3ra-1647/13 — Contestarea actelor administrative

prima instanţă – V. Grosu dosarul nr. 3ra-1647/13 instanţa de apel – V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, M. Guzun ÎNCHEIERE 07 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vergecom” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vergecom”, casată hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 05 aprilie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă, constată: La 05 noiembrie 2012 SRL „Vergecom” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti a efectuat control fiscal total, în baza căruia la 24 mai 2012 a fost întocmit actul de control nr. 5-658166-1658167. Susţine că la 06 iunie 2012 şi-a exprimat dezacordul referitor la încălcările fiscale descrise în actul de control, însă la 14 august 2012, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti a emis decizia nr. 761 de anulare a unor puncte şi modificarea altor puncte din actul de control fiscal şi decizia nr. 762 de încasare la buget a impozitelor, taxelor, altor plăţi şi de aplicare a sancţiunii fiscale în sumă totală de 352 583,70 lei.

Menţionează că la 11 septembrie 2012 a depus contestaţie pe marginea deciziei în cauză, însă prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti nr. 1131 din 09 octombrie 2012, contestaţia a fost respinsă, cu menţinerea deciziilor nr. 761 şi 762. Consideră că deciziile nr. 761 şi 762 din 14 august 2012 au fost adoptate cu depăşirea termenului de 15 zile stabilit prin art. 246 Cod Fiscal, fiind emise două decizii asupra aceluiaşi caz fiscal, ceea ce nu se admite, iar adoptarea deciziei de 1 anulare/modificare în parte a actului de control fiscal, precum este decizia nr. 761, nici nu este prevăzută de art. 249 alin. (1) Cod Fiscal.

Mai indică că decizia nr. 762 nu putea fi adoptată înainte de realizarea dreptului de contestare a deciziei nr. 761. Întru susţinerea poziţiei sale invocă că potrivit art. 24 alin. (1) Cod fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate pe parcursul anului fiscal, însă Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti nu a ţinut cont de această normă şi neîntemeiat a încasat impozitul pe venit şi alte impozite. Afirmă că incorect a fost determinată baza impozabilă la calcularea primelor de asigurări medicale şi a contribuţiilor de asigurare obligatorie de stat, executarea deciziei contestate paralizând activitatea sa, fiind deposedată de sursele financiare.

Solicită anularea actului de control nr. 5-658166, şi 658167 din 24 mai 2012, deciziilor nr. 761 şi 762 din 14 august 2012 şi deciziei nr. 1131 din 09 octombrie 2012. Pe parcursul dezbaterilor judiciare SRL ,,Vergecom” a depus cerere de completare a acţiunii, solicitând declararea nulă a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti nr. 587 din 04 iulie 2012 de suspendare a executării deciziei cu privire la rezultatele controlului fiscal efectuat cu întocmirea actului de control nr. 5- 658166, 658161 şi iniţierea unui control repetat pentru perioada de activitate 2008- 2011, în scopul examinării dezacordului.

În motivarea cererii a invocat că, la referinţa sa, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti a anexat decizia nr. 587 din 04 iulie 2012 de suspendare a executării deciziei cu privire la rezultatele controlului fiscal efectuat cu întocmirea actului de control nr. 5-658166, 658167 şi iniţierea unui control repetat pentru perioada de activitate 2008-2011, în scopul examinării dezacordului depus la 06 iunie 2012, pe cînd nu a existat nici o decizie cu privire la rezultatele controlului fiscal efectuat cu întocmirea actului de control nr. 5-658166, 658161, prin ce se atestă că prin decizia nr. 587 din 04 iulie 2012 fiind suspendată executarea unei decizi fantome. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 05 aprilie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2012 a fost admis apelul declarat de către SRL ,,Vergecom”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă, fiind anulate decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti nr. 587 din 04 iulie 2012 de suspendare a deciziei cu privire la rezultatele controlului fiscal efectuat cu întocmirea actului de control nr. 5-658166, 658167 şi iniţierea unui control repetat pentru perioada de activitate 2008-2011 în scopul examinării dezacordului şi decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti nr. 761 şi 762 din 14 august 2012. Prin aceeaşi decizie au fost anulate ca fiind ilegale actul de control fiscal total nr. 5-658166, 658167 întocmite de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti la 24 mai 2012, decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti nr. 762 din 14 august 2012 prin care s-a admis parţial dezacordului depus de SRL ,,Vergecom” şi modificate pct. 1, 2, 3, 4, 6, 10 şi pct. 21 prin anularea liniuţei a treia, anulat pct. 8, 9 din actul de control fiscal total nr. 5-658166, 658167 din 24 mai 2012 şi decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti nr. 762 din 14 august 2012 asupra cazului de încălcare fiscală comisă de SRL ,,Vergecom”.

La adoptarea deciziei, în susţinerea concluziilor sale, instanţa de apel, cu referire la prevederile art. art. 219 alin.(1) şi (2) Cod fiscal, a concluzionat că controlul fiscal 2 prin verificarea totală a fost efectuat la SRL „Vergecom” cu încălcarea procedurii stabilite, şi anume, controlul fiscal a fost efectuat în incinta Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti, în baza documentelor contabile, dar nu şi faptic şi nu la faţa locului precum prescrie norma citată.

