3ra-1013/14 — Anularea actelor administrative

dosarul nr. 3ra-1013/14 prima instanţă: L. Lupașco instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca şi S. Arnăut DECIZIE 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Ion Corolevschi, Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Societatea Comercială „Cezar-Grup” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Cezar-Grup” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la anularea deciziei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2014, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, cu casarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun.

Chişinău din 19 decembrie 2013 și pronunțarea unei noi hotărîri, c o n s t a t ă: La 26 aprilie 2014, Societatea Comercială „Cezar-Grup” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la anularea deciziei. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că în urma controlului fiscal efectuat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a fost întocmit actul de control nr. 1-608034 din 04 ianuarie 2013, potrivit căruia s-a constatat admiterea încălcării fiscale manifestate prin neaplicarea mașinii de casă cu memorie fiscală. Reieșind din actul de control anterior menționat, prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 57 din 31 ianuarie 2013, în privința reclamantului a fost aplicată sancțiunea fiscală sub formă de amendă în sumă de 25000 lei.

La 28 februarie 2013, Societatea Comercială „Cezar-Grup” Societate cu Răspundere Limitată a înaintat cerere prealabilă în adresa pîrîtului, solicitîndu-i anularea deciziei nr. 57 din 31 ianuarie 2013. Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 144 din 28 martie 2013, solicitarea reclamantului a fost respinsă ca nefondată. Consideră, Societatea Comercială „Cezar-Grup” Societate cu Răspundere Limitată, că pîrîtul și-a depășit competența la efectuarea controlului în privința sa, 1 pe motiv că în speța dată, competent de a verifica și a emite decizie asupra încălcării fiscale este Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău. A menționat, reclamantul, că, contrar dispozițiilor legale, la efectuarea controlului fiscal agentului economic nu i-a fost prezentată nicio decizie scrisă a conducerii organului.

De asemenea, a mai indicat, Societatea Comercială „Cezar-Grup” Societate cu Răspundere Limitată, că decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 57 din 31 ianuarie 2013 a fost emisă cu încălcarea termenului de 15 zile, în interiorul căruia putea fi emisă o asemenea decizie de sancționare. Reclamantul a afirmat și faptul că existența în casierie a unui deficit de mijloace bănești de pînă la o unitate convențională nici nu poate fi interpretat ca încălcare a regulilor de aplicare a mașinilor de casă și control, iar contribuabilul nu urma a fi sancționat. Solicită, Societatea Comercială „Cezar-Grup” Societate cu Răspundere Limitată, anularea deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 57 din 31 ianuarie 2013 ca fiind neîntemeiată.

Pe parcursul examinării pricinii, reclamantul a depus cerere suplimentară la acțiunea inițială prin care a cerut și anularea deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 516 din 11 decembrie 2013 (f.d 83). În motivarea cererii, partea a indicat că prin decizia pîrîtului nr. 516 din 11 decembrie 2013 a fost modificată decizia nr. 57 din 31 ianuarie 2013 asupra cazului de încălcare a legislației, sintagma „conform prevederilor alin. (2) art. 254 Cod Fiscal” din pct. I din decizia inițială s-a substituit cu sintagma „conform prevederilor art. 254 alin. (4) Cod Fiscal”. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chişinău din 19 decembrie 2013, cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Cezar-Grup” Societate cu Răspundere Limitată a fost admisă integral.

A fost dispusă anularea deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 57 din 31 ianuarie 2013, precum și a deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 516 din 11 decembrie 2013. S-a restituit din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul Societății Comerciale „Cezar-Grup” suma de 12500 lei, achitată de ultimul cu titlu de amendă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2014, a fost admisă cererea de apel declarată de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, cu casarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chişinău din 19 decembrie 2013 și pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii înaintate de Societatea Comercială „Cezar-Grup” Societate cu Răspundere Limitată.

