3ra-430/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Lupaşco 3ra-430/14 instanţa de apel: A. Anton, Iu. Cotruţă, I. Secrieru DECIZIE 09 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Trabo-Plus” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 02 august 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 26 aprilie 2013, SRL „Trabo-Plus” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că la 10 ianuarie 2013, de către Inspectorii fiscali Boldescu Larisa şi Popuşoi Maria, a fost efectuată o cumpărătură de control (cafea Late) în incinta localului „Andy's Pizza” (bd. Gr.

Vieru, 9). În rezultatul acestui control a fost întocmit Actul de control nr. 1-610322, cu constatarea „În încălcarea prevederilor lit. c) alin. (2) art. 8 al Codului Fiscal şi prevederile Hotărârii Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998 cu privire la aplicarea MCC cu memoria fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar, la efectuarea cumpărăturii de control (cafea Late) nu s-a eliberat bonul de casă” Nefiind de acord cu întocmirea Actului de control sus menţionat, SRL „Trabo- Plus” la 21 ianuarie 2013, a înaintat Dezacordul nr. 3, prin care a solicitat anularea Actului de control nr. 1-610322 din 10 ianuarie 2013 întocmit de către Inspectorii fiscali Boldescu Larisa şi Popuşoi Maria, anexând documentele de rigoare ce probează argumentarea nefondată şi inconsistentă a concluziilor expuse.

La 13 februarie 2013, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în persoana Şefului-adjunct – Adrian Timotin, examinând rezultatele inserate în Actul de control nr. 1-610322 din 10 ianuarie 2013 şi Dezacordul nr. 3 din 21 ianuarie 2013, a adoptat Decizia nr. 58 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către SRL „Trabo- 1 Plus”, prin care societatea a fost recunoscută culpabilă de încălcarea art. 254 alin. (2) al Codului Fiscal, încălcări soldate prezumat cu neutilizarea mașinii de casă şi control existente. Pentru încălcările menţionate, prin Decizia nr. 58 din 13 februarie 2013, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, a dispus încasarea din contul SRL „Trabo-Plus” a amenzii în sumă de 50000 lei.

Apreciază Decizia nr. 58 din 13 februarie 2013, ca fiind emisă eronat şi rezultată din aprecierea subiectivă şi incompletă a legislaţiei, ale probelor puse la baza emiterii actului administrativ, urmând a fi anulată în totalitate, reieşind din cumulul argumentelor invocate. În acest sens, la 05 martie 2013, a fost depusă Contestaţia (cererea prealabilă) înregistrată cu nr. 64. La 03 aprilie 2013, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a emis Decizia nr. 180 pe marginea contestaţiei, prin care s-a considerat ca fiind neîntemeiată contestaţia SRL „Trabo-Plus” deoarece nu a găsit temeiuri legale de modificare sau anulare a deciziei contestate. Menţionează că organul fiscal urma să stabilească dacă în corespundere cu dispoziţiile Codului Fiscal, în acţiunile SRL „Trabo-Plus” există încălcările fiscale imputate, or temeiul tragerii la răspunderea fiscală este însăşi încălcarea.

Este de opinia că SRL „Trabo-Plus” nu a încălcat prevederile lit. c) alin. (2) art. 8 al Codului Fiscal şi prevederile Hotărârii Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998 „Cu privire la aplicarea MCC cu memoria fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar”, ba din contra, contribuabilul a acţionat în strictă conformitate cu norma respectivă. Totodată precizează că în incinta localului dat, este instalat aparatul de casă DATECS MP-55LD, Nr. de fabricaţie MD 00903446, nr. de înregistrare atribuit de organul fiscal 1302014813 prin intermediul căruia sunt încasate mijloacele băneşti de la clienţi, inclusiv şi în actualul caz de la inspectorii fiscali la efectuarea cumpărăturii de control.

Susţine că deşi în conţinutul Actului de control este menţionat expres că „la efectuarea cumpărăturii de control (cafea Late) nu a fost înmânat cecul la încasarea mijloacelor băneşti”, în invocarea temeiului de drept pentru constatarea încălcării admise, se face trimitere la o normă care nu are relevanţă asupra cazului dat – „nu a fost utilizată maşina de casă şi control”. În acest sens, declară reclamantul că având în vedere specificul activităţii întreprinderii SRL „Trabo-Plus”, la încasarea mijloacelor băneşti de la clienţi nu este posibilă înmânarea bonului fiscal momentan. Localurile de alimentaţie publică din reţeaua „Andy's Pizza”, activează cu statut de cafenele-restaurante, ceia ce presupune deservirea clientelei de către chelneri la mese, inclusiv aducerea produselor la comandă şi recepţionarea ulterioară a mijloacelor băneşti pentru a fi introduse în casa întreprinderii cu prezentarea bonului fiscal clientului la masă.

