3ra-554/15 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Centru, mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-554/15 Judecător: L. Vasilevici Curtea de Apel Chişinău Judecători: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată formulată de Simac Natalia împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind contestarea actului administrativ şi încasarea indemnizaţiei pentru concediul medical în legătură cu naşterea copilului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015, CONSTATĂ : La data de 13 ianuarie 2014, reclamanta Simac Natalia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind contestarea actului Administrativ şi încasarea indemnizaţiei pentru concediul medical în legătură cu naşterea copilului.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 30.10.2010 a încheiat căsătoria cu Simac Dmitri la Primăria Cupcini, Edineţ, sub nr. 56. Soţul, Simac Dmitri activează în cadrul IP Edineţ în funcţie de ofiţer superior de investigaţii al Biroului Crime Grave al Serviciului Politiei Criminale al Secţiei Investigaţii Infracţiuni. Menţionează reclamanta că, nu este încadrată în cîmpul muncii şi se află la întreţinerea soţului. La 03.06.2011 de către CMF Edineţ i-a fost deschis concediu medical de maternitate pentru perioada 03.06.2011-06.10.2011, fapt confirmat prin certificatul de concediu medical seria 10 nr. 278689, iar la 03.08.2011 s-a născut fiica Rosiana-Ilinca, certificat de naştere seria NA-VI nr. 1242109 din 12.09.2011.

La 11.11.2013, reclamanta s-a adresat cu o cerere către pîrît prin care a solicitat calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate prevăzută de prevederile Legii RM nr. 289-XV din 22.07.2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale. Prin răspunsul nr. S-2726/13 din 27.11.2013 i-a fost refuzat admiterea solicitărilor. Consideră reclamanta că, refuzul MAI este ilegal şi contravine legislaţiei în vigoare, fiind încălcat dreptul de a primi indemnizaţia pentru concediul medical în legătură cu naşterea copilului de la locul de muncă a soţului.

Întru contestarea refuzului privind achitarea indemnizaţie pentru concediul medical în legătură cu 1 naşterea copilului, reclamanta a invocat prevederile art. 16 (1) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, potrivit cărora asiguratele, soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi şi şomerele, care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal, beneficiază de indemnizaţie de maternitate.

Conform art. 124 (1) din Codul muncii, femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice şi concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul naşterilor complicate sau naşterii a doi sau mai mulţi copii - 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizaţii în modul prevăzut la art. 123(2). Conform art. 123 (2) Codul Muncii, modul de stabilire, calculare şi achitare a indemnizaţiilor din bugetul asigurărilor sociale de stat în legătură cu concediul medical este prevăzut de legislaţia în vigoare.

Conform art. 4 (1) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 - XIV din 08.07.1999, art. 107 din Constituţia RM şi Legii cu privire la poliţie, Ministerul Afacerilor Interne este autoritate executivă, angajaţii acestuia fiind asiguraţi în sistemul public obligatoriu prin efectul legii. În argumentarea pretenţiilor sale, reclamanta invocă şi Recomandarea nr. 17 din 12.11.2012 a Curţii Supreme de Justiţie privind unele aspecte ale practicii judiciare de soluţionare a litigiilor privind stabilirea indemnizaţiei pentru maternitate. Solicită reclamanta obligarea pîrîtului Ministerului Afacerilor Interne de a calcula şi achita de la locul de muncă a soţului Simac Dmitri indemnizaţia pentru concediul prenatal cu o durata de 70 de zile calendaristice şi indemnizaţia pentru concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice, compensarea prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei şi cheltuielile de judecată.

Prin cererea de concretizare a pretenţiilor, reclamanta a solicitat repunerea în termen, recunoaşterea ilegală a refuzului MAI nr. 15-4-2198 din 20.11.2013 de a-i stabili, calcula şi achita indemnizaţia pentru concediu medical în legătură cu naşterea fiicei Simac Rosiana-Ilinca, a.n. 03.08.2011. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 30 septembrie 2014 acţiunea a fost repusă în termen şi admisă parţial. S-a dispus obligarea Ministerului Afacerilor Interne de a calcula şi achita indemnizaţia pentru concediul de maternitate, care include concediul prenatal cu o durata de 70 de zile calendaristice şi cel postnatal 56 de zile calendaristice la naşterea fiicei Simac Rosiana-Ilinca, a.n.

03.08.2011. În rest pretenţiile, au fost respinse. Ministerul Afacerilor Interne în apelul declarat la data de 02 octombrie 2014 şi cel motivat a solicitat casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii ca tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015, a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al RM şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 30 septembrie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond just a reţinut că acţiunile MAI sunt contrar normelor legale, cu încălcarea dreptului pretins a reclamantei Simac N.. Totodată, instanţa de apel a indicat că, instanţa de fond era în drept să repună în termen cererea privind achitarea indemnizaţiei de maternitate, cît şi cererea de 2 chemare în judecată, concluziile de repunere fiind expuse în hotărîrea pronunţată, or, în cazul în care reclamanta în cererea de concretizare din 04.08.2014 a solicitat repunerea în teremen, a prezentat probe şi a dat explicaţii, instanţa de fond era în drept în conformitate cu art. 250 (1) lit. a) CPC să emită o hotărîre suplimentară din oficiu ( f.d.40).

La 10 martie 2015, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 30 septembrie 2014 cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care cerinţele înaintate de Simac Natalia împotriva Ministerului Afacerilor Interne să fie respinse ca neîntemeiate. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat aplicarea eronată de către instanţa de apel a legii materiale şi procedurale precum şi neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată. La data de 31.03.2015, intimata Simac Natalia a depus referinţă la recursul declarat de Ministerului Afacerilor Interne, solicitînd respingerea acestuia cu menţinerea ca întemeiate şi legale a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 30 septembrie 2014 Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau 3 aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată formulată de Simac Natalia împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind contestarea actului administrativ şi încasarea indemnizaţiei pentru concediul medical în legătură cu naşterea copilului. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4