nr. XXXXX, anularea

planului geometric eliberat de ÎS „Cadastru” privind formarea și delimitarea

imobilului nr. XXXXX și a înscrierilor din Registrul bunurilor imobile privind

înregistrarea imobilului respectiv, anularea contractului de vânzare-cumpărare a

imobilului nr. XXXXX din 17 iulie 2012 cu nr. 3495 încheiat între Primăria

comunei Stăuceni și Victor Soltan și Cristina Soltan, a contractului de vânzare-

cumpărare nr. 6228 din 1 august 2015 încheiat între Victor Soltan și Cristina

Soltan, pe de o parte și Ivan Andrienco și Lidia Andrienco, pe de altă parte, a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 6393 din 23 septembrie 2014 încheiat între

Ivan Andrienco și Lidia Andrienco și SRL „D & D Companie” și a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 5489 din 22 iunie 2015 încheiat între SRL „D & D

Companie” și Sergiu Dobânda.

Pe parcursul examinării cauzei, Sergiu Dobînda, reprezentat de avocatul

Lilian Prutean a depus cerere reconvențională împotriva Alei Cernicova cu privire

la înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii reconvenționale a invocat că prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 5489 din 22 iunie 2015, dânsul a dobândit dreptul de

proprietate asupra lotului de teren litigios.

Din cele expuse de reprezentantul Alei Cernicova în cererea de chemare în

judecată, rezultă că pe lotul de teren litigios se află bunuri, inclusiv un garaj din

fier.

Având în vedere prevederile art. 315 alin. (1), (2), 316 alin. (1), (2), 321 Cod

civil, a precizat că este îndreptățit să solicite Alei Cernicova și terțelor persoane să

elibereze lotul de teren ce-i aparține cu drept de proprietate.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 315 alin. (1), (2), 316

alin. (1), (2), 321 Cod civil.

6

A solicitat obligarea Alei Cernicova și a terților persoane să-și revendice

bunurile, inclusiv garajul din fier și să elibereze lotul de teren situat în

mun. XXXXX com. XXXXX ce-i aparține cu drept de proprietate.

Prin hotărârea din 5 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost respinsă acțiunea înaintată de Ala Cernicova, ca nefondată.

A fost admisă cererea reconvențională înaintată de Sergiu Dobânda.

A fost obligată Ala Cernicova de a înlătura obstacolele în exercitarea

dreptului de proprietate a lui Sergiu Dobînda prin evacuarea garajului metalic de

pe bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX amplasat în mun. XXXXX

com. XXXXX str. XXXXX.

A fost încasată din contul lui Sergiu Dobînda în beneficiul statului suma de

100 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Ala Cernicova, reprezentată de avocatul Andrei Cernicov și

menținută hotărârea primei instanțe.

La 5 martie 2019, Ala Cernicova, reprezentată de avocatul Andrei Cernicov

a declarat recurs împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe

și a deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță

într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanțe și

decizia instanței de apel, considerând că au fost adoptate cu încălcarea esențială și

aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural, ceea ce reprezintă

temei conform art. 432 CPC de a declara recurs.

A precizat că potrivit acțiunii inițiale, dânsa a solicitat constatarea încălcării

termenului legal de eliberare a răspunsului la cererea prealabilă adresată în ordinea

contenciosului administrativ la Primăria comunei Stăuceni și Consiliul comunei

Stăuceni.

Având în vedere prevederile art. 14, 15 din Legea contenciosului

administrativ și art. 20 din Constituția RM, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au ignorat prevederile legale privind contenciosul administrativ și au

constatat că autoritatea publică locală a acționat legal, deoarece potrivit Legii

privind administrația publică locală (art. 16 alin. (1)), consiliul local se întrunește

odată la 3 luni.

Astfel, prima instanță și instanța de apel au aplicat eronat norma de drept

legalizând încălcarea dreptului ei la o soluționare echitabilă și în termen a cererii

prealabile prin prevederile generale de activitate a administrației publice locale,

care nu pot fi aplicabile speței, or, în cazul concurenței dintre o normă generală și

una specială, urmau a fi aplicate direct prevederile normei speciale.

