3ra-911/15 — Încasarea indemnizatirie

Dosarul nr.3ra-911/15 Prima instanţă: Curtea de Apel Chișinău (jud. M.Guzun) DECIZIE 08 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Președintele ședinței Tatiana Vieru Judecătorii: Dumitru Mardari Maria Ghervas Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva hotărîrii din 25 iunie 2012 a Curţii de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare judecată înaintată de Iațco Ludmila împotriva Ministerului Afacerilor Interne(în continuare MAI) privind recunoașterea ilegalității refuzului, calcularea și achitarea îndemnizației pentru creșterea copilului minor, repararea prejudiciului moral constată La 28.03.2012 Iaţco Ludmila s-a adresat în instanţă cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Afacerilor Interne, Casa Naţională de Asigurări Sociale(în continuare CNAS) privind achitarea îndemnizației pentru creşterea copilului.

Ulterior reclamanta şi-a concretizat cerinţele, solicitând admiterea cererii de chemare în judecată cu menţinerea în calitate de pîrît doar a Ministerului Afacerilor Interne. În motivarea acţiunii s-a indicat că la data de 14.02.2011 s-a dresat la MAI cu o cerere prin care a solicitat plata îndemnizaţiei pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani. La data de 29.02.2012 a primit de la Şeful Direcţiei Generale Economie şi Finanţe a MAI răspunsul nr. 15/4-Ia- 63 12 prin care i s-a respins cererea.

Reclamanta a indicat că în conformitate cu prevederile Legii Republicii Moldova nr. 289-XV din 22.07.2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului are dreptul la îndemnizație lunară pentru creşterea copilului de la data naşterii şi pînă la vîrsta lui de 3 ani, începînd cu anul 2010, cuantumul lunar al îndemnizației pentru creşterea copilului constituie 30% din baza de calcul stabilită conform art.7, dar nu mai puţin de 300 de lei pentru fiecare copil.

Reclamanta invoca că plata îndemnizației pentru creşterea copilului este prevăzută şi în Legea Republicii Moldova nr. 289-XV din 22.07.2004, care în art.5 alin.(1), lit. f) stabileşte dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, iar art. 27 alin.(3) stabileşte că indemnizaţia neplătită la 1 timp din vina organului care o stabileşte sau o plăteşte se achită fară nici o limită în termen. Reclamanta a mai indicat că deoarece Ministerul Afacerilor Interne al RM face parte din autorităţile executive, situaţia ei cade şi sub incidenţa art.4 alin. (1) pct. 2) Legea privind sistemul public de asigurări sociale, conform căruia în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care sunt numite la nivelul autorităţii executive.

Acest fapt fiind prevăzut expres în Legea cu privire la poliţie. În aceasta ordine de idei, conform art.34 alin. (1) din Legea cu privire la poliţie, toţi colaboratorii poliţiei sunt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii. Astfel, colaboratorii poliţiei sunt persoane asigurate de stat şi se bucură de dreptul la îndemnizaţii din fondurile de asigurări destinate MAI.

Reclamanta consideră refuzul Ministerului Afacerilor Interne de а-i achita îndemnizaţia pentru creşterea copilului ca fiind neîntemeiat şi a solicitat obligarea pîrîtului să-i achite îndemnizaţia pentru creşterea copilului, lunar a cîte 30%, din salariul mediu de 3790 lei 75 bani, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului Iaţco Kevin de la 18 februarie 2011 pînă la 17 februarie 2014; recunoaşterea ca ilegal răspunsul MAI din 23.02.2012 nr. 15/4-Ia-63/12; obligarea Ministerului Afacerilor Interne să repare prejudiciul moral în sumă de 1000 lei şi obligarea Ministerului Afacerilor Interne să repare cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 3000 lei.

