3ra-934/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Efros dosarul nr. 3ra-934/15 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” Societate cu Răspundere Limitată şi CC Beverages Holdings II B. V. în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” Societate cu Răspundere Limitată şi CC Beverages Holdings II B. V. împotriva Camerei Înregistrării de Stat cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015 prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de reprezentantul apelanţilor Întreprinderea cu Capital Străin „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” Societate cu Răspundere Limitată şi CC Beverages Holdings II B. V., avocatul Andrian Sorocean şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 19 septembrie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 30 iulie 2012, ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL şi CC Beverages Holdings II B. V. au depus cerere de chemare în judecată împotriva Camerei Înregistrării de Stat cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că la 06 iunie 2012, a depus la întreprinderea de Stat Camera Înregistrării de Stat cerere înregistrată cu nr. 84/L cu privire la înregistrarea modificărilor în actele de constituire ale întreprinderii, cu privire la radierea „Softinvest Holdings Limited” în calitate de asociat unic al ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL şi înregistrarea „CC Beverages Holdings II B.V.” în calitate de asociat unic al ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL.

Relatează că la 29 iunie 2012, a recepţionat refuzul CÎS de examinare a cererii de modificare. Refuzul a fost întemeiat pe art. 20 al Legii nr. 190 cu privire la petiţionare. 1 Indică că motivul invocat de CÎS este faptul că cerere de modificare nu conţine argumente noi ori informaţii noi în comparaţie cu cerere de înregistrare a modificărilor depusă la 11 octombrie 2011, la care CÎS a emis decizia din 12 octombrie 2011 prin care a refuzat înregistrarea acestor modificări. Afirmă că în conformitatea cu datele din Registrul persoanelor juridice ca unic fondator al ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL este indicată compania Softinvest, iar, la rândul său, CCBH a fost asociat unic al Softinvest potrivit informaţiilor din Registrul Companiilor din Cipru.

Relatează că la 03 octombrie 2009, CCBH în calitate de asociat unic, a adoptat decizia de iniţiere a procedurii de lichidare benevolă a Softinvest şi că în urma lichidării întreg patrimoniul aparţinând Softinvest trece în proprietatea deplină a CCBH. Susţine că la 09 iunie 2011, Softinvest a fost lichidată şi radiată din Registrul Companiilor din Cipru. Respectiv, în urma succesiunii legale CCBH a dobândit dreptul de proprietate asupra părţii sociale de 100 % deţinută în capitalul social al ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL. Acest fapt poate fi confirmat de hotărârea asociatului unic al Softinvest din 09 septembrie 2011, prin care se constată că CCBH a devenit asociat unic al ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL.

Menţionează că pârâtul a invocat ca temei de refuz prevederile art. 20 al Legii cu privire la petiţionare, care nu este aplicabilă situaţiei date şi respectiv, nu constituie un temei legal al refuzului de examinare a cererii de modificare. Indică că a înaintat cererea de modificare în conformitate cu prevederile art. 16, 17 ale Legii privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, care urma a fi examinată de un registrator al CÎS ca o solicitare de modificare a actelor de constituire a întreprinderii în condiţiile aceleiaşi Legi. Respectiv, în cazul refuzului de înregistrare trebuia să fie indicat unul din temeiurile prevăzute exhaustiv la art. 13 Legea menţionată.

Consideră că decizia din 12 octombrie 2011 de a refuza înregistrarea de stat nu poate constitui un impediment pentru depunerea unei noi cereri de modificare, deoarece art. 13 alin. (4) Legea menţionată, stabileşte că refuzul înregistrării de stat nu poate împiedica depunerea repetată a documentelor în vederea înregistrării dacă au fost înlăturate cauzele care au servit drept temei al refuzului. Remarcă că prezentarea documentelor suplimentare la cererea de modificare vin să clarifice situaţia transferului părţii sociale de la Softinvest către CCBH, în special succesiunea legală, care constituie temeiul de drept pentru efectuare modificărilor solicitate. Afirmă că în situaţia expusă, CCBH este în imposibilitatea să exercite drepturile de asociat al ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL, inclusiv administrarea întreprinderii în vederea obţinerii unui profit din activitatea economică.

Mai mult, CCBH nu poate participa la repartizarea profitului net sub formă de dividende, din investiţiile efectuate anterior în activitatea întreprinderii. 2 Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 13, 16, 17 Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor, art. 42 - 43 Legea privind societăţile cu răspundere limitată, art. 3, 5, 8, 16 ale Legea contenciosului administrativ, art. 85,166-168, 281 CPC. Solicită admiterea acţiunii, recunoaşterea dobândirii calităţii de asociat de către CC Beverages Holdings II B.V. în urma lichidării Softinvest Holdings Limited, obligarea Camerei Înregistrării de Stat să înregistreze modificarea actelor de constituire şi a datelor din Registrul de stat al persoanelor juridice, prin indicarea CC Beverages Holdings II B.V.