La 01 iulie 2014, Societatea Comercială „Cezar-Grup” Societate cu Răspundere Limitată a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 29 mai 2014, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia deciziei motivate (f.d. 99). 2 La dosar nu sunt probe care ar confirma cînd a fost recepţionată decizia menţionată de către recurent. Astfel, Colegiul costată că recursul declarat la 01 iulie 2014 este depus în termen.

Recurentul, Societatea Comercială „Cezar-Grup” Societate cu Răspundere Limitată, în motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei contestate a încălcat normele de drept material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. La 11 iulie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 18 august 2014, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a depus referinţă la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului declarat, cu menținerea deciziei instanței de apel. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. 1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Din actele pricinii s-a constatat că Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în baza deciziei de iniţiere a controlului fiscal nr. 10/1-3 din 04 ianuarie 2013, a dispus efectuarea controlului prin verificare operativă la 04 ianuarie 2013, în privința agenților economici amplasați în mun. Chișinău (f.d. 49). În rezultatul controlului efectuat de către Inspectoratul Fiscal de Stat în privința Societății Comerciale „Cezar-Grup” Societate cu Răspundere Limitată, a fost întocmit actul de control fiscal nr.1-608034 din 04 ianuarie 2013 (f.d.

22). Conform actului menţionat, în cadrul controlului au fost constatate anumite devieri privind respectarea legislaţiei fiscale comise de Societatea Comercială „Cezar-Grup” Societate cu Răspundere Limitată în perioada de activitate supusă controlului, şi anume a fost stabilit un surplus nejustificat de mijloace bănești aflate în casieria agentului economic, în mărime de 6,56 lei (f.d. 22). Potrivit art. 216 alin. (8) Cod Fiscal, contribuabilul, inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său, este obligat, după caz, să asigure condiţii adecvate pentru efectuarea controlului, să participe la efectuarea lui şi să semneze actul de control fiscal, chiar şi în cazul dezacordului.

În caz de dezacord, el este obligat să prezinte în scris, în termen de pînă la 15 zile calendaristice, argumentarea dezacordului, anexînd documentele de rigoare. În contextul prevederii sus enunțate, reclamantul a depus cerere de dezacord la actul de control din 04 ianuarie 2013, la 10 ianuarie 2013, fiind înregistrat la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat la 11 ianuarie 2013 (f.d. 21). Astfel, Colegiul reține că, contribuabilul a respectat termenul prevăzut pentru înaintarea dezacordului la actul de control.

La 31 ianuarie 2013, în baza actului de control fiscal nr.1-608034 din 04 ianuarie 2013, a fost emisă decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu nr. 57 3 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de Societatea Comercială „Cezar- Grup” Societate cu Răspundere Limitată prin care a fost aplicată o amendă totală în mărime de 25000 lei, reieșind din art. 254 alin. (2) Cod Fiscal pentru desfășurarea unei activități fără utilizarea mașinii de casă și de control existente (f.d. 6). La 28 februarie 2013, nefiind de acord cu decizia menţionată, Societatea Comercială „Cezar-Grup” Societate cu Răspundere Limitată, a depus cerere prealabilă adresată Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, solicitînd anularea integrală a deciziei nr. 57 din 31 ianuarie 2013 (f.d.

19-20). La 28 martie 2013, prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 144 pe marginea contestaţiei depuse, cererea agentului economic a fost respinsă, fiind considerate neîntemeiate argumentele prezentate de contribuabil (f.d. 18). Considerînd că i-au fost încălcate drepturile sale, Societatea Comercială „Cezar-Grup” a depus prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând anularea acesteia, iar ulterior, prin depunerea unei cereri suplimentare, a solicitat şi anularea deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 516 din 11 decembrie 2013, decizie care a fost emisă după primirea acțiunii în procedura instanței de judecată. Prin hotărîrea din 19 decembrie 2013, prima instanţă a considerat motivele invocate de către reclamant ca întemeiate şi a admis acţiunea.