Potrivit conținutului cererii adresate, aceasta viza solicitări formulate în

ordinea contenciosului administrativ și în situația dată, urmau a fi aplicate

prevederile Legii contenciosului administrativ și prevederile art. 16 alin. (2) din

Legea administrației publice locale, adică să fie convocată o ședință extraordinară

care putea fi organizată oricând ar fi fost necesar, ceea ce nu s-a produs.

7

Atât prima instanță, cât și instanța de apel au respins cerința despre anularea

răspunsului oferit pe motiv că acesta nu reprezintă un act administrativ.

Cu referire la prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ, a

menționat că prima instanță a apreciat că răspunsul unei autorități publice care

cuprinde punctul de vedere cu privire la interpretarea unei legi sau a unui act

administrativ normativ nu poate fi considerat drept un act administrativ, deoarece

răspunsul în cauză nu produce niciun efect juridic față de persoana care l-a

solicitat.

În context, însăși prima instanță a recunoscut faptul că prin răspunsul oferit

tardiv nu a fost soluționată în fond și la subiect cererea prealabilă, acesta fiind unul

evaziv, adică cuprinde punctul de vedere cu privire la interpretarea unei legi sau a

unui act administrativ normativ.

În consecință, instanța a făcut trimitere la o altă lege – privind accesul la

informație, expunându-se asupra unei alte căi de contestare decât cea cerută.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au respins pertinența înscrisurilor

prezentate de ea pe motivul că nu există nicio mențiune în registrul cadastral ce ar

greva dreptul de proprietate conform prevederilor art. 499 alin. (1) Cod civil.

A precizat că decizia Ispolkomului Consiliului sătesc Stăuceni din

17 octombrie 1976, cât și adeverința emisă de Primăria comunei Stăuceni din

10 ianuarie 1994 au fost emise până la adoptarea Codului civil în redacția actuală

și până în anul 1998 când a fost adoptată Legea cadastrului bunurilor imobile.

Având în vedere prevederile art. 6 Cod civil și art. 60 din Legea cadastrului

bunurilor imobile din anul 1998, a menționat că a fost în responsabilitatea

autorității publice locale de a ține evidența modului de folosință a terenurilor din

aria de activitate și a efectua grevările corespunzătoare, ceea ce nu s-a produs în

cazul lotului folosit de ea și a garajului său.

Astfel, prima instanță și instanța de apel au ignorat efectele produse deja prin

înscrisurile prezentate și au interpretat normele de drept despre folosința imobilelor

conform legii noi, ce nu are efect retroactiv și nu putea să se răsfrângă asupra

modului în care a fost atribuit lotul în folosință.

Prima instanță și instanța de apel au ajuns la concluzia că solicitările

formulate privind nulitatea actelor administrative adoptate de Consiliul comunal

Stăuceni: decizia nr. 5/4 din 29 aprilie 2011 și decizia nr. 10/22 din 9 septembrie

2011 este la fel neîntemeiată.

A remarcat că prima instanță nu s-a expus în hotărârea sa asupra

argumentelor de fapt și de drept în baza cărora dânsa a solicitat anularea hotărârilor

contestate, trecându-le sub tăcere, contrar prevederilor art. 26 din Legea

contenciosului administrativ.

Prin urmare, a fost tolerat faptul că fără consimțământul locatarilor blocului

locativ din str. XXXXX com. XXXXX, administrația publică locală a decis

unipersonal să preia o parte din ogradă cu toate căile de acces și să o înstrăineze

unor persoane terțe, despre care ulterior s-a stabilit că au activat în cadrul

autorității publice locale și au participat la comisia de licitație, fapt demonstrat în

cadrul judecării cauzei.

8

Reieșind din prevederile art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ și pct. 16, 19 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8

din 22 decembrie 2004 cu privire la practica aplicării de către instanțele

judecătorești a legislației funciare, a precizat că actele prezentate de ea atestă cu

certitudine că la momentul delimitării terenului nu a fost respectată procedura de

înștiințare a titularilor care pot greva dreptul de proprietate, nu au fost solicitate

informații de la autoritatea publică locală despre particularitățile terenului

delimitat, dacă pe acesta există careva porțiuni de interes comun al locatarilor.

