2ra-2966/13 — Obligarea achitării indemnizaţiei pentru creşterea copilului

prima instanţă: Şt. Niţă dosarul nr. 2ra-2966/13 instanţa de apel: N.Craiu, L.Bulgac, A.Minciuna ÎNCHEIERE 16 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Curajos Victoria împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind constatarea criteriului discriminatoriu privind achitarea indemnizaţiei de maternitate, recalcularea şi încasarea indemnizaţiei de maternitate şi pentru creşterea copilului, încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013 prin care s-au respins apelurile declarate de Curajos Victoria şi Ministerul Afacerilor Interne şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 14 noiembrie 2012, c o n s t a t ă La 02 noiembrie 2011 Curajos Victoria s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind constatarea criteriului discriminatoriu privind achitarea indemnizaţiei de maternitate, recalcularea şi încasarea indemnizaţiei de maternitate şi pentru creşterea copilului, încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, activează în cadrul Ministerului Afacerilor Interne din anul 1998, avînd gradul special de căpitan de poliţie, iar din 29 iulie 2010 se află în concediu de maternitate. Menţionează că a solicitat pîrîtului acordarea concediului parţial plătit pentru îngrijirea copilului, astfel fiindu-i achitată indemnizaţia de maternitate şi indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului în cuantumul minim prevăzut pentru persoanele neasigurate.

1 La demersurile adresate pîrîtului, i s-a comunicat că colaboratorii atestaţi ai Ministerului Afacerilor Interne nu achită din salariu contribuţii de asigurări sociale, din care motiv beneficiază de indemnizaţii pentru creşterea copilului în cuantum minim prevăzut de lege pentru persoanele neasigurate.

La fel, i s-a comunicat că salariaţii civili din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sunt atribuiţi la categoria persoanelor asigurate, achită contribuţii de asigurări sociale, beneficiază de indemnizaţii, inclusiv pentru creşterea copilului, în cuantumul prevăzut de Regulamentul aprobat prin hotărîrea Guvernului nr.1478 din 15 noiembrie 2002. Consideră reclamanta că atribuirea salariaţilor atestaţi la categoria persoanelor neasigurate, constituie o interpretare defectuoasă a legii, deoarece conform prevederilor art.34 alin. (1) din Legea cu privire la poliţie, aceştia sunt asiguraţi în sistemul public obligatoriu prin efectul legii şi au drepturi egale la achitarea indemnizaţilor din fondul de asigurări sociale.

De asemenea indică că prin achitarea diferenţiată a indemnizaţiilor salariaţilor atestaţi şi salariaţilor civili din cadrul aceleiaşi autorităţi publice, s-a creat o practică discriminatorie în acest sens, bazată pe criteriul de maternitate şi statut social, fară a fi justificată de un obiectiv legitim, iar, prin aplicarea faţă de ea a unui tratament discriminatoriu, a suportat prejudicii morale pe care le estimează la suma de 50 000 lei. Mai menţionează, că urma să-i fie achitată indemnizaţia pentru îngrijirea copilului în cuantum de 30 % din venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat. Indemnizaţia calculată în corespundere cu normele aplicabile, pentru perioada octombrie 2010 - ianuarie 2012, constituie suma de 18 294,88 lei, însă i-a fost achitată doar suma de 4 800 lei, fapt pentru care solicită încasarea diferenţei în sumă de 13 494,88 lei.

Solicită reclamanta, constatarea caracterului discriminatoriu pe criteriu de maternitate şi statut profesional a practicii în ce priveşte achitarea salariaţilor atestaţi din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a indemnizaţiei de maternitate şi indemnizaţiei pentru creşterea copilului în cuantumul prevăzut pentru persoanele neasigurate; încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne a sumei de 13 494, 88 lei, ce constituie recalculul indemnizaţiei pentru creşterea copilului prevăzută pentru persoanele asigurare, precum şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 14 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul Victoriei Curajos a sumei de 13 494,88 lei cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului.

În rest pretenţiile au fost respinse ca nefondate. Hotărîrea instanţei de fond a fost contestată cu apel de către ambele părţi. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013 s-au respins apelurile declarate de Curajos Victoria şi Ministerul Afacerilor Interne şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 noiembrie 2012. La 05 iulie 2013 Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă integral. În susţinerea recursului s-a invocat că hotărîrile judecătoreşti sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece au fost emise cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material.

Indică recurentul că o cerere privind recalcularea sau stabilirea indemnizaţiei pentru creşterea copilului din partea intimatei nu a parvenit, aceasta s-a adresat doar cu cerere pentru a i se aduce la cunoştinţă care e baza legală ce serveşte temei pentru acordarea indemnizaţiei pentru concediu de maternitate şi pentru îngrijirea copilului, precum şi care este numărul de angajaţi care au beneficiat de indemnizaţia pentru îngrijirea copilului. Mai menţionează că intimata urma să se adreseze în instanţa de contencios administrativ în termen de 30 de zile de cînd a luat cunoştinţă cu decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale privind achitarea indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului minor.

Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Consecvent art. 432 prevede exhaustiv temeiurile de declarare a cererii de recurs. Respectiv, invocarea altor încălcări ale normelor procedurale, a altor norme de drept material, aprecierea incorectă a circumstanţelor de fapt în susţinerea recursului, pornind de la specificul acestei faze a procesului, nu poate avea loc.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

3 Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Argumentele recursului declarat nu poate constitui temei de admitere a acestuia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia ei în fapt. Instanţa de recurs menţionează şi faptul că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, deasemenea recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî 4 5