2ra-3812/13 — Stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani

prima instanţă: V.Orîndaş dosarul nr.2ra-3812/13 instanţa de apel: S.Arnăut, Iu.Cotruţă, A.Minciuna ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Iabanji Veronica, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Iabanji Veronica către Casa naţională de Asigurări Sociale privind stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 august 2013 şi hotărîrii judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 26 martie 2013, c o n s t a t ă: La data de 23.01.2013, Iabanji Veronica s-a adresat cu cererea de chemare în judecată către Casa Naţională de Asigurări Sociale privind stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că activează în cadrul organelor afacerilor interne, în prezent deţine gradul special de sergent de poliţie şi activează în funcţia de inspector al efectivului de trupă al Biroului control special al CPT Aerian (certificat nr.2484 din 27.11.12). La 05.10.2009, reclamanta a născut fiul Emilian. Astfel, prin ordinul MAI, în baza certificatului de naştere NA-VI nr.0654807 din 17.10.2009, i-a fost acordat concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului de la 22.02.2010 pînă la 05.10.2012. În acest sens, s-a adresat către CNAS privind stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei privind concediul de îngrijire a copilului pînă la vîrsta de 3 ani, care i-a stabilit, calculat şi achitat indemnizaţia pentru concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului, ca la o persoană neasigurată în fondul social.

1 Astfel, nefiind de acord, la 28.11.2012 s-a adresat cu o cerere prealabilă către CNAS, prin care a solicitat să i se calculeze indemnizaţia pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, ca fiind persoană asigurată. Pînă în prezent nu a primit nici un răspuns de la CNAS, fapt pe care îl consider drept un refuz tacit. Reclamanta nu este de acord cu faptul că este considerată persoană neasigurată în fondul social, făcînd referire la prevederile art.18 al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr.289 din 22.07.2004. Astfel, potrivit certificatului de salarizare din 21.11.2012, pentru lunile aprilie-septembrie a anului 2009, perioada în care reclamanta a activat pînă la producerea riscului asigurat, venitul mediu lunar realizat a constituit 2242 lei, iar 30% constituind 672 lei.

Reclamanta a solicitat obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale să stabilească, să calculeze şi să achite îndemnizaţia pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 26.03.2013, a fost respinsă acţiunea înaintată de Iabanji Veronica. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01.08.2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Iabanji Veronica, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 26.03.2013. La 25.09.2013, Iabanji Veronica a declarat recurs, în termen legal, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, şi a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Astfel, a invocat că instanţele de judecată trebuiau să aplice prevederile art.4 alin.(2) al Legii nr.489 din 08.07.1999. În argumentarea hotărîrilor s-a făcut referire la prevederile art.37 alin.(4) al Legii cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, recurenta menţionează că legea dată a intrat în vigoare la 05.03.2013 şi nu poate produce efect juridic retroactiv. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Iabanji Veronica, este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată 2 cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurenta Iabanji Veronica în cererea de recurs că hotărîrile judecătoreşti sînt neîntemeiate, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute.

Dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti prin relatarea situaţiei în viziunea recurentei, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestor hotărîri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu- se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Iabanji Veronica, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Iabanji Veronica, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Iurie Bejenaru 3