Deoarece chelnerul deserveşte mai mulţi clienţi concomitent, care sunt aşezaţi la mese diferite, recepţionând comanda, transmiţând-o pentru pregătire la bucătărie, făcând menajul meselor deja eliberate, recepţionarea banilor pentru a fi introduşi în casa întreprinderii, nu este posibilă înmânarea bonului fiscal în acelaşi timp cu preluarea banilor de la client. Între momentul de încasare a banilor şi până la restituirea bonului fiscal o perioadă scurtă de timp, durata căreia depinde de ocuparea chelnerului, de numărul de clienţi. 2 Făcând referire la cazul din 10 ianuarie 2013, menţionează că între orele 16:00 şi 17:00, localul era aglomerat de clienţi şi deservirea consumatorilor era realizată în regim tensionat.

La încasarea mijloacelor băneşti de la consumator (inspectoratul fiscal) banii au fost introduşi în casa agentului economic, fapt pentru care a fost eliberat bonul fiscal în sumă de 24 lei, pentru produsul procurat - cafea Late. Susţine că imediat după înmânarea mijloacelor băneşti, fără a aştepta aducerea bonului fiscal de către chelner la masa consumatorului, inspectoratul fiscal (în acelaşi timp şi consumator) s-a apropiat de tejgheaua barmanului şi a invocat lipsa bonului fiscal. În acelaşi timp, inspectorului fiscal i-a fost prezentat aparatul de casă, din memoria fiscală a căruia a fost imprimat raportul zilnic din maşina de casă şi control pentru ziua gestionară, care a confirmat existenţa informaţiei privind reflectarea sumei de 24 lei pentru cafea Late, cu indicarea timpului efectuării încasării – ora 16:31.

Indică că deşi inspectorului fiscal i-au fost prezentate toate explicaţiile de rigoare în privinţa situaţiei create, inspectorului a constatat existenţa unei încălcări şi a întocmit actul de control cu menţiunea de „ne înmânarea bonului fiscal”. În baza actului sus menţionat, a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie Seria MF nr. 0043283 din 11 ianuarie 2013, în privinţa administratorului localului – Olga Triboi, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 293 alin. (1) Cod contravenţional şi anume ne înmânarea bonului fiscal, care a fost sancţionată cu amendă în mărime de 1000 lei. Afirmă că deşi s-a constatat că „bonul fiscal nu a fost înmânat”, acesta exista de facto, fiind imprimat şi în memoria fiscală a aparatului de casă.

Este de opinia că în pofida faptului că a fost constatată fapta de neînmânare a bonului fiscal de către angajatul agentului economic, cu sancţionarea acestuia, suplimentar Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a sancţionat şi agentul economic pentru o faptă ne săvârşită – neutilizarea mașinii de casă şi control. Totodată, precizează că la 10 ianuarie 2013, cumpărăturile de control în local au fost efectuate de către doi inspectori fiscali şi în cazul inspectorului Maria Popuşoi, bonul în mărime de 35 lei, reflectat în banda din aparatul de casă la ora 16:26, a reuşit să fie înmânat, fapt confirmat de către inspectorul – Maria Popuşoi, în procesul examinării Dezacordului depus. Consideră reclamantul că ar fi absurdă situaţia ca unul din bonuri, în mărime de 24 lei, să nu fie reflectat în maşina de casă, iar cel în mărime de 35 lei să fie reflectat şi înmânat consumatorului.

Menţionează agentul economic că şi-a desfăşurat activitatea în regim abitual (deservirea clientelă, încasarea mijloacelor băneşti, aplicarea aparatului de casă, înmânarea bonului fiscal), iar de către inspectorii fiscali a fost întocmit în mod tendenţios un act de control, cu sancţionarea ulterioară.

La fel, reclamantul consideră necesar de a face referire şi la prevederile art. 11 alin. (1) al Titlului I al Codului Fiscal, care stabileşte mecanismul şi principiile de bază apărare a drepturilor şi intereselor contribuabilului „toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului” Consideră reclamantul că în conformitate cu prevederile art. 240 Titlul V al Codului Fiscal, care stipulează circumstanţele ce exclud procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală, în urma constatării că încălcarea nu a avut loc (existenţa bonului fiscal în sumă de 24 lei), procedura de examinare a cazului nu poate fi iniţiată, iar cea iniţiată urmează a fi încheiată.

