3ra-1736/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: N.Russu dosarul nr.3ra-1736/16

instanța de apel: N.Traciuc, M.Anton, Iu.Cotruță

Î N C H E I E R E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Oleg Sternioală, Valentina Clevadî

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul

Fiscal de Stat pe raionul Hîncești, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Levica-Lux” împotriva Inspectoratului

Fiscal de Stat pe raionul Hîncești cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2016, prin care s-a

respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hîncești și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Hîncești din 16 decembrie 2015, prin care cererea de

chemare în judecată a fost admisă,

c o n s t a t ă

La 22 aprilie 2015, SRL ,,Levica-Lux” s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hîncești (în continuare

IFS pe raionul Hîncești) cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, IFS pe raionul Hîncești

a efectuat un control fiscal documentar total la întreprindere privind corectitudinea

calculării și plenitudinea virării la buget a impozitelor și taxelor, pentru perioada de

activitate 01 ianuarie 2010 – 30 septembrie 2014, în rezultatul cărui a fost întocmit

actul de control nr. 3-543836 din 08.12.2014.

Nefiind de acord cu constatările indicate în actul de control menționat, la

22.12.2014 a depus dezacord, în care a indicat motivele de fapt și de drept asupra

concluziilor organului de control, însă prin decizia IFS pe raionul Hîncești nr. 016 din

20.01.2015 a fost admis dezacordul în parte, întreprinderea fiind sancționată pentru

încălcarea legislației fiscale, pentru diminuarea impozitului pe venit, taxei pentru

1

amplasarea unităților comerciale, TVA aferentă bugetului, sumelor impozitelor și

plăților obligatorii în perioada anilor 2010 - 2014. În acest sens s-a indicat că, s-a

constatat diminuarea impozitelor și taxelor obligatorii, inclusiv și TVA aferentă, iar

ca rezultat partea dispozitivă a deciziei conține obligația încasării la buget a sumelor

diminuate, și anume: 2 030.20 lei impozit pe venit din activitatea de întreprinzător,

7 612.04 lei TVA, 150 lei taxa pentru amplasarea unităților comerciale, 1 637 lei

impozit pe venit din salariu, 5 948.03 lei contribuții de asigurări sociale virate de

angajator, 1 551.66 lei contribuții individuale de asigurări sociale, 1 847.15 lei prime

de asigurări medicale obligatorie, precum și sancțiuni sub formă de amenzi în mărime

de 10 428.75 lei, amenzi BASS 7 499.69 lei și amenzi a serviciului fiscal în mărime

de 1 847.15 lei, penalități în mărime totală de 12 620.84 lei.

Menționează că, la 25.02.2015 s-a adresat pârâtului cu cerere prealabilă, prin

care a solicitat anularea deciziei nr. 016 din 20.01.2015, însă prin decizia nr. 142 din

24.03.2015 cererea a fost respinsă.

Consideră că, decizia contestată este neîntemeiată în raport cu normele ce

reglementează TVA, iar la caz pentru perioada 01.01.2010-30.09.2014 în sumă de

7 612.04 lei.

În acest sens relevă că, în luna decembrie 2012, în raportul financiar pe anul

2012 și în cartea mare pe anul 2012 s-a reflectat suma costului magazinului din satul

Rusca de 21 034.43 lei, precum și suma materialelor de construcție, însă, în urma

controlului fiscal, aceste facturi fiscale au fost excluse din cheltuieli pe motive

neîntemeiate, invocându-se faptul că aceste materiale au fost supuse livrării.

Un alt motiv invocat de organul fiscal este faptul că, obiectivul nu aparține

întreprinderii, ținând cont că a fost prezentat extrasul OCT Hîncești, care confirmă că

obiectivul aparține întreprinderii.

A mai invocat societatea că, în anul 2012 a participat la Programul de asistență

acordată Guvernului Republicii Moldova de către Guvernul Japoniei întru sporirea

capacităților de producere și modernizare a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii

din Republica Moldova, iar întreprinderea a beneficiat de un grant din partea Japoniei

pentru procurarea unui complex de brutărie, acesta la fel, fiind reflectat în evidența

contabilă în sumă de 719 527 lei.

Pe parcursul anului 2013, materialele de construcție și alte bunuri materiale, care

au ținut de lucrările de instalare, montare a complexului de brutărie și reparație după

instalare, au fost reflectate corespunzător în evidența contabilă cu suma totală de

80 2523 lei, concomitent fiind incluse și în cartea mare pe anul 2013.

La fel, în anul 2013, a fost procurată stropitoare în sumă de 12 500 lei,

întreprinderea beneficiind de subvenții de la Agenția de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură în sumă de 2 198 lei, fapt probat prin ordinul de plată și extrasul din cont,

însă și această factură a fost exclusă neîntemeiat din declarația TVA.

