3ra-1370/13 — Achitarea îndemnizaţiei pentru îngrijirea copilului

prima instanţă: S. Arnaut dosarul nr. 3ra-1370/13 DECIZIE 31 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat Svetlana Novac şi Tatiana Vieru examinînd recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cebîrciu Luminiţa împotriva Ministerului Afacerilor Interne, intervenient accesoriu Casa Naţională de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ şi achitarea îndemnizaţiei pentru creşterea copilului, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial c o n s t a t ă La 04 iulie 2012 Cebîrciu Luminiţa a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne, intervenient accesoriu Casa Naţională de Asigurări Sociale cu privire la recunoaşterea ilegalităţii actului administrativ şi achitarea îndemnizaţiei pentru îngrijirea copilului.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că este angajată în organele afacerilor interne din 01 august 1998, la moment deţinînd funcţia de Specialist principal al Secţiei recrutare şi evidenţă a direcţiei recrutare şi activităţi de administrare a Direcţiei generale resurse umane a MAI. Reclamanta a indicat că la 04 octombrie 2002 a înregistrat căsătoria cu Cebîrciu Oleg, fapt confirmat prin certificatul de căsătorie CS-V 06122811, iar la 19 decembrie 2011 a născut fiica Cebîrciu Nicoleta, fapt confirmat prin certificatul de naştere seria NA-VI 1424053 eliberat de OSC sectorul Botanica mun. Chişinău.

Prin ordinul MAI nr. 151 EF reclamantei i s-a acordat concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pentru perioada 19 aprilie 2012 – 19 decembrie 2014. Menţionează reclamanta că la 19 iunie 2012 s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne cu cerere prin care a solicitat plata îndemnizaţiei pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani conform art. 18 din Legea privind îndemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurare socială nr. 289-XV din 22 iulie 2004, însă la 22 iunie 2012 şeful Direcţiei generale economie şi finanţe a MAI prin răspunsul nr. 15/4-Ce-256/12 a respins cererea sugerîndu-i să se adreseze la Casa Naţională de Asigurări Sociale în baza art. 124 din Codul muncii.

Reclamanta consideră că refuzul dat încalcă dreptul său de a primi îndemnizaţia pentru creşterea copilului. 1 Conform prevederilor art. 18 din Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind îndemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului are dreptul la îndemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data naşterii pînă la vîrsta de 3 ani. Începînd cu anul 2010, cuantumul lunar al îndemnizaţiei pentru creşterea copilului constituie 30% din baza de calcul stabilită conform art. 7, dar nu mai puţin de 300 lei pentru fiecare copil.

Totodată, reclamanta în suportul cerinţelor sale a indicat prevederile art. 47 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova, art. art. 7 alin. (1), 13 alin. (2) din Legea nr. 129- XVIII din 23 decembrie 2009 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 şi pct. 2 din Hotărîrea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la îndemnizaţiile adresate familiilor cu copii. A menţionat că pe parcursul lunilor iunie – noiembrie 2011 a realizat un venit de 24 255 lei, media lunară constituind 4042,50 lei.

Astfel, reclamanta consideră că Ministerul Afacerilor Interne urmează să-i achite lunar cîte 30% din această sumă pentru fiica Cobîrciu Nicoleta pentru perioada 19 decembrie 2011 – 18 decembrie 2014. Solicită reclamanta recunoaşterea ilegalităţii răspunsului Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/4-Ce-256/12 din 22 iunie 2012, obligarea Ministerului Afacerilor Interne la plata îndemnizaţiei pentru creşterea copilului Cebîrciu Nicoleta cîte 30 % lunar din venitul mediu de 4042,50 lei pentru perioada 19 decembrie 2011 – 18 decembrie 2014, prejudiciului moral în sumă de 1000 lei şi a cheltuielilor de asistenţa juridică în mărime de 3000 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial.

A fost obligat Ministerul Afacerilor Interne să achite în beneficiul Luminiţei Cebîrciu îndemnizaţia pentru creşterea copilului minor Cebîrciu Nicoleta lunar cîte 30% din venitul mediu lunar începînd cu 19 decembrie 2011 pînă la 18 decembrie 2014. A fost încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul Luminiţei Cebîrciu cheltuieli pentru asistenţă juridică în sumă de 1500 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă. La 31 mai 2013 Ministerul Afacerilor Interne a depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012, solicitînd casarea acesteia şi pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012 a fost expediată către recurent cu indicarea greşită a adresei acestuia (f. d. 50). În cererea de recurs, reclamantul a indicat că a făcut cunoştinţă cu hotărîrea contestată la 07 mai 2013, cînd reclamanta a depus la MAI cerere privind executarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen. În argumentarea recursului recurentul a invocat că concluziile instanţei de apel expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Consideră că instanţa de apel eronat a aplicat Legea bugetului asigurării de stat pentru anul 2010, precum şi a subliniat că invocarea constituţiei RM şi regulii „triplului test” nu obligă MAI la plata îndemnizaţiei solicitate, întrucît se face trimitere la o normă 2 generală.

