2ra-1564/15 — Declararea nulităţii actului juridic

prima instanţă: R.Mazureţ dosarul nr. 2ra-1564/15 instanţa de apel: E.Ababei, G.Polivenco, A.Garbuz ÎNCHEIERE 01 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca – Doneva şi Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Emil Nichitoi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Emil Nichitoi împotriva lui Fortuna Iurie, notarului public Macarenco Vladislav privind declararea nulităţii actului juridic, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Emil Nichitoi, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 02 aprilie 2014, c o n s t a t ă : La 14 mai 2013, Emil Nichitoi s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Fortuna Iurie, notarului public Macarenco Vladislav privind declararea nulităţii actului juridic.

În motivarea acţiunii reclamantul Emil Nichitoi a indicat că la 18.11.2009 a decedat mama sa – Alexandra Nichitoi, iar la 09.09.2010, pe numele său de către notarul Valentina Gîrtopan a fost eliberat certificatul de moştenitor legal. În rezultatul verificării conţinutului certificatului menţionat, a depistat că prin contractul de vînzare-cumpărare din 24 august 2007, încheiat între mama sa - Alexandra Nichitoi şi pîrîtul Iurie Fortuna, autentificat de notarul privat Vladislav Macarenco, prima a vîndul, iar ultimul a cumpărat contra sumei de 500 lei, terenul agricol cu suprafaţa totală de 0,4912 ha, cu numărul cadastral 6213207.325, situat în extravilanul s. Lipnic, r-nul Ocniţa. Consideră tranzacţia enunţată ilegală şi lovită de nulitate din motiv că mama sa – Alexandra Nichitoi mereu se sfătuia cu dînsul în atare situaţii.

Întru confirmarea acestei constatări vine şi faptul că terenul agricol enunţat la momentul vînzării a fost estimat la o sumă cu mult mai mare decît a fost înstrăinat pîrîtului, ceea ce în concluzia dînsului echivalează cu lipsa preţului, motiv ce denotă că se bucură de suport legal de a solicita instanţei judecătoreşti de a anula contractul de vînzare-cumpărare nominalizat. Solicită reclamantul Emil Nichitoi, declararea nulităţii contractului de vînzare- cumpărare încheiat la 24 august 2007, între Alexandra Nichitoi şi Iurie Fortuna, a bunului imobil – terenul agricol cu suprafaţa totală de 0,4912 ha, cu numărul cadastral 6213207.325, situat în extravilanul s. Lipnic, r-nul Ocniţa, cu încasarea din contul pîrîţilor în mod solidar în beneficiul său a cheltuielilor de judecată (f.d.6-9).

1 Prin hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 02 aprilie 2014, acţiunea înaintată de către Emil Nichitoi a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.137). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de către Emil Nichitoi, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 02 aprilie 2014 (f.d.200). Invocînd ilegalitatea actelor judecătoreşti enunţate, la 11 mai 2015, Emil Nichitoi, a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Ocniţa din 02 aprilie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea privind declararea nulităţii actului juridic să fie admisă în sensul declarat.

În motivarea cererii de recurs, s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale și neîntemeiate și urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, cu atît mai mult că instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea. Astfel, întru argumentarea poziţiei nominalizate s-a subliniat că, prima instanţă greşit a concluzionat de a examina cauza în absenţa sa, or, aceasta urma prin prisma art. 267 CPC de a scoate cererea de chemare în judecată de pe rol, pe motiv că, reclamantul nu s-a prezentat la data, ora şi locul examinării cauzei, iar pîrîtul nu a solicitat examinarea cauzei în fond.

La fel, a indicat că, instanţa de judecată a examinat pricina în absenţa sa, fiind astfel privat de posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia procesuală, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept democratic. De asemenea, consideră stranie existenţa declaraţiilor martorului, avînd în vedere că, din materialele cauzei nu este clar de către cine a fost citat acest martor, cu atît mai mult că demersul privind citarea şi audierea martorului nu a fost pus în discuţie de către instanţa de judecată, ceea ce în opinia sa constituie o încălcare – care nici nu a fost examinată de către instanţa de apel şi nu i-a fost dată o apreciere.

Totodată, invocă că, este stranie şi situaţia cînd instanţa în confirmarea concluziei sale de respingere a acţiunii privind declararea nulităţii actului juridic admite proba cu martori, mai mult decît atît, declaraţiile date de martor nu sunt confirmate prin alte probe, sau dacă ultimul declară că de asemenea a vîndut în aceeaşi zi terenul, de ce nu a prezentat contractul de vînzare-cumpărare respectiv. Plus la aceasta, menţionează că, însăşi martorul interogat a declarat că posibil ca Nichitoi Alexandra să fi dorit să înstrăineze cota sa, însă precis dacă a dorit aceasta sau nu, martorul nu cunoaşte, iar în momentul cînd Nichitoi Alexandra a intrat la notar martorul a ieşit de acolo şi a plecat acasă, respectiv instanţa de judecată nu poate pune la baza actului judecătoresc asemenea probă.

Prin urmare, la caz, instanţele de judecată greşit au admis ca probă, simple declaraţii ale martorului, care nu sunt probate prin careva alte circumstanţe şi nu sunt precise. În rezultat, instanţele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existențe ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de respingere a acţiunii (f.d.212- 218). 2 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 24 februarie 2015 (f.d.200) şi, recepţionată de către recurent la 23 martie 2015 (f.d.208), iar recursul a fost depus la 11 mai 2015 (f.d.212-218).

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Emil Nichitoi, a fost declarat în termen. Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Emil Nichitoi urmează a fi declarat inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Emil Nichitoi este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). 3 Argumentele invocate de Emil Nichitoi în cererea de recurs, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Emil Nichitoi, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Emil Nichitoi, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător: Ala Cobăneanu judecători: Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4