3ra-646/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Micu 3ra-646/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Minciuna, I. Cimpoi DECIZIE 25 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari, Oleg Sternioală, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către SRL ”Cleber”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL ”Cleber” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 19 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către SRL ”Cleber” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 26 noiembrie 2013 c o n s t a t ă: La 02 mai 2013 SRL ”Cleber” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 30 ianuarie 2013 inspectorii fiscali au efectuat controlul fiscal la faţa locului prin metoda de verificare operativă la centrul comercial din str. Uzinelor 17 mun. Chişinău ce aparţine SRL „Cleber”. În rezultatul controlului efectuat a fost întocmit actul nr. 1-608062 din 30 ianuarie 2013, în baza căruia a fost emisă decizia nr. 105 din 28 februarie 2013 privind aplicarea amenzii în sumă de 25000 lei conform art. 254 al. (4) Cod fiscal, pentru comiterea repetată a încălcării specificate la alin. (2) al aceluiaşi articol. Menţionează că excedentul de mijloace băneşti în sumă de 20 lei constatat în caseta pentru bani a maşinii de casă şi control, a fost calificat eronat în baza art. 254 al.

(2) Cod fiscal. Susţine că conform art. 2931 al. (5) Cod contravenţional, aceeaşi faptă se pedepseşte numai în cazul în care excedentul de mijloace băneşti în caseta (sertarul) pentru bani a maşinii de casă şi control depăşeşte o unitate convenţională, pe cînd Codul fiscal nu prevede careva limite referitoare la excedentul de mijloace băneşti. Consideră că odată ce prevederile art. 254 al. (2) Cod fiscal sunt în contradicţie cu prevederile art. 2931 al. (5) Cod contravenţional, iar suma excedentului de mijloace băneşti depistat în caseta pentru bani a maşinii de casă şi control nu depăşeşte o unitate convenţională, adică nu depăşeşte suma de 20 lei, fapta dată nu constituie o încălcare a legislaţiei în vigoare, respectiv nu poate fi aplicat nici art. 254 al.

(4) Cod fiscal, care prevede pedepsirea pentru comiterea repetată a faptei prevăzute la al. (2) al aceluiaşi articol. Afirmă că aceste prevederi legale nu corespund cerinţei de previzibilitate a legii impusă de jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului. Invocă că conform art. 7 din Codul contravenţional, persoana poate fi sancţionată numai pentru contravenţia în a cărei privinţă este dovedită vinovăţia sa, cu respectarea normelor prezentului cod, iar conform art. 11 Cod fiscal, toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

Mai invocă că în situaţia în care legislaţia în vigoare nu face o delimitare suficient de clară şi de precisă referitor la soluţionarea unor asemenea chestiuni, îndoiala privind aplicarea legislaţiei fiscale în privinţa reclamantei urmează a fi interpretată în exclusivitate în favoarea acesteia, iar decizia pîrîtului nr. 105 din 28 februarie 2013 privind aplicarea amenzii în sumă de 25000 lei urmează a fi anulată. La 04 martie 2013, reclamantul s-a adresat către pîrît cu cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 105 din 28 februarie 2013 privind aplicarea sancţiunilor economice, însă prin decizia pîrîtului nr. 186 din 05 aprilie 2013 a fost respinsă contestaţia societăţii.

Cere reclamantul anularea ca fiind ilegale a deciziilor Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 105 din 28 februarie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale de către SRL „Cleber” şi nr. 186 din 05 aprilie 2013 pe marginea contestaţiei SRL „Cleber” nr. 30 din 04 martie 2013, încasarea de la pîrît a sumei de 25000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 26 noiembrie 2013, a fost respinsă acțiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 19 februarie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRL ”Cleber” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 26 noiembrie 2013. La 07 aprilie 2014 SRL ”Cleber” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti, care au interpretat eronat normele de drept material. Astfel, instanța de apel la adoptarea deciziei eronat a invocat art. 6 al. (1) Cod civil, care prevede că legea nu are caracter retroactiv. Or, litigiului dat urmau a fi aplicate prevederile art. 1 al. (1) Cod fiscal, care expres stabileşte că modul și condițiile de tragere la răspundere pentru încălcarea legislației fiscale, precum și modul de contestare a acțiunilor organelor fiscale și ale persoanelor cu funcții de răspundere ale acestora sunt reglementate de prezentul cod. Totodată, conform art. 233 al.

