2ra-1652/15 — Rezilierea contractului

Dosarul nr. 2ra-1652/15 Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău (jud E. Efros) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Muruianu, M. Moraru) ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Dobrovolschi Iurii împotriva deciziei din 12 martie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dobrovolschi Iurii împotriva Tatianei Benu privind rezoluțiunea contractului de înstrăinarea a bunului imobil cu condiția întreținerii pe viață, c o n s t a t ă : La 02.07.2010 Dobrovolschi Iurii a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Benu privind rezoluțiunea contractului de înstrăinare a bunului imobil cu condiţia întreţinerii pe viaţă.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 21.07.2006 între părţi a fost încheiat contractul de înstrăinare a bunului imobil cu condiţia întreţinerii pe viaţă, care a fost autentificat notarial la notarul privat Tatiana Mamadjanova şi înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial mun. Chișinău la 02.08.2006. Prin contractul menționat, pîrîtei i-а fost transmis în proprietate 1/2 cotă-parte ideală din apartamentul nr. 92 din str. Mioriţa 5/2 din, mun. Chişinău. Susține că conform pct. 5 al contractului, pîrîta trebuia să acorde întreţinerea necesară, fapt care susţine reclamantul că nu a avut loc, motiv pentru care, bazîndu-se de pct. 7 al contractului menţionat, i-a solicitat pîrîtei rezilierea benevolă a contractului respectiv, însă la solicitarea înaintată nu a primit nici un răspuns.

Solicită reclamantul încetarea contractului de înstrăinare a bunului imobil cu condiţia întreţinerii pe viaţă încheiat între părţi la 21.07.2006, prin care a fost transmis în proprietatea pîrîtei 1/2 cotă-parte ideală din apartamentul nr. 92 din str. Mioriţa 5/2, mun. Chişinău şi obligarea OCT mun. Chişinău să înregistreze, în modul stabilit de lege, soluţia instanţei. Ulterior, concretizîndu-şi cerinţele, reclamantul a solicitat rezoluțiunea contractului de înstrăinare a bunului imobil cu condiţia întreţinerii pe viaţă, încheiat între reclamant şi pîrîtă la data de 21.07.2010 şi obligarea OCT mun.Chişinău să efectueze radierea înscrisurilor din Registrul bunurilor imobile cu privire la proprietatea asupra apartamentului nr. 92 din str. Mioriţa 5/2, mun.

Chişinău, cu nr. cadastral 0100212.112.01.092, înscris după Benu Tatiana, cu intabularea dreptului de proprietate personală a reclamantului asupra а 1/2 cotă-parte ideală din bunul imobil 1 litigios. Prin hotărîrea din 21.10.2014 a judecătoriei Centru mun. Chişinău s-a respins ca neîntemeiată cererea înaintată de către Dobrovolschi Iurii împotriva Tatianei Benu privind rezoluţiunea contractului de înstrăinare a bunului imobil cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Prin decizia din 12 martie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus de Dobrovolschi Iurii și s-a menținut hotărîrea primei instanțe. La data de 12 mai 2015 Dobrovolschi Iurii a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că atît instanţa de fond, cît şi instanţa de apel au încălcat esenţial normele de drept material şi au aplicat eronat normele de drept procesual. Susține că în baza contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, o parte (beneficiarul întreţinerii) se obligă să dea celeilalte părţi (dobînditor) în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobînditorul se obiigă să asigure beneficiarului întreţinere în natură - locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar pe timpul cît va trăi, precum şi înmormîntare. Prin urmare, caracterul obligatoriu al răspunderii intimatei Benu Tatiana pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale urmează a fi invocate prevederile art. 602 al Codului civil, conform căruia în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă.

Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Deci, la încheierea contractului de înstrăinare a bunului imobil cu condiţia întreţinerii pe viaţă nr. 3351 din 21.07.2006, în litigiu au fost urmărite scopuri reciproce, exprimate prin faptul că intimata Benu Tatiana va dobîndi dreptul de proprietate asupra bunului imobil în schimbul întreţinerii pe viaţă a recurentului. Consideră că contractul de întreţinere pe viaţă reprezintă o posibilitate de a fi asigurat cu cele mai importante condiţii de viaţă pe timp cît va fi în viaţă, obligaţie pe care a îndeplinit-o, însă nu și intimata. Ori, conform art. 844 Cod civil, beneficiarul întreţinerii este în drept să ceară rezoluţiunea contractului în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către dobînditor.

La fel, consideră că atît instanţa de fond, cît şi instanţa de apel au emis hotărîri ilegale, deoarece circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin, fapt ce contravine vehement dispoziţiilor art. l al Protocolului adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Completul consideră recursul declarat în termen, deoarece la materialele pricinii lipsește dovada de recepționare de către recurentul Dobrovolschi Iurii a deciziei contestate.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Dobrovolschi Iurii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. 2 În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Dobrovolschi Iurii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Dobrovolschi Iurii, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Dobrovolschi Iurii împotriva deciziei din 12 martie 2015 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 3