3ra-960/15 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-960/15 prima instanţă - A. Catană instanţa de apel - Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ana Golban împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 02 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 03 iunie 2014. c o n s t a t ă La 18 iunie 2013, Ana Golban a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ.

Pe parcursul examinării pricinii, Ana Golban şi-a concretizat pretenţiile, invocînd că este căsătorită cu Vladimir Golban, care activează în cadrul organelor afacerilor interne în funcţia de inspector operativ de serviciu al serviciului de gardă secţia management operaţional al Comisariatului de Poliţie raionul Şoldăneşti. La 06 aprilie 2012, s-a născut fiul Rostislav Golban, iar la 27 ianuarie 2012, Centrul Medicilor de Familie Şoldăneşti i-a eliberat certificatul de concediu medical. În legătură cu naşterea copilului, s-a adresat cu cerere prealabilă Ministerului Afacerilor Interne, solicitînd calcularea şi achitarea indemnizaţiei de maternitate şi indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani de la locul de muncă al soţului, deoarece se află la întreţinerea ultimului, nefiind încadrată în cîmpul muncii.

Prin răspunsul Ministerului Afacerilor Interne din 04 februarie 2013, cererea prealabilă a fost respinsă pe motiv că colaboratorii de poliţie conform legislaţiei în domeniul asigurărilor sociale nu au obligaţia de a contribui la bugetul asigurărilor sociale de stat şi respectiv aceştia nu se consideră ca asiguraţi prin intermediul bugetului asigurărilor sociale de stat, iar modul de stabilire, calculare şi achitare a indemnizaţiilor din contul bugetul asigurărilor sociale de stat a fost aprobat prin Legea nr. 289 din 22 1 iulie 2004 „Privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale”, al cărei executare este pusă în seama Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

Concomitent, a fost informată despre faptul că este în drept să se adreseze privind stabilirea şi achitarea indemnizaţiei de maternitate şi indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani la Casa Teritorială de Asigurări Sociale. Consideră Ana Golban că răspunsul Ministerului Afacerilor Interne din 04 februarie 2013 este ilegal şi neîntemeiat, dat fiind faptul că la momentul cînd s-a produs riscul asigurat ea cădea sub incidenţa prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 416 din 18 decembrie 1990 „Cu privire la poliţie” (abrogată la 05 martie 2013), prin prisma cărora colaboratorii de poliţie sunt persoane asigurate de stat şi se bucură de dreptul la indemnizaţii din fondurile de asigurări sociale.

Iar, potrivit art. 37 alin. (4) din Legea „Cu privire la activitatea Poliţiei şi statutului poliţiei” nr. 320 din 27 decembrie 2012 (în vigoare din 05 martie 2013), concediul de maternitate şi concediul pentru îngrijirea copilului se acordă poliţistului conform dispoziţiilor generale. Baza de calcul al indemnizaţiilor de maternitate şi pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani o constituie venitul mediu lunar realizat de către poliţist în ultimele 6 luni calendaristice anterioare lunii în care s-a produs evenimentul. Indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu al poliţistului din bugetul de stat. Menţionează Ana Golban că potrivit adeverinţei nr. 4060 din 26 septembrie 2013 eliberată de către Comisariatul de Poliţie raionul Şoldăneşti, soţul Vladimir Golban a beneficiat în ultimele 6 luni pînă la naşterea copilului de un salariu lunar de 4094,37 lei.

Iar, prin certificatul nr. 615 din 06 septembrie 2013 eliberat de către Primăria Şoldăneşti, se confirmă faptul că ea nu este încadrată în cîmpul muncii. Totodată, reiterează Ana Golban că iniţial, la 11 februarie 2013, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind contestarea refuzului în achitarea indemnizaţiei de maternitate şi indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani la Curtea de Apel Chişinău, care prin încheierea din 20 februarie 2013 a fost restituită cu toate documentele anexate la aceasta în temeiul art. 170 alin. (1) lit. b) CPC - nu era competentă să judece prezenta pricină, explicându-i că poate să înainteze acţiunea dată la judecătoria competentă.

Astfel, din motivul adresării iniţiale greşite la instanţa de apel, a omis termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru contestarea actului administrativ. Ana Golban solicită repunerea în termenul de adresare în instanță, recunoașterea ilegalității refuzului Ministerului Afacerilor Interne privind calcularea şi achitarea indemnizaţiei de maternitate şi indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani cu obligarea pîrîtului să calculeze şi să-i achite indemnizaţia de maternitate şi indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului Rostislav Golban, anul nașterii 06 aprilie 2012, pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, de la locul de muncă a soţului Vladimir Golban - colaborator al organelor afacerilor interne.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 03 iunie 2014, acţiunea a fost admisă şi repusă Ana Golban în termenul de adresare în judecată, fiind recunoscut drept ilegal refuzul Ministrului Afacerilor Interne privind calcularea şi achitarea indemnizaţiei de maternitate. A fost obligat Ministerul Afacerilor Interne să calculeze şi să achite Anei Golban indemnizaţia de maternitate pentru 70 de zile prenatal şi 56 de 2 zile postnatal, şi indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului Rostislav Golban, anul nașterii 06 aprilie 2012, pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, de la locul de muncă a soţului Vladimir Golban.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014, a fost admis apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, casată hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 03 iunie 2014 în partea admiterii pretenţiei privind obligarea Ministerului Afacerilor Interne să calculeze şi să achite Anei Golban indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului Rostislav Golban, anul nașterii 06 aprilie 2012, pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, de la locul de muncă a soţului Vladimir Golban. În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 04 martie 2015, au fost admise recursurile declarate de Ana Golban și Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, casată integral decizia Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2014, cu restituirea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, în alt complet de judecată (f.d.