Prin hotărîrea din data de 25.06.2012 a Curții de Apel Chișinău, cererea lui Iațco Ludmila a fost admisă, a fost recunoscut ilegal răspunsul nr.15/4-Ia-63/12 din 23.02.2012 a MAI, a fost obligat MAI să achite lui Iațco Ludmila îndemnizația pentru creșterea copilului minor, lunar cîte 30% din salariul mediul de 3790 lei de la 1,5, ani pînă la 3 ani și diferența dintre mărimea acestei îndemnizații și îndemnizația achitată de CNAS de la nașterea copilului minor pînă la 1,5 ani; au fost încasate cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3000 lei. În rest cererea a fost respinsă. La data de 28.05.2015 Ministerul Afacerilor Interne a depus recurs împotriva hotărîrii din data de 25.06.2012 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs s-a indicat că în baza art 123 alin.(2) al Codului muncii, modul de stabilire, calculare şi achitare a îndemnizaţiilor din bugetul asigurărilor sociale de stat este prevăzut de legislaţia în vigoare. Conform art.7, alin.(5) al Legii nr. 289 din 22.07.2004 privind îndemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, baza de calcul a îndemnizației de maternitate, acordate soţiei aflate la întreţinerea soţului salariat, este venitul mediu lunar asigurat al soţului şi se determină în condiţiile prevăzute de articolul dat, iar în alin.(4) se stipulează că plata prestaţiilor de asigurări sociale se efectuiază de la bugetul de stat.

A mai indicat recurentul că conform art.(8) al Legii nr. 289 din 22.07.2004, dreptul la îndemnizație pentru incapacitate temporară de muncă se confirmă prin certificatul de concediu medical, eliberat în modul aprobat de Guvern. Art.(27) al Legii nr. 289 din 22.07.2004 stabilește că termenul de prescripţie pentru plata îndemnizației de asigurări sociale, prevede în al. (1) că îndemnizaţia de asigurări 2 sociale poate fi solicitată, în bază de acte justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condiţiilor de stabilire a acestei îndemnizaţii. Îndemnizaţia stabilită, dar neîncasată la timp se plăteşte retroactiv pe o perioadă de cel mult 3 ani anterior datei solicitării. Îndemnizaţia neplătită la timp din vina organului care o stabileşte sau o plăteşte se achită fară nici o limită în termen.

Astfel, menționează recurentul că la materialele cauzei a fost anexată scrisoarea CNAS prin care se confirmă că lui Iaţco Ludmila i-а fost stabilită îndemnizaţia unică la naşterea copililui în cuantum de 1700 lei şi beneficiază de îndemnizație lunară pentru creşterea copilului - Kevin, pînă la vîrsta de 1-5 ani în mărime de 300 lei lunar, pe perioada 18.02.2011 -31.08.2012. Conform Legii nr. 489 din 08.07.1999 privind sistemul public de asigurări sociale, persoana asigurată se consideră persoana aptă pentru muncă, cu domiciliul în Republica Moldova, care plăteşte contribuţii de asigurări sociale în vederea beneficierii de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege.

Legea nr. 416 din 18.12.1990 Cu privire la poliţie, în art. 34 indică faptul că toţi colaboratorii de poliţie sunt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii. Astfel, afirmă recurentul că colaboratorii de poliţie nu sunt asiguraţi în sistemul public de asigurări sociale, fiind supuşi asigurării de stat obligatorii, iar îndemnizaţiile de maternitate prevăzute de legislaţia muncii şi Legea privind îndemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale sunt limitate persoanelor asigurate în sistemul de asigurări sociale.

Consideră recurentul că este imposibilă achitarea îndemnizației pentru creşterea copilului intimatei. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins, din următoarele motive. Conform art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanță a determinat definitiv circumstanțele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art.130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material şi întemeiat a ajuns la concluzia de a admite acţiunea înaintată de Iațco Ludmila.

Colegiul reține că prima instanță corect a aplicat prevederile Hotărîrii Guvernului RM privind aprobarea Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a îndemnizaţilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale nr. 108 din 03.02.2005, p.l2(d), care stabilește că "în cazul acordării concediului pentru sarcină şi lăuzie în perioada concediului pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, persoana îndreptăţită va beneficia de ambele îndemnizaţii atît de maternitate cît şi de îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani". 3 Corect s-a făcut trimitere și la Legea Republicii Moldova nr. 289-XV din 22.07.2004 privind îndemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, care menţionează în art.18 faptul că asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului are dreptul la îndemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data naşterii şi pînă la vîrsta lui de 3 ani, iar începînd cu anul 2010, cuantumul lunar al îndemnizaţiei pentru creşterea copilului constituie 30% din baza de calcul stabilită conform art.7, dar nu mai puţin de 300 de lei pentru fiecare copil.