2

Ulterior, pe parcursul lunilor martie și aprilie 2014, reclamantul a procurat pavaj

conform facturilor fiscale în sumă totală de 53 280 lei, procurări reflectate în evidența

contabilă la contul „mărfuri”, însă conform procesului-verbal de instalare a pasajelor

și procesului-verbal de punere în funcțiune a mijloacelor fixe, acestea au fost folosite

ca materiale pentru instalarea pavajului pentru accesul la magazinul nou-deschis,

cheltuieli care au fost reflectate în evidența contabilă la contul „mijloace fixe”, iar

prin urmare aceste materiale nu au fost vândute, ci au fost folosite cu destinație de

construcție.

Astfel, în cadrul controlului efectuat pe perioada anilor 2010-2014, a fost

calculat suplimentar prin metode indirecte salariul angajaților în sumă totală de 25

861 lei, impozite pe venit, contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii, prime de

asigurare obligatorie de asistență medicală, și respectiv au fost aplicate sancțiuni

pentru diminuarea acestora.

Opinează societatea că, incorect a fost aplicată metoda indirectă de calculare a

salariului adăugător, deoarece contravine prevederilor art.189 alin.(2) Cod fiscal, or,

documente contabile în acest sens s-au prezentat și s-a indicat flexibilitatea

programului de lucru al angajaților, din considerentul că, majoritatea lucrătorilor sunt

din diferite localități ale raionului.

Așadar, actele prezentate, inclusiv Regulamentul intern al întreprinderii,

autorizațiile de amplasare și funcționare demonstrează, că salariul a fost calculat

corect, conform modului de stabilire a salariului minim pe economie, conform orelor

lucrate, și temei de calculare a acestuia prin metoda indirectă nu există.

Cere, SRL ,,Levica-Lux”, anularea deciziei IFS pe raionul Hîncești nr.016 din

20.01.2015 asupra cazului de încălcare fiscală.

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din 16 decembrie 2015, cererea de chemare

în judecată s-a admis. S-a anulat decizia IFS pe raionul Hîncești nr.016 din

20.01.2015 asupra cazului de încălcare fiscală comisă de SRL „Levica-Lux”, ca fiind

emisă contrar prevederilor legii.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, IFS pe raionul Hîncești a

contestat-o cu apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2016 s-a respins apelul declarat

de IFS pe raionul Hîncești și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Hîncești din

16 decembrie 2015.

La 15 septembrie 2016, IFS pe raionul Hîncești a declarat recurs, solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărâri

de respingere a cererii de chemare în judecată.

În argumentarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a elucidat și

constatat pe deplin circumstanțele pricinii, încâlcind astfel normele de drept material,

iar concluziile expuse în decizie sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

3

Recurentul, exprimându-și dezacordul cu hotărârile judecătorești, a reiterat

argumentele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele

inferioare.

Astfel, recurentul a susținut că, instanța de apel eronat a invocat că, organul

fiscal nu a ținut cont de argumentele și probele înaintate de contribuabil, deși în

decizie s-a menționat contrariul, și anume că, organul fiscal a ținut cont de dezacordul

depus de contribuabil și a acceptat parțial acel dezacord.

Subliniază în acest context că, dezacordul a fost acceptat în partea calculării

pentru angajați a salariului în sumă totală de 86 847 lei, ținând cont de argumentele

societății, în ceea ce privește taxa pentru amplasarea unității comerciale, precum și

TVA.

Mai mult ca atât, cu toate că, conducătorul societății neagă faptul recepționării

citației la examinarea contestației, aceasta totuși a fost expediată la adresa

contribuabilului.

În acest sens, relevă că, intimatul la examinarea cazului de încălcare fiscală a

fost prezent, însă nefiind de acord cu rezultatul examinării, a ieșit și a refuzat să

primească exemplar al deciziei adoptate, iar drept urmare decizia a fost expediată prin

intermediul oficiului poștal, la fel ca și citația.

Afirmă recurentul că, contribuabilului i-au fost asigurate toate drepturile la o

examinare echitabilă, inclusiv și drepturile prevăzute de art. 243 Cod fiscal, or, prin

depunerea prezentei cereri, SRL ,,Levica-Lux” se eschivează de la plata obligațiilor

față de Bugetul Public Național.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă că, copia deciziei motivate a instanței de apel a fost

expediată la 19.07.2016 (f.d.193), recepționată de recurent la 26.07.2016 (f.d. 198)

astfel, recursul depus la data de 15.09.2016 se consideră depus în termen.

Prin referința din 01.12.2016, SRL ,,Levica-Lux” a solicitat declararea recursului

inadmisibil, din motiv că, cererea de recurs nu conține temeiuri legale, iar hotărârea

primei instanțe, menținută prin decizia instanței de apel, este una întemeiată și legală.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de IFS pe raionul

Hîncești urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

4

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și

ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba

de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de IFS pe raionul Hîncești este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)

CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că argumentele invocate de IFS pe raionul Hîncești în

cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

5

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de IFS pe raionul Hîncești ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hîncești, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecător Tatiana Vieru

judecătorii Oleg Sternioală

Valentina Clevadî

6