3ra-1419/14 — Contestarea actului administrativ și restituirea sumei

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA

dosar nr.3ra-1419/14 prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (judecător S.Papuha) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători: L.Bulgac, N.Craiu, M.Guzun) ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componența: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în cauza civilă la acțiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Trabo Plus" împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind contestarea actului administrativ și obligarea restituirii sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 27 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat Inspectoratul Fiscal Principal de Stat și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 11 decembrie 2014, prin care acțiunea a fost admisă, a c o n s t a t a t: La 14.05.2013 reclamantul SRL „Trabo Plus" s-a adresat în judecată cu acțiune împotriva IFPS, prin care a solicitat anularea deciziei nr.71 din 20.02.2013 și obligarea restituirii sumei. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 04.02.2013, inspectorii fiscali au efectuat o cumpărătură de control în incinta localului Andy`s Pizza din bd. Moscova 1/2, în rezultatul căreia a fost depistat excedent de mijloace bănești în sumă de 2 lei față de suma trecută prin mașina de casă şi control, în baza la ce a fost întocmit actul de control nr.618496 din 04.02.2013. Nefiind de acord cu actul de control respectiv, a înaintat dezacord la 05.02.2013, privind anularea, anexând explicațiile de rigoare.

La 20.02.2013, examinând rezultatele inserate în Actul de control nr.618496 din 04.02.2013, IFPS a adoptat Decizia nr.71 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SRL „Trabo-Plus", prin care reclamantul a fost recunoscut culpabil de încălcarea art.254, alin.(2) Cod Fiscal, adică neutilizarea mașinii de casă şi control, fiind dispusă încasarea amenzii în sumă de 50000 lei din contul SRL „Trabo-Plus". Pentru a beneficia de facilitarea de achitare a 50% din suma amenzii, la 21.02.2013, în baza Ordinului de plată nr.6698 a fost achitată suma de 25000 lei. SRL „Trabo Plus" a considerat Decizia nr.71 din 20.02.2013 emisă de IFPS ca fiind eronată, nefondată și rezultată din aprecierea subiectivă şi incompletă a legislației, ale probelor puse la baza emiterii actului administrativ, urmând a fi anulată în totalitate, reieșind din cumulul argumentelor invocate în contestația (cererea prealabilă) fără număr de înregistrare.

La 16.04.2013 IFPS a emis Decizia nr.206 pe marginea contestației, dar a considerat-o neîntemeiată. Din aceste considerente, reclamantul s-a adresat în instanța de judecată cu prezenta acțiune pentru anularea deciziei nr.71 din 20.02.2013 și obligarea restituirii sumei achitate neîntemeiat. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 11.12.2013, acţiunea a fost admisă. S-a dispus anularea deciziei IFPS nr.71 din 20.02.2013 ca ilegală, cu obligarea pârâtului să restituie reclamantului suma de 25000 lei achitată conform ordinului de plată nr.6698 din 21.02.2013. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 27.05.2014, a fost respins apelul declarat de IFPS, fiind menținută hotărârea primei instanțe din 11.12.2013.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel din 27.05.2014, IFPS a declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă. În motivarea recursului a invocat art.432 alin.(2) lit.c) CPC, precum că instanța de judecată a interpretat în mod eronat legea, referindu-se la normele Codului Fiscal și precum că instanța a omis să se expună asupra argumentelor pe care le-a invocat în judecată. Prin prisma art.434 alin.(1) CPC, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termenul legal, deoarece decizia instanței de apel motivate a fost recepționată de recurent la 08.07.2014, recursul fiind depus la 03.09.2014.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de IFPS, este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu dispozițiile art.432 alin.(1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural. Potrivit art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Colegiul constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Argumentele invocate de recurentul IFPS, precum că decizia instanței de apel este neîntemeiată, poartă un caracter declarativ și nu pot fi reținute. Dezacordul cu decizia instanței de apel, prin relatarea situației în viziunea recurentului, este inadmisibil din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei decizii, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificând-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că „art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait şi alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC, şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate 2 şi a aplicat corect normele de drept material și procedural, Colegiul ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de IFPS, ca inadmisibil. În conformitate cu art.433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d e c i d e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 27 mai 2014, în cauza civilă la acțiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Trabo Plus" împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind contestarea actului administrativ și obligarea restituirii sumei.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3