(1) Cod fiscal, tragerea la răspundere pentru încălcarea fiscală se face în temeiul legislației fiscale în vigoare în timpul și la locul săvîrșirii încălcării, cu excepția situațiilor cînd legea nouă prevede sancțiuni mai blînde, cu condiția că încălcarea fiscală, prin caracterul ei, nu atrage după sine, în condițiile legii, răspunderea penală. La fel, art. 234 al. (1) Cod fiscal prevede că, sancțiunea fiscală nu se aplică în întregime sau parțial, iar în cazul în care a fost deja stabilită, se anulează în întregime sau parțial, dacă se prezintă dovezi ce confirmă legalitatea tuturor acțiunilor (inacțiunilor) sau a unor acțiuni (inacțiuni) considerate anterior ilegale. Norma fiscală mai stipulează că toate îndoielile apărute la aplicarea legislației fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

Susține că la 23 decembrie 2013 a fost adoptată Legea nr. 324 pentru modificarea sau completarea unor acte legislative, publicată în Monitorul Oficial nr. 320-321/871 din 31 decembrie 2013, prin care au fost operate un șir de modificări la Codul fiscal a Republicii Moldova, care au intrat în vigoare la 01 ianuarie 2014. Intimatul prin actul de control din 30 ianuarie 2013 a constatat existența excedentului de mijloace bănești în sumă de 20 lei, nejustificat prin documentul emis de mașina de casă și control. Ca rezultat, a fost emisă decizia nr. 105 din 28 februarie 2013 privind aplicarea amenzii de 25000 lei pentru comiterea repetată a încălcării specificate. Conform art. 254 al. (4) Cod fiscal, în redacția actuală, neasigurarea bilanțului numerarului în mașina de casă și control care constă în formarea excedentului de numerar nejustificat documentar se sancționează cu amenda de 7000 lei pentru fiecare încălcare.

Sancțiunea nu se aplică dacă suma excedentului nu depășește 20 lei. La fel, conform normelor operate, au fost anulate amenzile majorate pentru încălcările repetate prevăzute în acest articol. Astfel, raportînd circumstanțele cauzei la normele legale enunțate, rezultă că existența mijloacelor bănești în sumă de 20 lei nu constituie o încălcare fiscală, întrucît nu depășește limita minimă de 20 lei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 07 aprilie 2014, în termen, în situaţia în care decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 19 februarie 2014 (f.d.56,64).

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea hotărîrilor judecătoreşti din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din actele speţei rezultă că, la 30 ianuarie 2013 inspectorii fiscali al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi al Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău, au efectuat un control fiscal la faţa locului prin metoda verificării operative la centrul comercial din str. Uzinelor 17 mun. Chişinău ce aparţine SRL „Cleber”, inclusiv pe marginea respectării legislaţiei în vigoare de utilizare a maşinii de casă şi control cu memorie fiscală. În urma controlului efectuat a fost constatată încălcarea de către agentul economic a prevederilor art. 8 al. (2) lit. c) Cod fiscal, precum şi ale pct. 10 lit. e) din anexa nr. 5 la Hotărârea Guvernului RM nr. 474 din 28 aprilie 1998 cu privire la aplicarea maşinii de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar prin depistarea în caseta pentru bani a maşinii de casă şi control a excedentului de mijloace băneşti în sumă de 20 lei, care nu era justificat prin datele înscrise în documentele emise de maşina de casă şi control, fiind întocmit actul de control nr. 1-608062.

Tot la caz s-a stabilit că societatea nu era la prima abatere de acest gen şi la 21 februarie 2013, prin decizia nr. 636/3/10 emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău în baza actului de control nr. 1-576885 din 30 ianuarie 2013, agentului economic SRL „Cleber” i-a fost aplicată amenda în mărime de 10000 lei, pentru desfăşurarea activităţii fară utilizarea maşinii de casă şi control conform art. 254 alin. (2) din Codul fiscal, care prevede că desfăşurarea unei activităţi fară utilizarea maşinii de casă şi de control existente sau cu utilizarea maşinii de casă şi de control defectate, nesigilate în modul stabilit sau neînregistrate la organul fiscal, se sancţionează cu amendă de 10000 de lei pentru fiecare caz de încălcare.

În baza actului de control nr. 1-608062, la 28 februarie 2013 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a emis decizia nr. 105 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale comisă de către SRL „Cleber”, prin care i-a fost aplicată amendă în mărime de 25000 lei pentru comiterea a doua oară a încălcării specificate la art. 254 al. (2) Cod fiscal, prin desfăşurarea unei activităţi fără utilizarea maşinii de casă şi control existente, conform art. 254 al. (4) Cod fiscal care, în redacţia Legii nr. 267 din 23 decembrie 2011, în vigoare la acea dată, prevede că comiterea repetată a încălcărilor specificate la al. (1), (2) şi (21) se sancţionează cu o amendă de 25 000 de lei. Instanţele judecătoreşti la adoptarea hotărîrilor de respingere a acţiunii au indicat că SRL „Cleber” a încălcat prevederile art. 254 al.