A mai indicat că art. 37 alin (4) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nu este aplicabilă speţei. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă a determinat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, corect a aplicat normele de drept material şi întemeiat a ajuns la concluzia de a admite acţiunea parţial. Conform art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, este în drept de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Potrivit art. 2 din Legea contenciosului administrative, nesoluţionarea în termen legal a cererii inclusiv refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ.

Noţiunea de „act administrativ” este reglementată atât în art. 2 din Legea contenciosului administrativ, cât şi în Rezoluţia (77) 31 cu privire la protecţia individului faţă de actele autorităţilor administrative, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997. Potrivit acestor reglementări, actul administrativ este o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii, actul administrativ desemnează orice măsuri individuale sau decizii luate în cadrul exercitării autorităţii publice, susceptibile a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice şi care nu este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcţii judiciare.

Conform art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, la examinarea acţiunii în anulare în materie de contencios administrativ sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului. Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că pîrîtul nu a prezentat probe incontestabile,pertinente şi admisibile în sensul prevederilor art. 121 şi 122 Codul de procedură civilă ce resping pretenţiile invocate de reclamant. La caz, reclamanta Cebîrciu Luminiţa solicită recunoaşterea ilegalităţii răspunsului Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/4-Ce-256/12 din 22 iunie 2012, obligarea Ministerului Afacerilor Interne la plata îndemnizaţiei pentru creşterea copilului Cebîrciu Nicoleta lunar cîte 30 % din venitul mediu de 4042,50 lei pentru perioada 19 decembrie 2011 – 18 decembrie 2014, prejudiciului moral în sumă de 1000 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 3000 lei.

3 Pe parcursul examinării cauzei în instanţa de fond s-a constatat că Cebîrciu Luminiţa este angajată a Organelor Afacerilor Interne din 01 august 1998, actualmente deţinînd funcţia de Specialist principal al Secţiei recrutare şi evidenţă a direcţiei recrutare şi activităţi de administrare a Direcţiei generale resurse umane a MAI. La 19 decembrie 2011 a născut fiica Cebîrciu Nicoleta, fapt confirmat prin certificatul de naştere seria NA-VI 1424053 eliberat de OSC sectorul Botanica, mun. Chişinău iar prin ordinul MAI nr. 151 EF din 10 04. 2012 i s-a acordat pentru perioada 19 aprilie 2012 – 19 decembrie 2014 concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului.

Cebîrciu Luminiţa la 19 iunie 2012 în temeiul art. 18 din Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 cu privire la îndemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale s-a adresat cu cerere către Ministerul Afacerilor Interne solicitînd plata îndemnizaţiei pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani. Prin răspunsul şefului Direcţiei generale economie şi finanţe a MAI nr. 15/4- Ce-256/12 din 22 iunie 2012, cererea a fost respinsă, fiindu-i sugerat să se adreseze la Casa Naţională de Asigurări Sociale în baza art. 124 din Codul muncii. Potrivit prevederilor art. 124 din Codul muncii, în baza unei cereri scrise, femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor li se acordă un concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, în sistemul public este asigurată obligatoriu prin efectul legii persoana numită la nivelul autorităţii executive. Prin prisma art. 107 Constituţia Republicii Moldova, Legii cu privire la Guvern, ministerele sunt autorităţile executive care traduc în viaţă politica Guvernului şi astfel, Ministerul Afacerilor Interne este autoritate executivă. Prin urmare, ţinând cont că Ministerul Afacerilor Interne este autoritate executivă, angajaţii acestuia sunt asiguraţi în sistemul public obligatoriu prin efectul legii. Conform art. 18 alin. (1) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data naşterii şi pînă la vîrsta de 3 ani.

În scopul realizării prevederilor Legii nr. 289 din 22 iulie 2004, Guvernul Republicii Moldova prin Hotărârea nr. 108 din 3 februarie 2005 a aprobat Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale. Conform punctului 6 al Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 3 februarie 2005, stabilirea, calcularea şi plata indemnizaţiilor se efectuează de către unitatea economică în care îşi desfăşoară activitatea de bază angajatul (unde se păstrează carnetul de muncă) prin contract individual de muncă şi de către casele teritoriale de asigurări sociale pentru celelalte categorii de asiguraţi.

