3ra-897/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Andronic dosarul nr. 3ra-897/15 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 01 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acţiuni „Art - Vest” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Art - Vest” împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Primăriei municipiului Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 martie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Art - Vest” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 29 septembrie 2014, prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 04 iulie 2012, SA „Art - Vest” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Primăriei municipiului Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că SA „Art - Vest” este amplasată în mun. Chişinău, bd. Moscova, 2, în faţa magazinului fiind amplasată staţia transportului urban. Susţine că în baza dispoziţiei primarului mun. Chișinău cu nr. 153-d din 02 mai 1996, a fost permis ca SRL „Grinaj” să amplaseze o gherete în pavilionul de aşteptare din bd.

Moscova, 2, iar conform deciziei CMC nr. 25/36-9 din 18 decembrie 2000 i-a fost dat în arendă pe un termen de 5 ani lotul de pământ cu suprafaţa de 52 m. p.. Afirmă că ulterior, la 06 iulie 2006, Consiliul Municipal Chișinău a adoptat decizia cu nr. 51/04 cu privire la interzicerea amplasării de noi gherete tarabe şi puncte mobile în centrul nucleu istoric şi pe străzile principale ale municipiului Chişinău. Menţionează că conform pct. 1 din decizia dată a fost interzisă autorizarea amplasării de noi gherete, tarabe cu excepţia celor pentru comercializarea presei 1 periodice, aparatelor de apă gazoasă, puncte mobile în sect. Rîşcani pe bd.

Moscova, 2. Susţine că punctul 2 din decizie prevede anularea autorizaţiei de amplasare şi funcţionare după expirarea termenului de valabilitate cu demontarea gheretei amplasate pe comunicaţiile inginereşti şi cele ce ocupă o suprafață mai mare de 12 m. p.. Indică că în baza pct. 4 din decizie se interzice atribuirea loturilor de pământ pentru extinderea gheretelor în pavilioane, cât şi pentru utilizarea ulterioară a pavilioanelor amplasate neautorizat sau gheretelor extinse neautorizat, iar punctul 5 din decizie interzice prelungirea contractelor de arendă funciară a terenurilor destinate pentru exploatarea ulterioară a gheretei comerciale cu terasă de vară ce contravin prevederilor regulamentului organizării teraselor de vară şi amplasării gheretelor comerciale pe teritoriul mun.

Chişinău aprobat prin decizia primăriei mun. Chişinău nr. 6/31 din 23 martie 2000. Menţionează că din răspunsul Direcţiei Generale Comerţ, alimentaţie publică şi prestări servicii nr. 01-26/5 14 din 28 mai 2012, rezultă că SRL „Grinaj” nu dispune de autorizaţii de funcţionare pentru pavilionul comercial şi terasă de vară pe bd. Moscova, 2/1, ele fiind cu termenul expirat consecutiv la 31 decembrie 2006 şi 03 decembrie 2006. Consideră că pavilionul din bd. Moscova, 2 /1 este neautorizat, iar în baza pct. 4 şi 5 din decizia nr. 51/4 din 06 iulie 2006, încheierea contractului de arendă cu nr. 4940/2008 din 03 decembrie 2008 de către Primărie şi SRL „Grinaj” este unul ilegal, deoarece vine în contradicţie cu decizia nominalizată.

Mai indică şi faptul că terenul pe care are loc reconstrucţia pavilionului este amplasat după limitele liniilor roşii, pe ţevile de comunicare a SA „Trmocom” şi SA „Apă Canal” şi se află pe calea de acces a pietonilor. Susţine că ilegalitatea contractului de arendă a condus după sine la ilegalitatea Certificatului de urbanism cu nr. 68/12 din 09 februarie 2012 eliberat pentru proiectarea reconstrucţiei pavilionului comercial în complex cu pavilionul de aşteptare la staţia transportului urban de pasageri şi organizarea unei terase de vară cu copertină în limitele terenului arendat, deoarece conform pct.2 din decizia nominalizată urma să fie anulată autorizaţia de amplasare şi funcţionare după expirarea termenului de valabilitate, iar arendarea terenului pentru terasa de vară a avut loc contrar prevederilor pct. 4 din decizia cu nr. 5 1/04 din 06 iulie 2006, pavilionul fiind amplasat neautorizat.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 17 din Legea contenciosului administrativ, 166, 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, anularea contractului de arendă funciară nr. 4940/2008 din 03 decembrie 2008, certificatului de urbanism cu nr. 68/1 2 din 09 februarie 2012 eliberat în baza deciziei cu nr. 21/4-1 1 din 25 noiembrie 2008 şi contractului de arendă funciară cu nr. 4940/2008 din 03 decembrie 2008, precum şi interzicerea primăriei întru eliberarea autorizației de reconstrucţie a pavilionului din bd. Moscova, 2/1 efectuată de către SRL „Grinaj”. 2 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2013 acţiunea a fost strămutată Judecătoriei Centru, mun. Chişinău după competenţa jurisdicţională şi teritorială.