Astfel, este de opinia că Inspectoratul 3 Fiscal Principal de Stat urma să înceteze procedura în privinţa SRL „Trabo-Plus” şi nu să pronunţe o decizie de sancţionare. Menţionează că, inspectorii fiscali, la întocmirea actului nr. 1-610322 din 10 ianuarie 2013, au încălcat un şir de obligaţiuni prevăzute de art. 136, 247, conţinute în Titlul V al Codului Fiscal. Subliniază că cumulul circumstanţelor de fapt, probate documentar, incontestabil dovedesc că SRL „Trabo-Plus” a activat cu respectarea strictă a legislaţiei fiscale, iar la examinarea cazului de încălcare fiscală Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nu a clarificat dacă a avut loc într-adevăr o încălcare fiscală, ceia ce a adus la adoptarea şi emiterea unui act administrativ ilegal în fond şi contrar legii.

Indică că prin cererea prealabilă din 05 martie 2013, înaintată în conformitate cu prevederile art. 14 al Legii contenciosului administrativ, SRL „Trabo-Plus” a solicitat revocarea integrală a Deciziei nr. 58 din 13 februarie 2013, a Inspectoratului Fiscal de Stat, însă prin Decizia nr. 180 din 03 aprilie 2013, cererea a fost respinsă. Solicită SRL „Trabo-Plus” recunoaşterea ilegalităţii şi anularea integrală a Deciziei nr. 58 din 13 februarie 2013, emisă de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat „asupra cazului de încălcare fiscală comisă de SRL „Trabo-Plus”, din motivul lipsei încălcării fiscale pe faptele sus menţionate şi obligarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de a restitui SRL „Trabo-Plus” suma de 25000 lei, achitată în calitate de 50 % din mărimea amenzii stabilite conform prevederilor alin. (2) al art. 254 Cod Fiscal.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 02 august 2013, a fost admisă acţiunea, Decizia nr. 58 din 13 februarie 2013, a fost declarată ilegală şi dispusă restituirea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul SRL „Trabo-Plus” suma de 25000 lei, achitată de ultimul cu titlu de amendă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 07 februarie 2014, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 şi a hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 02 august 2013, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acţiunea SRL „Trabo-Plus”. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti, considerând că au fost emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material – Codul fiscal. Declară că instanţa apel nu a motivat în nici un fel respingerea argumentelor şi probelor invocate de către recurent în susţinerea poziţiei sale, astfel ignorând prevederile alin. (5) art. 241 CPC. Menţionează recurentul că la caz, în urma controlului fiscal, efectuat prin metoda verificării operative, la data de 10 ianuarie 2013, la unitatea comercială ce aparţine reclamantului, amplasat în mun. Chişinău, bd. Grigore Vieru, 9, la cumpărătura de control s-au efectuat încasări în numerar fără utilizarea maşinii de casă şi control, contrar prevederilor lit. c) alin. (2) art. 8 Cod fiscal.

De asemenea susţine că, în urma controlului fiscal s-a constatat şi încălcarea prevederilor pct. 4 din Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi 4 control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998. Consideră că nu pot fi luate în consideraţie afirmaţiile intimatului, expuse în cerere, precum că, „între momentul încasării banilor şi până la înmânarea bonului fiscal există o perioadă scurtă de timp, durata căreia depinde de ocuparea chelnerului, în dependenţă de numărul de clienţi deserviţi”, deoarece legislaţia fiscală nu prevede careva excepţii care ar scuti reclamantul de la răspundere întru-n astfel de caz.

Declară că, intimatul recunoaşte faptul că bonul de casă nu a fost înmânat la timp consumatorilor, pentru ce şi a fost sancţionat administratorul localului, conform alin. (4) art. 2931 Cod contravenţional, pentru ne predarea premeditată a bonului fiscal, în baza Procesului-verbal cu privire la contravenţie, seria MF nr. 0043283 din 11 ianuarie 2013, amenda fiind achitată la data de 15 ianuarie 2013. Afirmă recurentul că verificând probele anexate de către SRL „Trabo-Plus” se constată faptul că în contul nr. 142 din 10 ianuarie 2013, este indicată ora 16:03, pe când în raportul general este indicată ora 16:31, astfel este de opinia că bonul fiscal, în sumă de 24 lei, a fost prezentat nemijlocit după solicitarea inspectorilor fiscali.