(2) şi al. (4) Cod fiscal, manifestată prin desfăşurarea unei activităţi fără utilizarea maşinii de casă şi de control existente, stabilind astfel legalitatea deciziilor nr. 105 din 28 februarie 2013 şi nr. 186 din 05 aprilie 2013. Colegiul constată ca fiind legale şi întemeiate concluziile instanţelor judecătoreşti, deoarece actul normativ care reglementează modul de utilizare a maşinii de casă şi control este Regulamentul cu privire la utilizarea maşinii de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 474 din 28 aprilie 1998, conform căruia suma de mijloace excedent constituie diferenţa pozitivă dintre suma efectivă de mijloace din caseta pentru bani a maşinii de casă şi control sau din locul special destinat pentru primirea şi păstrarea temporară a mijloacelor băneşti provenite din tranzacţiile economice curente şi suma curentă de mijloace băneşti înregistrată în maşina de casă şi control.

Conform pct. 10 lit. e) din Regulamentul menţionat, se consideră că operaţiunea economică nu este înregistrată în MCC, deci decontările băneşti în numerar se efectuează fară aplicarea MCC (se desfăşoară activitate fară utilizarea MCC), în cazul în care la verificare se depistează existenţa unei sume de mijloace băneşti excedente, care nu poate fi justificată prin datele înscrise în documentele emise de MCC. Deci, în cazul depistării unui excedent în casieria maşinii de casă şi control, indiferent de motivul care a determinat formarea acestuia, acest fapt se califică ca operaţiuni economice efectuate fără aplicarea maşinii de casă şi control, iar contribuabilul poartă răspundere pentru nerespectarea prevederilor legislaţiei în vigoare.

La 21 februarie 2013 prin decizia nr. 636/3/10, emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, agentului economic SRL „Cleber” i-a fost aplicată amenda în mărime de 10000 lei, pentru desfăşurarea activităţii fară utilizarea maşinii de casă şi control, conform prevederilor art. 254 alin. (2) din Codul fiscal. În urma controlului efectuat la contribuabil la data de 11 decembrie 2012, s-a stabilit că suma încasărilor conform raportului zilnic din MCC pentru ziua gestionară constituie 5216 lei, iar soldul mijloacelor băneşti în casierie constituie 5236 lei, astfel a fost constatat un excedent de 20 lei în sertarul maşinii de casă şi control.

În asemenea împrejurări, Colegiul constată că instanţele corect au concluzionat că deciziile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 105 din 28 februarie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale de către SRL „Cleber” şi nr. 186 din 05 aprilie 2013 pe marginea contestaţiei SRL „Cleber” nr. 30 din 04 martie 2013 sînt legale, nefiind constatate careva temeiuri legale de anulare a acestora şi prin urmare, temeinic şi legal au respins acţiunea ca neîntemeiată.

Nu pot fi admise argumentele recurentului precum că excedentul de mijloace băneşti în sumă de 20 lei constatat în caseta pentru bani a maşinii de casă şi control a fost calificat eronat în baza art. 254 alin. (2) din Codul fiscal, deoarece conform art. 2931 alin. (5) din Codul contravenţional, aceeaşi faptă se pedepseşte numai în cazul în care excedentul de mijloace băneşti în caseta (sertarul) pentru bani a maşinii de casă şi control depăşeşte o unitate convenţională, pe cînd Codul fiscal nu prevede careva limite referitoare la excedentul de mijloace băneşti nu poate fi reţinut, dat fiind faptul că SRL „Cleber” a fost sancţionată în strictă conformitate cu prevederile Codului fiscal şi nu a prevederilor Codului contravenţional, iar în acest sens, atît prevederile Codului fiscal, cît şi Hotărârea Guvernului RM nr. 474 din 28 aprilie 1998 nu stabilesc careva limite referitoare la excedentul de mijloace băneşti.

Nu poate fi reţinut nici argumentul invocat precum că conform art. 254 alin. (4) din Codul fiscal, în redacţia Legii nr. 324 din 23 decembrie 2013, neasigurarea bilanţului numerarului în maşină de casă şi control care constă în formarea excedentului de numerar nejustificat documentar se sancţionează cu amenda de 7000 lei pentru fiecare încălcare, iar conform aceleiaşi norme legale, sancţiunea nu se aplică dacă suma excedentului nu depăşeşte 20 lei. Or, art. 254 al. (4) Cod fiscal, în redacţia actuală, nu poate fi aplicat în cazul dat, deoarece conform art. 6 alin. (1) din Codul civil, legea nu are caracter retroactiv. În acest sens urmează a fi enunţate şi prevederile art. 233 al. (2) Cod fiscal, care prevede că, procedura de tragere la răspundere pentru încălcarea fiscală se aplică în conformitate cu legislaţia în vigoare în timpul şi în locul examinării cazului de încălcare fiscală.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că hotărîrile judecătoreşti sunt legale şi întemeiate, corespund circumstanţelor de fapt stabilite prin probele administrate şi raportate la legea materială, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrile judecătoreşti. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către SRL ”Cleber”.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chișinău din 19 februarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 26 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL ”Cleber” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Oleg Sternioală Galina Stratulat