3ra-895/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-895/15 prima instanţă: L. Vasilevici instanţa de apel: Cimpoi, N. Craiu, A. Doga ÎNCHEIERE 01 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Liliana Catan examinând admisibilitatea recursului declarat de Andriaş Liliana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Andriaş Liliana împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Primăriei mun. Chişinău privind contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Consiliul municipal Chişinău şi Primăria mun.

Chişinău şi casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 24 iulie 2014, c o n s t a t ă: La 23 mai 2014, Liliana Andriaş a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Primăriei mun. Chişinău privind contestarea actelor administrative. În motivarea cererii reclamanta a indicat că în baza contractului de vânzare – cumpărare din 14 august 1989, a procurat 2/3 cotă parte din casa de locuit din str. Columna, 179, mun. Chişinău. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 august 1996 a fost stabilit modul de folosinţă a lotului de teren între coproprietarii Liliana Andriaş - 391,0 m.p. şi Costaş Ion - 208,0 m.p. Pentru deservirea casei, prin decizia Primăriei mun.

Chişinău din 29 august 1996, i-a fost majorat lotul de pământ cu 142,0 m.p., iar prin decizia din 27 martie 1998, cu 91,0 m.p. De asemenea, precizează reclamanta că potrivit hotărârii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 06 iunie 2000, a fost separată cota parte din bunurile comune în mărime de 1/3 cotă parte în proprietatea lui N. Ţocol şi 2/3 cotă parte în proprietatea Liliana Andriaş. La 23 iunie 2011, a depus cererea către Primăria mun. Chişinău, Direcţia Generală Arhitectură, urbanism şi relaţii funciare şi a solicitat transmiterea în proprietate privată a lotului de pământ adiacent casei de locuit şi eliberarea titlului de 1 autentificare a dreptului deţinătorului de teren în conformitate cu prevederile Codului Funciar, cu anexarea tuturor actelor necesare, însă, susţine reclamanta că sub diferite pretexte, funcţionarii organului administraţiei publice locale tergiversează soluţionarea demersului, solicitând noi şi noi acte.

Indică precum că pentru prezentarea actelor solicitate a suportat cheltuieli financiare. La cerinţa Primăriei de către Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru a fost elaborat proiectul de formare a bunului imobil, în baza căruia au fost efectuate rectificări în Registrul bunurilor imobile, cu stabilirea cotei părţi de 1.0 a casei de locuit precum şi au fost efectuate măsurări topografice, lucrări de inventariere a terenului, planuri geometrice, extrase din Registrul bunurilor imobile. În pofida faptului că s-a conformat tuturor cerinţelor, prin scrisorile Direcţiei Generale arhitectură, urbanism şi relaţii funciare a Primăriei mun. Chişinău din 07 aprilie 2014 şi 25 aprilie 2014, i s-a cerut declaraţia - acord a coproprietarilor bunului imobil fără a face referinţa la prevederile legale în acest sens, cu toate că le-a comunicat despre faptul că coproprietarii Ţurcan Galina şi Ţurcan Iurie nu doresc să legalizeze dreptul asupra terenului aferent.

Consideră Liliana Andriaş că acţiunile pârâtului sunt ilegale şi abuzive, astfel, fiindu-i lezat dreptul la perfectarea actelor şi transmiterea în proprietate a lotului de pământ adiacent casei de locuit. Susţine reclamanta că funcţionarii autorităţii publice locale nejustificat i-au condiţionat elaborarea şi prezentarea unor acte şi achitarea unor servicii din cont propriu. Solicită Liliana Andriaş, recunoaşterea acţiunilor Consiliului municipal Chişinău şi a Primăriei mun. Chişinău ca fiind ilegale; a obliga Consiliului municipal Chişinău şi a Primăriei mun. Chişinău să emită decizia privind atribuirea în proprietate privată a lotului de pământ adiacent casei de locuit din str. Columna, 179, mun.

Chişinău, cu eliberarea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren asupra lotului de pământ adiacent casei de locuit din str. Columna, 179, mun. Chişinău, cu suprafaţa de 0,0624 ha, nr. cadastral 0100518.147. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 24 iulie 2014, acţiunea a fost admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2015, apelul declarat de Consiliul municipal Chişinău şi Primăria mun. Chişinău a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 24 iulie 2014, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 30 aprilie 2015, Andriaş Liliana a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând casarea deciziei, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 05 februarie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 03 martie 2015. (f.d. 120) Andriaş Liliana a depus cerere de recurs la 30 aprilie 2015 (f.d. 122) şi respectiv, recursul se consideră depus în termen. 2 Conform art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 22 mai 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat către Consiliul municipal Chişinău şi Primăria mun. Chişinău, copia recursului declarat de Andriaş Liliana, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 08 iunie 2015, Consiliul municipal Chişinău şi Primăria mun. Chişinău au depus referinţă, prin care solicită respingerea recursului. În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele 3 stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actului judecătoresc contestat, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991). Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării apelului, asupra cărora, instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat apelul sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor, argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de 4 contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Andriaş Liliana, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Andriaş Liliana se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Tatiana Vieru Judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Liliana Catan 5