Recurentul consideră necesar de a menţiona că pentru cumpărătura de control au fost achitaţi 25 lei, iar pe contul prezentat de către chelner era înserată suma de 24 lei. Astfel fiind încălcate şi prevederile lit. d) al punctului 10 din Regulamentului cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar. De asemenea, recurentul califică ca fiind stranie şi neclară poziţia intimatului, deoarece pe de o parte în cererea de chemare în judecată se solicită anularea deciziei contestate, iar pe de altă parte este de acord cu aplicarea sancţiunii prevăzută de Codul contravenţional, pentru ne înmânarea bonului fiscal, neavând careva obiecţii la acest capitol.

Astfel, conchide recurentul că temei spre atragere la răspundere fiscală serveşte neutilizarea MCC şi în cazul în care bonul de casă a fost emis de MCC, însă nu a fost înmânat consumatorului, acesta totuşi reprezintă în sine o încălcare fiscală. Prin urmare, consideră legală şi argumentată aplicarea sancţiunii, conform art. 254 alin. (2) Cod fiscal, prin care intimatul a fost sancţionat cu 50000 lei pentru desfăşurarea unei activităţi fără utilizarea maşinii de casă şi control cu memorie fiscală, încălcare comisă mai mult de trei ori, iar argumentele invocate în cererea de chemare în judecată, nu pot servi ca temei pentru anularea Deciziei nr. 58 din 13 februarie 2013. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 07 februarie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

5 Din actele speţei rezultă că prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 58 din 13 februarie 2013, SRL „Trabo-Plus” a fost recunoscută culpabilă de încălcarea art. 254 alin. (2) al Codului Fiscal, neutilizarea mașinii de casă şi control existente. Pentru încălcările menţionate, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, a aplicat sancţiune sub formă de amendă faţă de SRL „Trabo-Plus”, în sumă de 50000 lei.

Fiind investită cu acţiunea în cauză, care are ca obiect anularea deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 58 din 13 februarie 2013, prima instanţă a găsit-o întemeiată, în acest sens reţinând că materialele cauzei demonstrează că SRL „Trabo-Plus” a activat cu respectarea strictă a legislaţiei fiscale, iar la examinarea cazului de încălcare fiscală Inspectoratul Fiscal de Stat nu a clarificat dacă a avut loc într-adevăr o încălcare fiscală, ceea ce a adus la adoptarea şi emiterea actului de control nr. 1-610322 din 10 ianuarie 2013, ilegal în fond şi contrar legii, fiind încălcate un şir de obligaţiuni prevăzute de art. 136, 247 Titlu V al Codului Fiscal, Legea nr. 407-XV din 26 iulie 2001, iar decizia nr. 59 emisă de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat din 13 februarie 2013, a fost emisă ilegal, fără a ţine cont de totalitatea circumstanţelor expuse.

Soluţia dată de prima instanţă a fost menţinută şi de instanţa de apel. Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârilor instanţelor ierarhic inferioare în raport cu criticele formulate în recurs şi materialul probator, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că concluzia instanţelor de judecată este una greşită, rezultată din aprecierea incorectă a materialului probator şi aplicarea greşită a prevederilor legale. Astfel, conform art. 224 alin. (1) Cod fiscal, cumpărătura de control este o modalitate de control, exprimată în crearea artificială de către funcţionarul fiscal a situaţiei de procurare a bunurilor materiale, de efectuare a comenzii de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor fără scopul de a le achiziţiona (consuma) sau de a le comercializa.

La caz, se constată că, urmare a efectuării cumpărăturii de control la 10 ianuarie 2013, în incinta localului „Andy's Pizza” (bd. Gr.

Vieru, 9), care aparţine SRL „Trabo-Plus”, de către inspectorii fiscali a fost întocmit actul de control nr. 1-610322, prin care s-a constatat încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) Cod Fiscal şi prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998 cu privire la aplicarea MCC cu memoria fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar, deoarece la efectuarea cumpărăturii de control (cafea Late) nu s-a eliberat bonul de casă (f. d. 5). Conform art. 8 alin. (2) lit. c) Cod fiscal, contribuabilul este obligat să ţină evidenţa contabilă în conformitate cu formele şi modul stabilit de legislaţie, să întocmească şi să prezinte organului fiscal şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de evidenţă contabilă în conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul dispozitivelor şi sistemelor pentru înregistrarea operaţiunilor cu numerar, respectând reglementările aprobate de Guvern.