Totodată sunt aplicabile în speță și prevederile Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 - XIV din 08.07.1999, care la art. 29 reglementează neachitarea plăţii drepturilor cuvenite asiguraţilor, nedepunerea contribuţiei de asigurări sociale de către angajator nu afectează plata drepturilor cuvenite asiguraţilor. Iar, art. 27 alin. (3) al Legii privind îndemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, nr.289 din 22.07.2004, prevede că îndemnizaţia neplătită la timp din vina organului care o stabileşte sau o plăteşte se achită fară nici o limită în termen. Astfel, instanța de fond corect a stabilit că din dispozițiile legale nominalizate, Iaţco Ludmila dispune de dreptul la îndemnizaţie pentru creşterea copilului.

Ori, îndemnizaţia de maternitate este definită ca o formă de protecţie socială ce constă dintr-o sumă de bani acordată prin sistemul public de asigurări sociale femeilor asigurate, precum și celor care au încetat plata contribuţiei de asigurări sociale în condiţiile prevăzute de lege, în caz de naștere a copilului. Conform art. 2 al Legea nr. 289-XV din 22.07.2004, dreptul la asigurări sociale este garantat de stat și se exercită, în condiţiile legii, prin sistemul public de asigurări sociale. Conform art. 5 alin. (1) d) din Legea nr. 289-XV din 22.07.2004, asiguratul din sistemul public de asigurări sociale are dreptul la îndemnizaţie de maternitate. Reieșind din dispoziţiile art. 123 Codul muncii, concediul medical plătit se acordă tuturor salariaţilor și ucenicilor în baza certificatului medical eliberat potrivit legislaţiei în vigoare.

Modul de stabilire, calculare și achitare a îndemnizaţiilor din bugetul asigurărilor sociale de stat în legătură cu concediul medical este revăzut de legislaţia în vigoare. Totodată, art.124 alin. (1) Codul muncii prevede că femeilor salariate și ucenicelor, precum și soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o duratăde 70 de zile calendaristice i concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul naterilor complicate sau naterii a doi sau mai mulţi copii – 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această perioadă îndemnizaţii în modul prevăzut la art.123 alin.(2). Aici, instanța de recurs menționează că Iațco Ludmila întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de îndemnizația pentru creșterea copilului minor.

Or, aceasta a născut copilul Iațco Kevin, fapt confirmat prin certificatul de naștere(f.d.15), activează în cadrul instituției pîrîtului, fapt confirmat prin estrasul din ordin nr.31 ef din 03.06.2011.(f.d.17), iar odată cu nașterea copilului urmează să i se achite îndemnizația corespunzătoare. Aici, totodată instanța de recurs menționează că este greșită concluzia recurentului precum că colaboratorii MAI fac parte din categoria persoanelor neasigurate, deoarece art. 5 din Legea cu privire la poliţie nr. 416 din 18.12.1990 4 stipulează că activitatea poliţiei este reglementată de Constituţia Republicii Moldova, de prezenta lege, de alte acte legislative ale Republicii Moldova, de hotărîrile Guvernului, de deciziile autorităţilor administraţiei publice locale și de actele normative ale Ministerului Afacerilor Interne, care nu contrazic prezenta lege.

Astfel, colaboratorilor de poliție le sunt aplicabile aceleași prevederi legale enumerate mai sus și aceștea fac parte din categoria persoanelor asigurate. În contextul celor expuse, instanţa de judecată corect a ajuns la concluzia de a admite acţiunea lui Iaţco Ludmila către Ministerul Afacerilor Interne privind achitarea îndemnizaţiei pentru creşterea copilului. Totodată, instanța de recurs notează și despre corectitudinea soluției instanței de fond în vederea reparării cheltuielilor de judecată a intimatei, ori acestea au fost confirmate prin actele anexate la materialele dosarului. Respectiv, admiterea cererii și încasarea îndemnizației reprezintă pentru Iațco Ludmila o satisfacție morală, motiv din care este corectă soluția instanței inferioare privind respingerea cerinței privind încasarea prejudiciului moral.

În această ordine de idei, fiind cert că circumstanțele pricinii au fost constatate de către instanţa de fond, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne. Având în vedere cele expuse mai sus, hotărîrea din 25.06.2012 a Curții de Apel Chișinău este legală și urmează a fi menținută. În conformitate cu 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva hotărîrii din 25 iunie 2012 a Curţii de Apel Chișinău.

Se menține hotărîrea din 25 iunie 2012 a Curţii de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare judecată înaintată de Iațco Ludmila împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind recunoașterea ilegalității refuzului, calcularea și achitarea îndemnizației pentru creșterea copilului minor, repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței Tatiana Vieru Judecătorii: Dumitru Mardari Maria Ghervas Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 5