3ra-1247/15 — Privind anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1247/15 Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani mun. Chisinau – A. Miron Instanţa de apel: CA Chişinău – M. Guzun, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Rixis Grup” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Rixis Grup” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Rixis Grup”, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 21 ianuarie 2015, CONSTATĂ : La 18 decembrie 2012 SRL „Rixis Grup” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău privind anularea deciziilor nr. 240 şi nr. 241 din 04 aprilie 2013, pe marginea contestaţiilor împotriva deciziei nr. 362/P/2 din 08 februarie 2013 şi deciziei nr. 262/1/3 din 31 ianuarie 2013. În motivarea cererii, reclamantul a invocat că potrivit deciziei nr. 262/1/3 din 31 ianuarie 2013, abaterea fiscală a avut loc prin încălcarea prevederilor art.101 alin. (l), 102 alin. (6), 108 alin. (1), (2) din Titlul II al Codului fiscal prin atribuirea neîntemeiată la trecerea în cont a TVA aferentă procurărilor pentru perioada fiscală octombrie 2012 în baza facturii fiscale seria FU nr. 1164699 din 01 octombrie 2012 eliberată de către SRL”Altris-Prim”, factură care conform actului de primire-predare 1 a documentelor din data de 25 octombrie 2012 era nefolosită, ca urmare la momentul reflectării în documentele de evidenţă contabilă a intrării de mărfuri, agentul economic de facto, la data de 01 octombrie 2012, nu dispunea de factura fiscală respectivă şi nu are temei de a trece în cont TVA în sumă de 16.467 lei.

SRL „Rixis Grup” a indicat că factura fiscală seria FU nr. 1164699 a fost eliberată de către SRL „Altris-Prim” în momentul livrării mărfii, aşa cum este prevăzut şi de art. 108 Cod Fiscal, totodată potrivit art. 117 Cod Fiscal, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art.108, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod.

Reclamantul a menţionat că afirmaţia precum că la data livrării mărfii 01 octombrie 2012, SRL „Rixis Grup” nu dispunea de factura în cauză este declarativă, deoarece SRL „Rixis Grup” nu poartă nici o răspundere pentru informaţia furnizată de contraagenţii săi terţelor persoane şi nicicum nu-i poate fi imputat drept o încălcare faptul că la 25 octombrie 2012, SRL „Altris-Prim” a introdus factura, care în fapt la acea dată deja o completase, într-un act de predare-primire. La fel, nu există nici o probă ce ar confirma că factura fiscală seria FU nr. 1164699 este una falsă sau că livrarea nu ar fi avut loc în realitate. Mai mult, SRL „Rixis Grup” nu-i poate fi incriminată încălcarea prevederilor art.102 alin. (6) Cod Fiscal, deoarece subiectul impozabil deţine actul ce permite trecerea în cont a TVA şi anume factura fiscală seria FU nr. 1164699, care este una valabilă şi legală.

SRL „ Rixis Grup” consideră deciziile ilegale, deoarece şi-a executat obligaţiile faţă de furnizor de achitare a mărfurilor livrate, inclusiv TVA, astfel obligaţia fiscală fiind stinsă din momentul achitării TVA furnizorului. După achitarea sumelor TVA furnizorul nu are posibilitate de a urmări executarea obligaţiilor fiscale de către furnizori, aceasta fiind competenţa şi obligaţia exclusivă a organelor fiscale. Referitor la decizia nr. 362/P/2 din 08 februarie 2013 şi decizia nr. 240 din 04 aprilie 2013, reclamantul invocă că temei pentru întocmirea prezentei decizii a servit pretinsa încălcare a prevederilor art.102 alin.(1), (6) lit. a), 7), art.117 alin.(2) Cod Fiscal, prin trecerea neîntemeiată în cont a TVA în sumă de 16.500 lei, aferentă valorilor materiale procurate de la SC „Ravelin-Com” SRL în baza facturi fiscale seria BV 0802683 din 01 august 2012 în sumă de 99.000 lei (inclusiv TVA).

SRL „Ravelin Corn” nu-şi onorează obligaţiile faţă de buget, este inclusă în lista întreprinderilor delincvente şi a fost anulată ca plătitor TVA în baza deciziei nr.98/A/l din 02 octombrie 2012. În rezultatul verificării facturii fiscale menţionate, ridicată în original de la SRL „Ravelin Corn”, s-a stabilit că aceasta conţine în rubrica 13 „permis eliberarea” semnătura directorului Motornîi Ruslan, care a fost numit în funcţie la 02 octombrie 2012. Respectiv, această factură fiscală cu data de eliberare august 2012, nu putea fi semnată de către conducătorul R. Motornîi, din motiv că la acel moment funcţia de director era deţinută de către Caterinciuc Evghenii.

Totodată, în exemplarul 1 al facturii fiscale menţionate, ridicat în original de la SRL „Rixis Grup”, în rubrica 13 „permis eliberarea” este semnătura managerului Popa, dar nu a persoanei cu funcţii 2 de răspundere - Caterinciuc Evghenii; rubricile 14 „predat bunurile” şi 15 „primit bunurile” nu sînt îndeplinite. Astfel, factura fiscală seria BV 0802683 din 01 august 2012 a fost eliberată de către SC „Ravelin-Com” SRL în momentul livrării mărfii, aşa cum este prevăzut de art.108 Cod Fiscal, totodată, potrivit art.117 Cod Fiscal, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art. 108 Cod Fiscal, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod.

Prin urmare, obligaţia completării şi introducerii informaţiei veridice în factura fiscală îi revine subiectului emitent, adică furnizorului. Totodată în decizia nr. 240 din 04 aprilie 2013 nu au fost aduse noi argumente în motivarea menţinerii deciziei nr. 362/P/2 din 08 februarie 2013, fiind doar într-un mod declarativ respinse argumentele petiţionarului în contestaţia sa, fiind doar modificată partea decisivă prin care sa majorat sancţiunile impuse contribuabilului. Achitarea în buget a TVA, fiind o obligaţiune fiscală a vînzătorului, nu poate fi pusă pe seama consumatorului de valori materiale şi servicii procurate, odată ce ultimul ca cumpărător de bună-credinţă, concomitent cu costul mărfurilor, i-a achitat furnizorului şi taxa pe valoare adăugată.

Ulterior, la 31 martie 2014 reclamantul a depus o cerere de concretizare a cerinţelor, solicitînd anularea deciziei nr. 362/P/2 din 08 februarie 2013 şi a deciziei nr. 240 din 04 aprilie 2013; anularea deciziei nr. 262/1/3 din 31 ianuarie 2013 şi a deciziei nr. 241 din 04 aprilie 2013, emise de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 21 ianuarie 2015 s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL „ Rixis Grup”. În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamantul SRL „Rixis Grup” la momentul reflectării în documentele de evidenţă contabilă a operaţiunilor economico – financiare cu SC „Altris – Prim”, nu dispunea de factură fiscală.

Astfel SRL „Rixis Grup” a încălcat obligaţiunile contribuabilului, prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. c) prevederilor art. 101 alin. (1), art. 102 alin. (6), art. 108 alin. (1) şi (2) Codul Fiscal, prevederile ordinului Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nr. 128 din 29 iunie 2006 „privind aprobarea formularului declaraţiei privind TVA şi a modului de completare a declaraţiilor privind TVA”, prin trecerea neîntemeiată în cont a TVA în sumă de 16.467 lei aferentă procurărilor de bunuri şi prezentarea declaraţiei privind TVA, care conţine informaţii neautentice pentru luna octombrie 2012 (f.d. 120, 123 - 130). La 20 februarie 2015 SRL „Rixis Grup” a înaintat cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 21 ianuarie 2015 (f.d. 122, 140 - 144). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015 s-a respins apelul declarat de SRL „Rixis Grup”, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 21 ianuarie 2015 (f.d. 157 - 166). La 16 iulie 2015 SRL „Rixis Grup” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 02 iunie 2015 şi hotărîrii primei instanţe din 21 ianuarie 2015, solicitînd 3 casarea acestora, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii (f.d. 168 - 173). În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de apel şi instanţa de fond la examinarea litigiului nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele, care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu au cercetat şi apreciat probele din dosar, nu au determinat circumstanţele şi caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii.

La 22 august 2015 Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău a depus referinţă, solicitînd respingerea recursului declarat de SRL „Rixis Grup” ca inadmisibil. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale . Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 02 iunie 2015 şi a fost expediată părţilor la data de 30 iunie 2015 (f.d. 167). Recurentul a depus recurs la 16 iulie 2015, fiind depus în termen. Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL „Rixis Grup” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. SRL „Rixis Grup” a invocat că instanţa de apel şi instanţa de fond la examinarea litigiului nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele, care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu au cercetat şi apreciat probele din dosar, nu au determinat circumstanţele şi caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii. În speţă, Colegiul menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanţa de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurent şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

4 Alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de SRL „Rixis Grup” împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Rixis Grup” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Rixis Grup” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău privind anularea actului administrativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 5