Conform pct. 1 din Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998, contribuabilii care ţin evidenţa contabilă potrivit legii 6 sunt obligaţi să efectueze decontările băneşti în numerar cu utilizarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală. Punctul 4 al aceluiaşi regulament stipulează că la efectuarea decontărilor băneşti în numerar pentru operaţiunile economice cu consumatorii, contribuabilii sunt obligaţi să utilizeze MCC. Această obligativitate se extinde asupra tuturor subdiviziunilor (filială, reprezentanţă, oficiu, secţie, magazin, depozit, unitate comercială, unitate de prestări servicii (inclusiv unitate de transport-taxi) etc.) în care contribuabilul primeşte plăţile pentru operaţiunile economice (consumatorul achită plata).

Prin prisma prevederilor legale sus enunţate, instanţa de recurs constată că decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 58 din 13 februarie 2013, prin care SRL „Trabo-Plus” a fost recunoscută culpabilă de încălcarea art. 254 alin. (2) al Codului Fiscal - neutilizarea mașinii de casă şi control existente, este una întemeiată şi legală. Or, este cert că la efectuarea controlului operativ la cafeneaua „Andy's Pizza” (bd. Gr. Vieru, 9), decontările în numerar s-au efectuat fără utilizarea mașinii de casă şi control, iar mijloacele băneşti achitate pentru cumpărătura de control – cafea Late, în sumă de 24 lei, au fost încasate prin MCC, doar după solicitarea de către inspectorul fiscali a raportului general.

Circumstanţa dată se confirmă incontestabil prin copia de pe contul nr. 142, care indică eliberarea lui la ora 16:03, pe când copia bonului fiscal (raportul general) datează ora 16:31 (f. d. 10). Instanţa de recurs califică ca lipsită de suport legal justificarea SRL „Trabo- Plus”, reţinută, de altfel, şi de instanţele de judecată ierarhic inferioare, precum că între momentul încasării banilor şi cel de înmânare a bonului fiscal este o perioadă scurtă de timp, durată care a depins de ocuparea chelnerului, în dependenţă de numărul de clienţi deserviţi, deoarece intervalul de aproape jumătate de oră din momentul prezentării contului şi până la eliberarea bonului fiscal, nu poate fi considerat ca o perioadă scurtă de timp, mai mult că bonul a fost eliberat numai la solicitarea persoanei care a efectuat cumpărătura de control.

De altfel, este neînţeleasă şi respingerea de către instanţa de apel ca probă procesul-verbal cu privire la contravenţie seria MF nr. 0043283 din 11 ianuarie 2013, pe faptul comiterii de către managerul SRL „Trabo-Plus” a contravenţiei prevăzute de art. 2931 alin. (4) Cod contravenţional – încălcarea regulilor de exploatare a maşinilor de casă şi control, or şi acest proces-verbal, care, de altfel, nici nu a fost contestat, vine în confirmarea faptului neeliberării bonului fiscal la efectuarea cumpărăturii de control la data de 10 ianuarie 2013 (f. d. 6). Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs reţine că în cadrul efectuării cumpărăturii de control, chelnerul a încasat de la client mijloace băneşti în sumă de 25 lei, fapt indicat în actul de control nr. 1-610322 din 10 ianuarie 2013 şi, care nu a fost contestat de SRL „Trabo-Plus”.

Pe când, punctul 10 lit. d) al Regulamentului cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998, prevede că se consideră că operaţiunea economică nu este înregistrată în MCC şi în cazul când „se perfectează bonul de plată de o valoare ce nu corespunde sumei real achitate”. În baza celor expuse şi prin prisma prevederilor enunţate, instanţa de recurs consideră ca legală şi argumentată decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat 7 nr. 58 din 13 februarie 2013, prin care SRL „Trabo-Plus” a fost recunoscută culpabilă de încălcarea art. 254 alin. (2) al Codului Fiscal, neutilizarea mașinii de casă şi control existente şi aplicarea, în acest sens a sancţiunilor fiscale, prin urmare argumentele invocate de SRL „Trabo-Plus”, atât în cererea de chemare în judecată, cât şi în cadrul examinării cauzei în fond, nu constituie temei pentru anularea deciziei menţionate.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite pe deplin de către instanţele judecătoreşti inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care acţiunea SRL „Trabo-Plus” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ a respinge. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 august 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Trabo-Plus” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Trabo-Plus” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu 8