SA „Art - Vest” prin cererea de concretizare a cerinţelor a solicitat demolarea pavilionului (gheretei) ce aparţine SRL „Grinaj”, precum şi atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu SA „Termocom”. Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 27 noiembrie 2013 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu SA „Termocom”. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 29 septembrie 2014 a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 martie 2015 a fost respins apelul declarat de SA „Art - Vest” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 11 mai 2015, SA „Art - Vest” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Menţionează că reieșind din materialele dosarului, schiţa de proiect, tranzacţia încheiată între SA „Termocom” şi administratorul SRL „Grinanj” la 15 martie 2010, ghereta cu terasă este amplasată pe comunicaţiile inginereşti a SA „Termocom”. Remarcă că nu există o decizie a CMC de transformare a gheretei în pavilion în baza unui proiect coordonat în modul prevăzut de lege, nu există certificat de urbanism şi autorizaţie de construcţie. Indică că instanţa de apel a respins apelul reieșind din răspunsul Direcţiei generală comerţ a CMC nr. 01-26/514 din 28 mai 2012 din care rezultă că anterior SRL „Grinanj” a deţinut autorizaţie de funcţionare pentru pavilion comercial, deoarece lipseau actele obligatorii de transformare a gheretei în pavilion, adică în construcţie capitală.

Nu este clar în ce mod instanţa a ajuns la concluzia că imobilul din bd. Moscovei, 2/1 nu cade sub incidenţa deciziei CMC nr. 51/4 din 06 iulie 2006, când la 03 decembrie 2008, Primăria cu SRL „Grinanj” a încheiat alt contract de arendă a acestui teren şi anume cu nr. 4940/2008. Consideră că acest contract este încheiat ilegal, deoarece conform deciziei CMC nr. 21/4-11 din 25 noiembrie 2008, prin p. 2.1 SRL „Grinanj” se obligă să modifice prevederile contractului de arendare a terenului cu nr. 2519/2001 din 11 ianuarie 2001, dar nu încheierea altui contract. Prin încheierea unui nou contract de arendă a aceluiași teren litigios a fost încălcat pct. 4 şi 5 din decizia CMC nr. 51/4 din 06 iulie 2006, în care este prevăzut că se interzice atribuirea loturilor de pământ pentru extinderea gheretelor în pavilioane, cât şi pentru utilizarea ulterioară a pavilioanelor amplasate neautorizat sau a gheretelor extinse neautorizat.

Afirmă că tranzacţia din 15 martie 2010 încheiată dintre SA „Termocom” şi SRL „Grinanj” dovedeşte că ghereta cu terasă este amplasată pe ţevile de 3 alimentare cu agent termic, adică neautorizat, fapt care vine în contradicţie cu prevederile art. 17 din Legea cu privire la energetică, p. 40 din Hotărârea Guvernului nr. 434 din 09 aprilie 1998 care prevăd că aflarea construcţiilor şi depozitarea materialelor pe comunicaţii se interzice, mai mult ca atât legea prevede şi zonă de protecţie de la 2 la 5 m.. Menţionează că toate aceste erori au generat consecinţe, cum ar fi încheierea ilegală a contractului de arendă nr. 4940/2008 din 03 decembrie 2008, eliberarea Certificatului de urbanism nr. 68/12 din 09 februarie 2012 în lipsa avizelor serviciilor specializate, ocuparea ilegală încă a aproximativ 80 m. p. de teren şi construirea încă a 2 gherete, dar pentru care impozite în bugetul primăriei şi de stat nu se achită.

Indică că după ce reprezentantul CET-2, succesorul de drept al SA „Termocom” atras în proces în calitate de intervenient accesoriu în cadrul examinării la Curtea de Apel, a susţinut apelul declarat de recurent motivând că aflarea gheretei pe comunicaţiile inginereşti prezintă un pericol pentru cetăţeni şi la înlăturarea în timp a consecinţelor avariei care atât de des se întâmplă. Reprezentantul CET-2 a fost în dezacord şi cu tranzacţia încheiată la 15 martie 2010, considerând că este în contradicţie cu legislaţia. Consideră că prima instanţă şi instanţa de apel nu au aplicat corect prevederile art. 17 din Legea cu privire la energetică, p. 40, 41 a Hotărârii guvernului nr. 434 din 09 aprilie 1998, decizia CMC nr. 51/4 din 06 iulie 2006 adoptată în baza Legii cu privire la administraţia publică locală.

Remarcă că prima instanţă şi instanţa de apel incorect a aplicat şi prevederile art. 385, 386, 387 CPC. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentei, la 01 aprilie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 174), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurentă la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recurs la 11 mai 2015 în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către 4 instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SA „Art - Vest” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SA „Art - Vest”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Art - Vest” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Art - Vest” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5