3ra-582/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-582/14 prima instanţă: A.Braga instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 15 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Individuală „Chironda Mihail” către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti privind anularea actului de control fiscal şi a deciziilor Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti şi s-a casat parţial hotărârea judecătoriei Hînceşti din 07 mai 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă Reclamantul ‚ ÎI „Chironda Mihail" s-a adresat la 18 ianuarie 2013, în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti (în continuare IFS Hînceşti) cu privire la anularea actului de control şi deciziilor IFS Hînceşti.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat, că la 14 noiembrie 2012 de către colaboratorul Inspectoratului Fiscal de Stat al Direcţiei generale control fiscal din cadrul IFS pe mun. Chişinău, S. Zabulica a fost întocmit actul de control fiscal privind verificarea operativă la fata locului nr.1-575911, pe faptul că şoferul Serghei Barbă, angajat conform contractului individual de muncă al Întreprinderii Individuale „Chironda Mihail”, activând pe ruta Caracui - Hînceşti nu a eliberat bilete de călătorie pentru 20 de persoane, fiind recunoscut vinovat de comiterea încălcării fiscale prevăzute de art. 8 p.2 lit. c) al CF şi p.14, 15, 16 din Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje aprobat prin HG nr. 854 din 28.07.2006.

În baza actului menţionat, la data de 06 decembrie 2012 direcţia generală control fiscal din cadrul IFS Hînceşti a emis decizia nr. 1557 privind aplicarea sancţiunii faţă de Întreprinderea Individuală „Chironda Mihail" pentru comiterea încălcării fiscale, cu stabilirea sancţiunii –amendă în mărime de 25 000 lei. La data de 26 decembrie 2012 reclamantul a depus la IFS Hînceşti cerere prealabilă, solicitând anularea actului administrativ din 06 decembrie 2012. Prin decizia nr.141 din 11 ianuarie 2013 IFS Hînceşti a respins contestaţia prezentată de ÎI „ Chironda Mihail” şi a menţinut decizia nr. 1557 din 06 decembrie 2012. Solicită reclamantul, admiterea acţiunii, anularea actului de control fiscal din 14.11.2012, a deciziei IFS Hînceşti nr.1557 din 06.12.2012 şi deciziei nr.141 din 11.01.2013.

Prin cererea din 14 februarie 2013 reclamantul şi-a majorat cerinţele şi a solicitat anularea şi a deciziei IFS Hînceşti nr.1760 din 21 decembrie 2012, asupra cazului de încălcare fiscală comisă de ÎI „ Chironda Mihail” şi a deciziei IFS Hînceşti nr.141 din 11 ianuarie 2013 pe marginea contestării împotriva deciziei IFS Hînceşti din 06 decembrie 2012 nr.1557, emisă de IFS Hînceşti şi a dezacordului pe marginea actului de control nr.1-575911 din 14 noiembrie 2012. În motivare reclamantul a invocat că în baza altui act de control nr. 606158 din 05.12.2012 IFS Hînceşti a emis decizia nr. 1760 faţă de ÎI „ Chironda Mihail” prin care s-a aplicat amendă în sumă de 50000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 07 mai 2013 s-a admis acţiunea.

S-a anulat ca fiind emise contrar prevederilor legii cu încălcarea procedurii stabilite: actul nr.1-575911 din 14 noiembrie 2012 întocmit de inspectorul fiscal de stat S. Zabulica; decizia IFS Hînceşti nr.1557 din 06 decembrie 2012 şi decizia IFS Hînceşti nr.141 din 11 ianuarie 2013. S-a anulat parţial, ca fiind emisă contrar prevederilor legii IFS Hînceşti nr.1760 din 21 decembrie 2012 în partea aplicării sancţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2013, cererea de apel înaintată de către IFS Hînceşti a fost admisă.

S-a casat parţial hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 07 mai 2013, în partea anulării parţiale a actului de control fiscal şi a deciziilor IFS Hînceşti, în partea anulării parţiale a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Hînceşti nr. 1760 din 21 decembrie 2012 ce ţine de aplicarea amenzii şi în această parte s-a adoptat o nouă hotărârea prin care: S-a modificat în pct. 4 al dispozitivului deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Hînceşti nr. 1760 din 21 decembrie 2012 fraza “pentru comitere a treia oară” cu fraza “pentru comitere a doua oară” şi s-a micşorat suma amenzii de la 50 000 lei la 25 000 lei. La data de 17 martie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel, şi emiterea unei hotărâri prin care să fie respinsă acţiunea ÎI „ Chironda Mihail” ca neîntemeiată.

În motivarea recursului recurentul IFS Hînceşti a invocat că consideră decizia instanţei de apel ilegală şi neîntemeiată, deoarece la emiterea acesteia instanţa de apel nu a constatat toate circumstanţele importante pentru soluţionarea cauzei, iar concluziile instanţei expuse în decizie sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. În special invocă că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi anume în partea în care s-a modificat în pct.4 al Dispozitivului Deciziei IFS Hînceşti nr.1760 din 21.12.2012 fraza “pentru comiterea a treia oară” cu fraza “pentru comiterea a doua oară” şi s-a micşorat suma amenzii de la 50 000 lei la 25 000 lei, deoarece la data de 14.11.2012 au fost întreprinse controale la toţi agenţii economici care practică activitate de transport a pasagerilor.

Controalele menţionate au fost efectuate în colaborare cu organele poliţiei rutiere pe traseele din ţară. În cadrul controlului respectiv s-au verificat actele în baza cărora îşi desfăşoară activitatea întreprinderea şi nu şoferul personal, iar faptul ca acesta nu îşi onorează obligaţiunile de serviciu este problema angajatorului şi nu a colaboratorilor serviciului fiscal. De asemenea recurentul consideră ilegală decizia instanţei de apel deoarece aceasta a fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural şi nu au fost aplicate normele de drept material care trebuiau să fie aplicate. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe Raionul Hînceşti, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe Raionul Hînceşti, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Oleg Sternioală