în calitate de asociat unic al ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL. La 24 august 2012, ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând recunoaşterea dobândirii calităţii de asociat de către CC Beverages Holdings II B.V. în urma lichidării Softinvest Holdings Limited, recunoaşterea ilegală a refuzului Camerei Înregistrării de Stat să înregistreze modificările solicitate, obligarea Camerei Înregistrării de Stat să înregistreze modificarea actelor de constituire şi a datelor din Registrul de stat al persoanelor juridice, prin indicarea CC Beverages Holdings II B.V. în calitate de asociat unic al ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL.

În motivarea cererii a invocat că la 01 iulie 2013, CÎS a examinat cererea şi a înregistrat CCBH în calitate de asociat unic al ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL cu modificarea corespunzătoare a actelor de constituire. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2013 a fost admis demersul CC Beverages Holdings II B.V., atras în calitate de coreclamant CC Beverages Holdings II B.V.

La 21 ianuarie 2013, ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL a depus cerere de concretizare a acţiunii, solicitând admiterea acţiunii, recunoaşterea ilegalităţii refuzului Camerei Înregistrării de Stat din 11 iunie 2012 de examinare a cererii din 06 iunie 2012 cu privire la înregistrarea modificărilor şi refuzului Camerei Înregistrării de Stat din 03 septembrie 2012 de examinare a cererii cu privire la înregistrarea modificărilor din 17 august 2012. În aceste circumstanţe, consideră că CÎS a recunoscut acţiunea şi instanţa de judecată trebuie să emită o hotărâre de admitere a pretenţiilor în temeiul art. 212 alin. (5) CPC. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 19 septembrie 2014 a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată şi tardivă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015 a fost respinsă cererea de apel declarată de reprezentantul apelanţilor Întreprinderea cu Capital Străin „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” Societate cu Răspundere Limitată şi CC Beverages Holdings II B. V., avocatul Andrian Sorocean şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 13 mai 2015, ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL şi CC Beverages Holdings II B. V. au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, cu adoptarea unei hotărâri de admitere a acţiunii. 3 În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că judecătorul Anatolie Pahopol nu a fost în drept să participe la examinare apelului, ceea ce constituie o încălcarea gravă a normelor procedurale, deoarece această cauză a fost intentată în baza acţiunii de contencios administrativ depuse la 30 iulie 2012 la Curtea de Apel Chişinău. Iniţial cauza s-a aflat spre examinare la judecătorul Pahopol Anatolie, ajungându-se la etapa dezbaterilor judiciare, în urma modificării competenţii materiale a instanţelor de apel în baza Legii nr. 155 din 05 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova, cauza civilă respectivă a fost strămutată spre examinare la Judecătoria Centru. Conform art. 2 alin. (4) a Legii menţionate, cauzele supuse examinării de fond la curţile de şi pentru care a fost stabilită data şedinţei de judecată se examinează de către acestea în termen 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Dacă în termen de 3 luni nu a fost pronunţat niciun act de dispoziţie al organului judiciar, în termen de 15 zile cauzele se transmit spre examinare instanţelor judecătoreşti competente. Consideră că odată ce judecătorul nu s-a abţinut la examinarea apelului, decizia poate fi casată pe motivul încălcării normelor procedurale în conformitate cu art. 432 alin. (2) li. a) CPC şi anume, pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei. Susţine că instanţa de apel nu a aplicat la soluţionare cauzei art. 8, 16 din Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.

Menţionează că în conformitate cu articolul 16 din Legea nominalizată, se revede că înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat, iar potrivit art. 8 aceleași Legi se stabileşte documentele pentru înregistrarea de stat se depun la organul înregistrării de stat de către fondator sau de către reprezentantul acestuia, împuternicit prin procură autentificată în modul stabilit de lege. Prin urmare, conform prevederilor indicate la 06 iunie 2012, a depus la întreprinderea de Stat Camera Înregistrării de Stat cerere înregistrată cu nr. 84/L cu privire la înregistrarea modificărilor în actele de constituire ale întreprinderii, cu privire la radierea „Softinvest Holdings Limited” în calitate de asociat unic al ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL şi înregistrarea „CC Beverages Holdings II B.V.” în calitate de asociat unic al ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL.