Hotărîrea primei instanţe a fost casată prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2014, fiind pronunțată o nouă hotărîre de respingere a acțiunii. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile instanţei de apel, drept eronate, rezultate din aprecierea incorectă a circumstanţelor pricinii şi aplicarea eronată a normelor de drept material, fapt care constituie temei de casare a deciziei pronunţate. Conform art. 11 alin. (1) Cod Fiscal, apărarea drepturilor şi intereselor contribuabilului se face pe cale judiciară sau pe alte căi prevăzute de prezentul cod şi de alte acte ale legislaţiei. Toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

Conform art. 8 alin. (2) lit. c) Cod Fiscal, contribuabilul este obligat să ţină evidenţa contabilă conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească şi să prezinte organului fiscal şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de evidenţă contabilă în conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul dispozitivelor şi sistemelor pentru înregistrarea operaţiunilor cu numerar, respectînd reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi de control Potrivit art. 246 alin. (1) Cod Fiscal prevede că, cazul de încălcare fiscală se examinează în termen de 15 zile din data: a) prezentării dezacordului – dacă a fost prezentat la timp; b) expirării termenului de prezentare a dezacordului – dacă nu a fost prezentat sau dacă a fost prezentat cu întîrziere.

Dat fiind faptul că contribuabilul a prezentat dezacordul la actul de control la 11 ianuarie 2013, iar Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a emis decizia de sancționare a primului tocmai la 31 ianuarie 2013, Colegiul consideră că prevederile anterior menționate au fost încălcate de către pîrît. 4 Totodată, alin. (2) al aceluiași articol din Codul Fiscal prevede că în cazul prezentării unor argumente întemeiate, termenul menţionat la alin.(1) poate fi prelungit cu 30 de zile prin decizia organului abilitat să examineze cazurile de încălcare fiscală, inclusiv în baza demersului argumentat, prezentat de persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală, conform art.243 alin.(2). În aceste cazuri, persoanei trase la răspundere pentru încălcare fiscală i se comunică din timp, conform art.243 alin.(1), data examinării cazului.

În acest sens, Colegiul reține că materialele pricinii nu conțin niciun act de prelungire a termenului de adoptare a deciziei de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Având în vedere constatările de mai sus, corect prima instanță a concluzionat încălcarea de către pîrît a prevederilor referitor la termenele de examinare a cazului de încălcare fiscală. Într-o altă ordine de idei, după cum și anterior a fost menționat, Societății Comerciale „Cezar-Grup” Societate cu Răspundere Limitată i-a fost aplicată amendă pentru surplus de mijloace bănești în mărime de 6,56 lei, aflate în casieria agentului economic.

Potrivit Hotărîrii Guvernului nr. 485 din 04 mai 1998 cu privire la modul şi cuantumul de deducere a cheltuielilor neconfirmate de contribuabili documentar, se permit spre deducere cheltuielile suportate şi achitate în activitatea de întreprinzător a contribuabilului, dar care nu pot fi confirmate documentar, în mărime de 0,1% din venitul impozabil al contribuabilului. Prin materialul probatoriu administrat de prima instanţă s-a stabilit faptul că în ziua efectuării controlului, la 04 ianuarie 2013, au fost încasate și trecute prin aparatul de casă și control mijloace bănești în sumă de 1049,90 lei. Prin urmare, este evident faptul că existența excedentului de 6,56 lei nu poartă caracter social periculos, iar contribuabilul, distinct de concluzia instanței de apel, nu urmează a fi sancționat pentru fapta respectivă.

Este de menţionat şi faptul că, deși inițial în baza deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu nr. 57 din 31 ianuarie 2013, Societatea Comercială „Cezar-Grup” Societate cu Răspundere Limitată a fost sancționată în baza art. 254 alin. (2) Cod Fiscal – neutilizarea maşinilor de casă şi de control/terminalelor de plată în numerar, ulterior prin emiterea de către pîrît a deciziei nr. 516 din 11 decembrie 2013, se confirmă faptul că norma legală aplicată la amendarea contribuabilului era una greșită. Prin decizia ulterioară a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat din 11 decembrie 2013, Societatea Comercială „Cezar-Grup”, amenda a fost aplicată în temeiul art. 254 alin. (4) Cod Fiscal.