Respectiv, instanțele de judecată ierarhic inferioare eronat au ajuns la

concluzia că acest capăt de cerere este neîntemeiat, or, planul geometric este un

component obligatoriu al actului administrativ emis, fără de care administrația

publică locală nu putea să se expună nici asupra formării prin separare a porțiunii

de lot și nici asupra înstrăinării ulterioare a acestuia.

Având în vedere prevederile art. 17 alin. (2) din Legea privind formarea

bunurilor imobile, a remarcat că Ispolkomul comunei Stăuceni prin decizia din

17 octombrie 1976 a grevat această parte a ogrăzii pentru amplasarea garajului

metalic al familiei Diacon.

Prin urmare, delimitarea porțiunii de teren nu putea avea loc, deoarece o

parte din ogradă deja a fost grevată prin atribuirea ei în folosință de către unul din

locatarii blocului de pe str. XXXXX com XXXXX, conform procedurii existente

în acea perioadă care nu poate fi anulată printr-o normă adoptată ulterior.

Cu referire la cererea reconvențională depusă de Sergiu Dobînda a obiectat

că aceasta nu corespunde prevederilor art. 166 alin. (2) CPC.

Contrar prevederilor art. 84 CPC, la depunerea în instanță a cererii

reconvenționale, taxa de stat nu a fost achitată și nici nu a fost cerută scutirea,

amânarea sau eșalonarea achitării taxei de stat.

Având în vedere prevederile art. 1811 și 267 CPC, de către Sergiu Dobînda

nu a fost respectată nici procedura de mediere și nici procedura prealabilă,

respectiv, cererea urma a fi scoasă de pe rol.

Instanța de apel a evitat să se expună asupra poziției cu referire la această

cerere reconvențională, doar expunându-se asupra primirii cererii reconvenționale,

ignorând să se expună asupra temeiurilor scoaterii de pe rol a cererii

reconvenționale în cazul în care aceasta deja a fost primită, conform prevederilor

art. 267 CPC, care au fost invocate în referința depusă de reprezentantul ei.

În concluzie a obiectat că atât prima instanță, cât și instanța de apel i-au

neglijat în totalitate drepturile și interesele legitime, cauza a fost examinată în mod

tendențios, interpretându-se toate lucrurile exclusiv în folosul oponenților, ceea ce

s-a exprimat prin neantrenarea în proces a tuturor persoanelor cărora le pot fi

afectate interesele, ignorarea normelor imperative, aplicarea normelor generale

instituționale în pofida celor speciale, soluționarea unor împrejurări prin prisma

unor legi care nu au efect retroactiv și nu au fost valabile la producerea efectelor

juridice, ignorarea argumentelor formulate de ea și trecerea acestora sub tăcere,

refuzul de a analiza încălcările procedurale la formarea lotului de teren înstrăinat

de administrația publică locală din comuna Stăuceni, aplicarea legilor ce nu puteau

9

fi aplicate, interpretarea eronată a legii, chestiuni care constituie temei pentru

casarea hotărârii emise.

La 14 mai 2019, SRL „D & D Companie” a depus referință la recursul

declarat de Ala Cernicova, solicitând declararea acestuia inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 13 decembrie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 141 vol. II), fiind recepționată de reprezentantul recurentei, avocatul Andrei

Cernicov la 9 ianuarie 2019, ceea ce se confirmă prin ștampila aplicată pe copia

plicului de recepție a deciziei contestate, anexată la cererea de recurs (f. d. 151

vol. II).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 5 martie 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ala Cernicova,

reprezentată de avocatul Andrei Cernicov nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

10

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Ala Cernicova, reprezentată de avocatul Andrei Cernicov, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ala Cernicova, reprezentată de avocatul Andrei

Cernicov ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Ala Cernicova, reprezentată de avocatul Andrei

Cernicov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

11