Relatează că la 29 iunie 2012, a recepţionat refuzul CÎS de examinare a cererii de modificare. Refuzul a fost întemeiat pe art. 20 al Legii nr. 190 cu privire la petiţionare. Menţionează că cererea de modificare a fost înaintată în conformitate cu art. 8, 16, 17 Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali. 4 Consideră că este absurdă concluzia precum că ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL nu a depus la 06 iunie 2012 şi repetat la 17 august 2012 cereri de înregistrare a modificărilor. Or, ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL nefiind de acord cu rezultatul de examinare a cererii a depuse la 30 iulie 2012 la Curtea de Apel cerere de chemare în judecată în conformitate cu art. 2 alin. (2), art. 3 Legea contenciosului administrativ.

Mai indică că instanţa de apel nu a aplicat temeiul legal de întrerupere a termenului de prescripţie prevăzut la art. 277 Cod civil, care prevede că la înaintarea acţiunii în judecată termenul de prescripţie se întrerupe. Consideră că odată cu înaintarea acţiunii din 30 iulie 2012, dânşii au fost în drept să modifice acţiunea şi să o completeze cu temeiuri şi circumstanţe noi conform art. 60 al CPC, ceea ce şi au făcut prin cererea din 24 august 2012 şi cererea din 21 ianuarie 2014 ca rezultat al deciziei privind înregistrarea modificărilor în actele de constituire ale ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL emisă la 01 iulie 2013. Susţin că instanţa de apel nu a aplicat la soluţionare cauzei art. 13 alin. (4) Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.

Relatează că refuzul din 11 iunie 2012 a fost întemeiat de intimat în baza prevederilor art. 20 Legea privire la petiţionare, invocând că nu conţine cerere de modificare argumente noi ori informaţii noi în comparaţie cu cerere de înregistrare a modificărilor depusă la 11 octombrie 2011, la care CÎS a emis decizia din 12 octombrie 2011, prin care a refuzat înregistrarea acestor modificări.

Consideră că în cazul refuzului de înregistrare trebuia să fie indicat unul din temeiurile prevăzute exhaustiv la art. 13 Legea nr. 220 din 19 octombrie 2007. Afirmă că decizia din 12 octombrie 2011 de a refuza înregistrarea de stat nu poate constitui un impediment pentru depunerea unei noi cereri de modificare din partea recurenţilor, invocând prevederile art. 13 alin. (4) Legea menţionată, care prevede că refuzul înregistrării de stat nu poate împiedica depunerea repetata a documentelor în vederea înregistrării dacă au fost înlăturate cauzele care au servit drept temei al refuzului. Mai notează că instanţa de apel a interpretat eronat prevederile art. 17 Legea contenciosului administrativ, care stabileşte calculul termenului de prescripţie, ajungând neîntemeiat la concluzia că acţiunea a fost depusă peste termenul de prescripţie, deoarece nu a aplicat corect prevederile art. 3 alin. (2), art. 17 Legea contenciosului administrativ.

Invocă prevederile art. 17 alin.(l) lit. b), care stipulează că acţiunile de contencios administrativ se depun în terme de 30 zile de la data comunicării refuzului de examinare a cererii. Conform ştampilei de pe plic primul refuz al intimatului nr. 05/03-450 din 11 iunie 2012, a fost înregistrat de poştă la 29 iunie 2012, respectiv a fost recepţionat de ÎCS „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL în următoarea zi lucrătoare şi anume la 01 iulie 2012, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la 30 iulie 2012, fiind respectată procedura de contestare, depunând 5 acţiunea în termen de 30 zile prevăzut la art. 17 Legea contenciosului administrativ.

Invocă şi conţinutul pct. 4 al Hotărârea Plenului CSJ a RM din nr.10 din 30 octombrie 2009 „Cu privire la practica aplicării de către instanţele de contencios administrativ a unor prevederi ale Legii contenciosului administrativ, care stabileşte că se considera nesoluţionare în termen legal a unei cereri refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a primi o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege sau faptul de a nu răspunde persoanei în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii de către autoritatea publică, dacă prin lege nu este prevăzut alt termen de soluţionare a cererii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 09 martie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 254), prin urmare se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 13 mai 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” Societate cu Răspundere Limitată şi CC Beverages Holdings II B. V. nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. 6 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” Societate cu Răspundere Limitată şi CC Beverages Holdings II B. V., asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” Societate cu Răspundere Limitată şi CC Beverages Holdings II B. V. ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Coca – Cola Îmbuteliere Chişinău” Societate cu Răspundere Limitată şi CC Beverages Holdings II B. V. se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva 7