Potrivit articolului anterior specificat, neasigurarea bilanţului numerarului în maşina de casă şi de control care constă în formarea excedentului de numerar nejustificat documentar se sancţionează cu amendă de 5000 de lei. Sancţiunea nu se aplică dacă suma excedentului nu depăşeşte 20 de lei.

Prin prisma normei citate, Colegiul consideră că instanța de apel în mod eronat a făcut aplicarea dispoziţiilor Regulamentului cu privire la utilizarea mașinii de casă și control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar aprobat prin 5 Hotărîrea Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998, precum și a Regulamentului cu privire la modul de exploatare a mașinilor de casă și control cu memorie fiscală aprobat prin Hotărîrea Comisiei interdepartamentale nr. 2407 din 24 iulie 1998. Or, potrivit art. 3 alin. (2) și (3) Cod Fiscal, actele normative adoptate de către Guvern, Ministerul Finanţelor, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi Serviciul Vamal de pe lîngă Ministerul Finanţelor, de alte autorităţi de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi de către autorităţile administraţiei publice locale, în temeiul şi pentru executarea prezentului cod, nu trebuie să contravină prevederilor lui sau să depăşească limitele acestuia.

(3) În cazul apariţiei unor discrepanţe între actele normative indicate la alin.(2) şi prevederile prezentului cod, se aplică prevederile codului. Alin. (2) al art. 12 CPC prevede că dacă la judecarea pricinii civile, se constată că o lege sau un alt act normativ nu corespunde unei legi sau unui alt act normativ cu o putere juridică superioară, instanţa aplică normele legii sau ale altui act normativ care are putere juridică superioară. Mai mult decît atît, instanța trebuie să țină cont și de faptul că toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului. De asemenea, la judecarea pricinii s-a stabilit faptul că, contribuabilul a achitat în bugetul statului, cu titlu de amendă, în baza deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat contestate, suma de 12500 lei, fapt care nu a fost negat de către reprezentantul pîrîtului.

În mod greşit instanța de apel a respins acțiunea reclamantului, concluzionînd că Societatea Comercială „Cezar-Grup” inițial a fost de acord cu sancțiunea aplicată din considerentele că respectiva amendă a fost deja achitată la momentul înaintării acțiunii. Această concluzie a instanței a cărei decizie se contestă, nu poate fi reținută de către Colegiu și se respinge ca neîntemeiată, dat fiind faptul că achitarea amenzii nicidecum nu confirmă acordul părții la sancțiunea aplicată. În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs consideră că însăși achitarea amenzii de către contribuabil nu confirmă acordul acestuia.

Prin urmare, completul consideră că prima instanță corect a dispus anularea deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 57 din 31 ianuarie 2013, precum și a deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 516 din 11 decembrie 2013. Astfel, contrar concluziei instanţei de apel, Colegiul consideră că just a fost dispusă de către prima instanţă şi restituirea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul Societății Comerciale „Cezar-Grup” a sumei de 12500 lei, achitată de ultimul cu titlu de amendă. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile instanţei de apel neîntemeiate, rezultate din aprecierea incorectă a circumstanţelor pricinii, fapt care impune casarea deciziei din 30 aprilie 2014 şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

Din considerentele menţionate şi având în vedere că s-a constatat aplicarea incorectă a normelor de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, cu casarea deciziei instanţei de apel. 6 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Societatea Comercială „Cezar-Grup” Societate cu Răspundere Limitată. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Cezar- Grup” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la anularea deciziei.

Hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chişinău din 19 decembrie 2013 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ion Corolevschi Oleg Sternioală Iurie Bejenaru Tatiana Vieru 7