3ra-676/18 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-676/18

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central, judecător – L. Roic-Botezatu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

Î N C H E I E R E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de SRL „Levica-Lux”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Levica-Lux”

către Inspectoratul Fiscal de Stat Hîncești (succesor în drepturi Serviciul Fiscal de

Stat) privind anularea deciziei nr. 73/3 din 16 februarie 2017,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2018, prin care a fost

respins apelul declarat de SRL „Levica-Lux”, fiind menținută hotărârea Judecătoriei

Hîncești, sediul Central din 24 august 2017,

c o n s t a t ă:

La 04 mai 2017, SRL „Levica-Lux” s-a adresat în instanță cu o cerere de chemare

în judecată către Inspectoratul Fiscal de Stat Hîncești (succesor în drepturi Serviciul

Fiscal de Stat), solicitând anularea deciziei nr. 73/3 din 16 februarie 2017, adoptată

asupra cazului de încălcare fiscală.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că temei pentru emiterea deciziei nr.

73/3 din 16 februarie 2017 de către IFS Hîncești a constituit art. 253 alin. (1) Cod

fiscal.

Potrivit reclamantei, controlul a fost efectuat de către inspectorii IFS Hîncești la

27 ianuarie 2017, între orele 13:45-16:00. Dat fiind faptul că controlul s-a realizat în

ziua de vineri a săptămânii, la sfârșitul zile de lucru, dar și final de săptămână, la

cerința inspectorilor de a prezenta actele de proveniență pentru marfa indicată în actul

de control, vânzătorul-coordonator al entității a declarat că facturile fiscale există și a

propus să fie chemat conducătorul SRL „Levica-Lux” pentru a le prezenta. La

inițiativa inspectorilor din cadrul IFS Hîncești, s-a propus prezentarea facturilor

fiscale pentru marfa indicată în act în ziua de luni dimineața, și anume la 30 ianuarie

2017, ceea ce a și fost făcut.

Prin urmare, ultimele înscrieri în actul de control fiscal nr. 1-772775 au fost

efectuate în ziua de luni, 30 ianuarie 2017, la prezentarea facturilor fiscale de

proveniență a mărfurilor la cerința inspectorului fiscal. Mai mult, reclamanta a

1

prezentat facturi fiscale emise în original cu 7-9 zile anterioare, pe marfa indicată în

actul fiscal.

Astfel, reclamanta nu a formulat pretenții împotriva actului de control din 27

ianuarie 2017, întrucât aceasta s-a conformat cerințelor inspectorilor de control, nu a

împiedicat efectuarea controlului fiscal, a permis accesul în spațiile comerciale, a

prezentat explicații, date, informații și documente necesare organului fiscal asupra

cerințelor ce au apărut în timpul controlului, fapt ce contravine în esență deciziei

emise de IFS Hîncești din 16 februarie 2017, prin care s-a dispus aplicarea amenzii

fiscale în cuantum de 5000 de lei.

Din aceste considerente, reclamanta a solicitat anularea deciziei IFS Hîncești nr.

73/3 din 16 februarie 2017, adoptată asupra cazului de încălcare fiscală, considerând-

o ca fiind ilegală în fond și emisă contrar prevederilor legale.

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 24 august 2017, cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Levica-Lux” către

Inspectoratul Fiscal de Stat Hîncești (succesor în drepturi Serviciul Fiscal de Stat)

privind anularea deciziei nr. 73/3 din 16 februarie 2017, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2018, a fost respins apelul

declarat de SRL „Levica-Lux”, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul

Central din 24 august 2017.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, prin prisma prevederilor art.17 alin. (1)

din Legea contabilității nr. 113 din 27.04.2007, pct. 9 din Hotărârea Guvernului nr.

1068 din 20.10.2000 despre aprobarea Regulamentului cu privire la recepționarea

mărfurilor conform cantității și calității în Republica Moldova, art. 253 al. (1) Cod

fiscal, a reținut că IFS Hîncești a constatat abateri fiscale la SRL „Levica-Lux”, pe

motiv că nu s-a conformat cerințelor inspectorilor de control și nu au fost prezentate

actele de proveniență asupra bunurilor comercializate.

Astfel, potrivit art. 253 alin. (1) Cod Fiscal, împiedicarea controlului fiscal prin

neasigurarea accesului în încăperile de producție, în depozite, în locurile de păstrare a

bunurilor, în spațiile comerciale și în spațiile cu o altă destinație, prin neprezentarea

de explicații, date, informații și documente, necesare Serviciului Fiscal de Stat,

asupra problemelor care apar în timpul controlului, prin alte acțiuni sau inacțiuni, se

sancționează cu amendă de 5000 de lei.

Mai mult, instanța de apel a conchis că reprezentanții SRL „Levica-Lux” au fost

prezenți la efectuarea controlului și, respectiv, potrivit legislației în vigoare, erau

obligați în caz de control fiscal, să prezinte la prima cerere persoanelor cu funcții de

răspundere documentele de evidență, dările de seamă fiscale și alte documente și

informații privind desfășurarea activității de întreprinzător. Or, conform art. 21 al. (1)

din Legea nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerțul interior, la locul de vânzare a

produselor/prestare a serviciilor, comerciantul trebuie să dețină documentele care

atestă conformitatea acestora cu regulamentele tehnice în vigoare. În cazul în care

2

documentele respective sunt păstrate în alt loc, în incinta unității comerciale trebuie

să se păstreze copiile acestora, autentificate cu semnătura comerciantului.

La 10 aprilie 2018, SRL „Levica-Lux” a contestat cu recurs decizia Curții de

Apel Chișinău din 06 februarie 2018, solicitând casarea acesteia și a hotărârii

Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 24 august 2017, cu emiterea unei decizii prin

care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată.

În motivarea recursului, SRL „Levica-Lux” a invocat motive similare celor din

cererea de chemare în judecată și cererea de apel, suplimentar indicând faptul că

instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, nu a constatat și elucidat

pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar

probele prezentate de către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în

contradicție cu circumstanțele pricinii.

La 16 mai 2018, Direcția generală administrare fiscală Centru din cadrul

Serviciului Fiscal de Stat a depus referință la cererea de recurs formulată de SRL

„Levica-Lux”, solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de SRL

„Levica-Lux”, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 CPC, termenul de declarare a recursului este de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Alineatul (2) al aceluiași

articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

06 februarie 2018, fiind expediată participanților la proces la data de 06 martie 2018

(f.d. 93), însă la materialele cauzei nu există dovezi privind recepționarea acesteia de

către părți. Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2018 a fost depus la 10 aprilie 2018, în

conformitate cu art. 434 CPC, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

3

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al CPC, sunt

strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.

(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței,

temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe

ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar

dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în care

se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de SRL „Levica-Lux”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) CPC,

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de SRL „Levica-Lux”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu

4