4 Potrivit art. 61 alin. (1) din Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, în vigoare din 05 martie 2013, viaţa, sănătatea şi capacitatea de muncă a poliţistului sînt supuse asigurării de stat obligatorii din bugetul de stat. În conformitate cu art. 37 alin. (4) al aceleiaşi Legi, concediul de maternitate şi concediul pentru îngrijirea copilului se acordă poliţistului conform dispoziţiilor generale. Baza de calcul al indemnizaţiilor de maternitate, al indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi al indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav o constituie venitul mediu lunar realizat de către poliţist în ultimele 6 luni calendaristice anterioare lunii în care s-a produs evenimentul.

Baza de calcul al indemnizaţiei de maternitate acordate soţiei aflate la întreţinerea poliţistului o constituie venitul mediu lunar al poliţistului. Indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu al poliţistului, din bugetul de stat. Din materialele dosarului rezultă cert că Cebîrciu Luminiţa la momentul depunerii cererii de achitare a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului minor pînă la atingerea vîrstei de 3 ani era angajată în cîmpul muncii la MAI.

În lumina modificărilor recente operate în cadrul legal naţional, şi anume adoptării şi intrării în vigoare a Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, în vigoare din 05 martie 2013, care a succedat abrogata Lege cu privire la poliţie nr. 416 din 18 decembrie 1990, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie subliniază intenţia expresă a legislatorului naţional de a reglementa plata indemnizaţiilor de maternitate pentru creşterea copilului minor pînă la atingerea vîrstei de 3 ani, acordate angajaţilor MAI din bugetul de stat la locul de serviciu. Prin urmare, concediul de maternitate şi concediul pentru îngrijirea copilului se acordă poliţistului conform dispoziţiilor generale.

Baza de calcul al indemnizaţiilor de maternitate, al indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi al indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav o constituie venitul mediu lunar realizat de către poliţist în ultimele 6 luni calendaristice anterioare lunii în care s-a produs evenimentul. Indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu al poliţistului, din bugetul de stat. Or, în sensul normei citate se reţine că colaboratorilor de poliţie îndemnizaţiile de maternitate, indemnizaţiile unice la naşterea copilului şi indemnizaţiile lunare pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani li se vor calcula şi achita la locul de serviciu din bugetul de stat.

Astfel, nu pot fi reţinute argumentele recurentului că obligaţia de a stabili, calcula şi achita Luminiţei Cebîrciu indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului pînă la atingerea vîrstei de 3 ani îi revine Casei Naţionale de Asigurări Sociale, deoarece ţinînd cont de modificările operate în legislaţia internă, anume angajatorului Ministerului Afacerilor Interne îi revine obligaţiunea de a achita indemnizaţiile de îngrijire a copilului minor dacă persoana este angajatul MAI. Or, conform art. 6 alin. (2) din Codul civil, legea nouă este aplicabilă situaţiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale în vigoare.

Prin prisma circumstanţelor constatate, a probelor anexate la materialele cauzei precum şi normelor legale ce guvernează raporturile juridice din speţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că cerinţele formulate de reclamantă sunt întemeiate, iar soluţia dată de prima instanţă este corectă, motivată şi amplu argumentată, cu 5 pronunţarea asupra tuturor aspectelor juridice şi făcînd trimitere atît la probele administrate, cît şi dispoziţiile legale aplicabile la caz. În asemenea împrejurări, criticele formulate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestuia, deoarece se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către prima instanţă, avînd la bază cumulul de probe apreciate cu respectarea normelor de drept procedural.

Astfel, sînt respinse afirmaţiile recurentului precum că instanţa de fond a constatat eronat circumstanţele cauzei şi a aplicat incorect legea. Afirmaţiile invocate de către recurent în cererea de recurs au fost obiect de examinare în instanţa de fond, fiind cercetate şi examinate pe deplin.

Faţă de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărîrea primei instanţe este legală şi întemeiată, fiind adoptată in limitele competenţei sale, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar in cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, pentru realizarea drepturilor sale procedurale, astfel ajungînd la concluzia de a respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne şi a menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), din Codul de procedură civilă, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cebîrciu Luminiţa împotriva Ministerului Afacerilor Interne, intervenient accesoriu Casa Naţională de Asigurări Sociale, cu privire la contestarea actului administrativ şi achitarea îndemnizaţiei pentru creşterea copilului. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru 6