132- 138). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 03 iunie 2014. La 22 mai 2015, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie respinsă. Recurentul Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în motivarea recursului a menționat că la examinarea cauzei au fost aplicate eronat normele de drept material.

De asemenea, a menționat că atît prima instanță, cît și instanța de apel au motivat concluziile sale pe prevederile art. 123, 124 Codul muncii, pct. 6.1 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calculare și de achitare a îndemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă și a altor prestații de asigurări sociale de stat, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, pe prevederile art. art. 7, 16 , 27 din Legea privind îndemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, art. 4 al. (2) din Legea nr/ 489 din 08 iulie 1999 privind sistemul publ8ic de asigurări sociale, art. 34 al.

(1) din Legea cu privire la poliție nr. 416 din 18 decembrie 1990, art. art. 2, 12, 37 din Legea privind activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, concluzionînd că Ministerul Afacerilor Interne face parte din autoritățile executive și respectiv îndemnizațiile de maternitate și pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani se plătesc de la locul de serviciu al polițistului din bugetul de stat. Consideră că instanțele eronat au aplicat normele menționate. Astfel, dreptul la îndemnizația pentru concediile medicale de maternitate și pentru îngrijirea copilului îl au soțiile aflate la întreținerea soților asigurați prin sistemul public de asigurări sociale.

Or, prevederile art. 2 din Legea privind îndemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004 și prevederile art. 1 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, definesc noțiunea de asigurat ca fiind persoană fizică aptă pentru muncă, cu domiciliul sau 3 reședința în Republica Moldova, avînd obligația de a plăti contribuții de asigurări sociale în vederea beneficierii de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege. În același timp, prevederile art. 34 al.

(1) al Legii cu privire la poliție nr. 416 din 18 decembrie 1990, aplicabile speței în cauză (deoarece era în vigoare la data apariției pretinselor drepturi încălcate și anume de la data inițierii concediului medical din 27 ianuarie 2012, data nașterii lui Rostislav Golban la 06 aprilie 2012) stipula expres că toți colaboratorii poliției sunt supuși asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor bănești de întreținere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum și din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituții și organizații. Astfel, consideră că instanțele fac referire la prevederile Legii privind activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, care a intrat în vigoare abia la 05 martie 2013, fapt ce denotă că nu era în vigoare la momentul apariției pretinselor drepturi ale intimatei, fiind aplicate eronat de prima instanță.

Prin urmare, consideră că colaboratorii de poliție nu sunt asigurați prin intermediul sistemului public de asigurări sociale, astfel încît normele invocate de instanțe în motivarea hotărîrilor nu sunt aplicabile speței, situația intimatei fiind diferită de cea a soțiilor aflate la întreținerea soților asigurați, asigurarea de stat prevăzută de norma citată fiind alta decît asigurarea socială. Deci, este lipsită de suport juridic concluzia primei instanțe precum că colaboratorii poliției sunt persoane asigurate de stat și se bucură de dreptul la îndemnizațiile din fondurile de asigurări sociale.

Cu referire la obligația Ministerului Afacerilor Interne de a-i calcula îndemnizația pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, întrucît acest drept a luat naștere în timpul acțiunii Legii cu privire la poliție nr. 416 din 18 decembrie 1990, conform pct. 8 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de achitare a îndemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă și a altor prestații de asigurări sociale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, cererea pentru stabilirea îndemnizațiilor lunare pentru creșterea copilului se depune la casa Teritorială de Asigurări Sociale de către unul din părinți. Decizia cu privire la stabilirea îndemnizației se adoptă de conducătorul casei teritoriale.

La caz, Ana Golban a înaintat acțiunea doar împotriva Ministerului Afacerilor Interne. La fel, conform scrisorii din 04 februarie 2013, intimata a fost informată despre faptul că cererea privind stabilirea îndemnizației pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani urma să o depună la Casa Teritorială de Asigurări Sociale. Prin urmare, cererea prealabilă a fost respinsă întemeiat. Prin referința depusă, intimata Ana Golban a solicitat declararea recursului depus de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova ca inadmisibil. Astfel, reiterează că recurentul nu invocă nici un motiv de drept prevăzut de lege în susținerea solicitării de casare a deciziei contestate, limitîndu-se doar la repetarea argumentelor neîntemeiate, care deja au fost expuse în cererea de apel.

Aceste motive au fost minuțios examinate de instanțele de judecată, fiind respinse. Deci, consideră că recursul poartă un caracter formal. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după 4 parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că decizia instanței de apel a fost pronunțată la 02 aprilie 2015, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 22 mai 2015, în termen. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un 5 tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie , d i s p u n e Recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 6