La fel instanţa de apel a constat că deciziile contestate a Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti nr. 761 şi nr. 762 au fost adoptate cu depăşirea termenului de 15 zile stabilită de art. 246 alin.(1) Cod Fiscal calculat de la 06 iunie 2012 şi nu a fost emisă decizia de prelungire cu 30 zile a termenului de examinare a cazului de încălcare fiscală, iar faptul că SRL „Vergecom” a prezentat la 19 iulie 2012 şi 20 iulie 2012 trei registre a administratorului societăţii în care acesta separat de contabilitatea societăţii, a dus evidenţa porcinelor, mişcarea porcinelor, instanţa a considerat că nu constituie temei pentru depăşirea termenului de 15 zile stabilit pentru examinarea cazului de încălcare fiscală, deoarece aceste registre nu sunt acte contabile.

De asemenea instanţa de apel a reţinut că contrar art. art. 242, 243 Cod Fiscal, nu au fost invitaţi şi Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti a examinat cazul în lipsa reprezentantului SRL „Vergecom”, fapt prin care ultimului a fost încălcat dreptul de a face cunoştinţă cu dosarul, să dea explicaţii, să prezinte probe, să formuleze cereri, să beneficieze de asistenţa avocatului, prevăzută prin normele enunţate, iar faptul înaintării acestor cerinţe nu anihilează normele indicate.

Cu referire la decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti nr. 587 din 04 iulie 2012 cu privire la suspendarea executării deciziei cu privire la rezultatele controlului fiscal efectuat cu întocmirea actului de control nr. 5-658166, 658167 şi iniţierea unui control repetat pentru perioada de activitate 2008-2011 în scopul examinării dezacordului, instanţa de apel, prin prisma art. 207 alin.(1) şi (3) Cod civil, a considerato ilegală în fond, fiind contrară prevederilor legii, deoarece este întemeiată pe o cauză ilicită. La 10 septembrie 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o ilegală şi neîntemeiată, emisă cu încălcarea normelor de drept material. Întru susţinerea poziţiei sale a invocat principiul 6 a Recomandării nr. R (84) 5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptată de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei la 28 februarie 1985, potrivit căruia decizia instanţei de apel trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clară, înţeleasă de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de apelant şi intimat, adică formulările din conţinutul deciziei trebuie să corespundă exigenţelor de corectitudine, certitudine, concreteţe, deplinătate, claritate, consecutivitate, logică, elocvenţă, lipsă de rezerve, sobrietate, oficialitate şi pertinenţă.

Susţine că la 09 aprilie 2012 a fost iniţiat un control fiscal prin metoda verificării documentare totale conform planului de lucru, în baza deciziei de iniţiere a controlului fiscal nr. 1942 din 09 aprilie 2012, perioada supusă verificării fiind anii 2008- martie 2012, controlul fiscal fiind finalizat la 24 mai 2012 cu semnarea actului de control nr. 5-658166 şi 5- 658167. Menţionează că controlul fiscal a fost efectuat prin metoda verificării documentare privind corectitudinea calculării şi plenitudinea virării la buget a 3 impozitelor şi taxelor pentru perioada 01 ianuarie 2008 - 01 ianuarie 2012, impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător pentru anii 2008-2011 şi TVA pentru perioada 01 martie 2011- 01 martie 2012, conform planului de lucru.

Apreciază drept eronate concluziile instanţei de apel referitoare la metoda şi locul verificării utilizate la efectuarea controlului fiscal, invocând în acest sens prevederile art. 218 Cod fiscal, potrivit căruia verificarea documentară se aplică atât în cazul controlului fiscal cameral (controlul fiscal la oficiul organului fiscal), cât şi a celui la faţa locului şi constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale, documentelor de evidenţă şi altei informaţii prezentate de contribuabil cu documentele şi cu informaţiile referitoare la aceasta de care dispune organul care exercită controlul fiscal. Susţine că instanţa de apel a anulat decizia nr. 587 din 04 iulie 2012 fără a indica motivele anulării.

Mai invocă că deşi intimatul la 06 iunie 2012 în temeiul art. 216 alin. (8) Cod fiscal, a depus dezacord pe marginea actului de control, însă nu a anexat careva documente confirmative după cerinţele de rigoare, drept urmare, prin decizia nr. 587 din 04 iulie 2012, a fost decisă suspendarea executării deciziei cu privire la rezultatele controlului fiscal efectuat cu întocmirea la data de 24 mai 2012 a actelor de control nr. 5-658166, 658167 şi iniţierea unui control repetat pentru perioada de activitate 2008- 2011 în scopul examinării dezacordului asupra rezultatelor controlului fiscal. Afirmă că decizia nr. 587 din 04 iulie 2012 este un act juridic de ordine publică ce se atribuie la categoria actelor administrative, motiv din care, consideră drept eronată concluzia instanţei de apel precum că Decizia nr. 587 din 04 iulie 2012 este fondată pe o cauză ilicită prin prisma art. 207 alin. (1) şi (3) Cod civil.

La fel, consideră drept neîntemeiată concluzia instanţei de apel cu referire la anularea deciziei nr. 761 şi nr. 762 din 14 august 2012 şi reţinerea în acest sens încălcarea procedurii stabilite de art. 219 alin.(1) şi (2) Cod civil, şi neefectuarea controlului fiscal prin verificare totală la faţa locului, dar la sediul organului fiscal în baza documentelor contabile, deoarece controlul a fost efectuat prin metoda verificării documentare şi nu prin metoda verificării totale, după cum a interpretat instanţa de apel. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). 4 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 5