3ra-907/15 — Anularea actului administrativ

Prima instanţă: V. Grosu 3ra-907/15 Instanţa de apel: M. Guzun, A. Gavriliţa, I. Muruianu ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Dumitru Mardari, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Casa de schimb valutar „Valtion&Co” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Casa de schimb valutar „Valtion&Co” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Casa de schimb valutar „Valtion&Co” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 30 iunie 2014, c o n s t a t ă: La 24 decembrie 2013, CSV „Valtion&Co” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti privind anularea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul CSV „Valtion&Co” SRL a indicat că, la 07 octombrie 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti a emis decizia nr. 1684 pe marginea dezacordului la actul de control nr. 5-662527, 662528 din 23 august 2013 şi asupra cazului de încălcare fiscală comisă de CSV „Valtion&Co” SRL. Reclamantul cu trimitere la prevederile art. 214 alin. (2) Cod Fiscal, a invocat că încălcarea fiscală a fost stabilită nu de Serviciul Fiscal, dar de colaboratorii Procuraturii Generale. Mai indică că punctele 3 şi 4 din partea constatatoare a deciziei nr. 1684 din 07 octombrie 2013, în partea ce ţine de diminuarea venitului impozabil din activitatea operaţională pentru perioada fiscală AS/2012, consideră că sunt neîntemeiate deoarece nu se face trimitere la careva prevederi legale care au fost încălcate.

Reclamantul invocă că este neîntemeiată concluzia din punctul 5 din partea constatatoare a deciziei contestate, în partea ce ţine de diminuarea impozitului pe venit din activitatea operaţională prin neoglindirea în evidenţă contabilă a veniturilor obţinute prin comercializarea valutei în sumă de 642660 Ruble ruseşti, 8375 Dolari SUA, 375 Euro şi 330 Euro cenţi din metal, precum şi a sumei de 191921 lei, excedent de mijloace băneşti în valută naţională care nu a fost înregistrată în evidenţa contabilă a întreprinderii, deoarece de către CSV „Valtion&Co” SRL au fost prezentate suficiente documente ce confirmă că sumele date reprezintă împrumuturi de la fondator, din care considerente, în evidenţa contabilă acestea nu puteau fi înregistrate la conturile de venituri.

Totodată, referitor la punctele 6,7,8,9,10 din partea constatatoare a deciziei contestate, consideră că inspectorul care a efectuat controlul fiscal nu a făcut referinţă la documentele contabile, registrele care au stat la baza stabilirii încălcării în partea ce ţine de diminuarea impozitului de venit din salariu, nefiind clar în ce bază a fost stabilită această încălcare, în ce dări de seama nu au fost reflectate sumele date, care este temeiul legal al acestor încălcări. Cu referire la punctele 8 şi 10 al deciziei nr. 1684, în partea privind aplicarea penalităţii pentru neplata contribuţiilor asigurărilor sociale de stat obligatorii şi a contribuţiilor asigurărilor sociale individuale, invocă că conform art. 228 Cod Fiscal, penalitatea se calculează pentru neplata impozitelor, taxelor, dar nu şi a contribuţiilor sociale.

Reclamantul CSV „Valtion&Co” SRL nefiind de acord cu decizia nr. 1684 din 07 octombrie 2013, la 07 octombrie 2013 a depus o contestaţie la Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti, însă prin decizia nr. 2107 din 29 noiembrie 2013, contestaţia depusă de către reclamant a fost respinsă. Reclamantul CSV „Valtion&Co” SRL solicită anularea deciziei nr. 1684 din 07 octombrie 2013, emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti. Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 30 iunie 2014, cererea de chemare în judecată depusă de către CSV „Valtion&Co” SRL a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de către CSV „Valtion&Co” SRL şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 30 iunie 2014. La 05 mai 2015, CSV „Valtion&Co” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 30 iunie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată depusă de CSV „Valtion&Co” SRL să fie admisă. În motivarea recursului, recurentul CSV „Valtion&Co” SRL a invocat că decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2015 este ilegală şi neîntemeiată deoarece a fost emisă cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material, cu aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată.

La 22 iunie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti a depus referinţă la recursul declarat de către CSV „Valtion&Co” SRL, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către CSV „Valtion&Co” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către CSV „Valtion&Co” SRL, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către CSV „Valtion&Co” SRL ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Casa de schimb valutar „Valtion&Co” Societate cu Răspundere Limitată. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas