- Dosarul nr.
- 3ra-1184/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 8 octombrie 2014
- Părțile
- ÎCS Molven Grup SRL vs Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău
- Pe scurt
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
3ra-1184/14 — Contestarea actului administrativ şi compensarea cheltuielilor de judecată
prima instanţă: C.Vîrlan dosarul nr. 3ra-1184/14 instanţa de apel: N.Vascan, Iu.Cotruţă, E.Clim ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de întreprinderea cu capital străin ,,Molven Grup” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea cu capital străin ,,Molven Grup” societate cu răspundere limitată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de întreprinderea cu capital străin ,,Molven Grup” societate cu răspundere limitată şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.
Chişinău din 04 iunie 2014, c o n s t a t ă : La 30 august 2013 ÎCS ,,Molven Grup” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că la 17 aprilie 2013, colaboratorii Direcţiei control fiscal a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău au efectuat controlul fiscal prin metoda verificării operative la magazinul specializat nr. 23, amplasat în mun. Chişinău, bd. Mircea cel Bătrîn, 11. Susţine că, în rezultatul controlului efectuat de către pîrît privind respectarea legislaţiei fiscale a fost întocmit actul de control nr. 1-612572 din 17 aprilie 2013. 1 Menţionează că prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun.
Chişinău nr. 1950/3/10 din 07 mai 2013, potrivit căreia s-a stabilit încălcarea prevederilor art. 8, alin. (2), lit. c) şi prevederile pct. 10, lit. e) al Regulamentului cu privire la aplicarea maşinelor de casă şi control cu memorie fiscală la efectuarea decontărilor în numerar aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998 prin admiterea excedentului mijloacelor băneşti în casieria casei în sumă de 980 lei, care nu pot fi justificate prin documente emise de maşina de casă şi control, au fost aplicate sancţiuni în mărime de 10 000 lei. La 20 mai 2013 a depus dezacordul asupra actelor întocmite şi a anexat un şir de documente care justifică excedentul mijloacelor băneşti în casieria casei.
Prin decizia nr. 490 din 18 iunie 2013, Inspectoratul Fiscal mun. Chişinău a respins contestaţia ca fiind una neîntemeiată şi depusă în lipsa temeiului legal, care ulterior a fost contestată la 02 iulie 2013. Ulterior, prin decizia nr. 871 din 31 iulie 2013 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a respins contestaţia ca fiind una neîntemiată şi depusă în lipsa temeiului legal de modificare sau anulare a deciziei contestate. Afirmă că în registrul MCC al întreprinderii sunt înregistrate în ordine cronologică, sumele mijloacelor băneşti încasate, începînd cu 29 ianuarie 2013, conform raportului de închidere zilnică, iar potrivit înscrierii din registrul MCC la 02 aprilie 2013 în casieria centrală a întreprinderii a fost predată încasarea de 6 391 lei, din care motiv la începutul zilei de 03 aprilie 2013 în sertarul maşinii de casă şi control lipseau mijloace băneşti.
La fel, în perioada 03 aprilie 2013 şi pînă la 16 aprilie 2013, au fost efectuate vânzări de marfa în valoare de 1 480 lei, după cum urmează: la 03 aprilie 2013 în sumă de 895 lei, la 06 aprilie 2013 în sumă de 245 lei, la 08 aprilie 2013 în sumă de 75 lei, la 13 aprilie 2013 în sumă de 175 lei şi la 16 aprilie 2013 în sumă de 90 lei, iar la 15 aprilie 2013 în casieria centrală a fost predată suma de 500 lei, valoare reflectată în rândul 67 coloana 10 a rmaşinii de casă şi control. Mai susţine că în baza operaţiunilor reflectate supra, suma indicată la 16 aprilie 2013 în coloana 13 sub-rîndul 1 este de 980 lei, acesta fiind soldul restant de numerar din caseta de bani a MCC la sfîrșitul zilei, care reprezintă suma încasării precedente deja înregistrate în maşina de casă şi control nepredată în casieria centrală a întreprinderii.
Consideră reclamantul că prevederile Regulamentului cu privire la aplicarea maşinelor de casă şi control cu memorie fiscală la efectuarea decontărilor în numerar, au fost respectate, iar suma de 980 lei este justificată în baza înscrierilor din registrul maşinii de casă şi control şi a benzii de control al maşinii de casă şi control, din care considerente această sumă nu poate fi considerată ca excedent de mijloace băneşti în casieria companiei. Cere reclamantul, anularea actului de control al Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. 1-612572 din 17 aprilie 2013, deciziei Inspectoratului Fiscal mun. 2 Chişinău nr. 1950/3/10 din 07 mai 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei, deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun.
Chişinău nr. 490 din 18 iunie 2013 şi deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 871 din 31 iulie 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 14 martie 2014 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, ÎCS ,,Molven Grup” SRL a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de ÎCS ,,Molven Grup” SRL şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 14 martie 2014. La 25 iulie 2014, în termenul prevăzut de lege, ÎCS ,,Molven Grup” SRL a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.
În susţinerea recursului s-a indicat că a fost interpretată eronat legea şi s-a aplicat o lege care nu trebuia aplicată. Susţine că instanţele de judecată nu au luat în considerare că potrivit pct. 10, lit. e) al Regulamentului cu privire la aplicarea maşinelor de casă şi control cu memorie fiscală la efectuarea decontărilor în numerar aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998, mijloacele băneşti depistate în casieria casei în sumă de 980 lei, au fost justificate prin documente emise de maşina de casă şi control, şi anume banda de control, care este un document confirmativ, imprimat de MCC pe suport de hîrtie, care conţine copia datelor fiscale imprimate pe bonurile de casă înmînate consumatorilor.
Consideră că deşi suma în mărime de 980 lei nu a fost predată în casieria centrală a întreprinderii, aceasta nu poate fi interpretată ca un excedent de mijloace băneşti, deoarece este justificată în baza înscrierilor din registrul maşinii de casă şi control şi a benzii de control al maşinii de casă şi control care este un document confirmativ imprimat de MCC pe suport de hîrtie. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de ÎCS ,,Molven Grup” SRL urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
3 În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎCS ,,Molven Grup” SRL este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.
Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎCS ,,Molven Grup” SRL, ca inadmisibil.
4 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de întreprinderea cu capital străin ,,Molven Grup” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 5