3ra-623/15 — Contestarea actului adminsitrativ

Dosarul nr.3ra-623/15 prima instanţă: A. Sandu instanţa de apel: N. Budăi, A. Doga, I. Muruianu DECIZIE 01 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală, Liliana Catan examinând recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Liliana Jumir”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea Individuală „Liliana Jumir” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni cu privire la anularea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă: La 25 ianuarie 2013, Întreprinderea Individuală „Liliana Jumir” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni cu privire la anularea actelor administrative.

În motivarea acţiunii, Întreprinderea Individuală „Liliana Jumir” a indicat că la 13 noiembrie 2012 în urma verificării autovehiculului de model Mercedes 311 cu numărul de înmatriculare IL BD 506, condus de către șoferul – Jumir Vasile, de către colaboratorul Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, a fost întocmit actul de control fiscal nr. 1- 575918. În baza actului enunţat, organul fiscal a emis decizia din 10 decembrie 2012 sub nr. 203, prin care a fost sancţionată întreprinderea cu aplicarea unei amenzi în mărime de 50000 lei, pentru încălcarea legislaţiei fiscale. La 12 decembrie 2012, Întreprinderea Individuală “Liliana Jumir” a depus contestaţie împotriva deciziei anterior specificate solicitînd anularea acesteia.

Prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni nr. 1/c din 11 ianuarie 2013, a fost respinsă contestaţia Întreprinderii Individuale „Liliana Jumir”, ca fiind neîntemeiată. Consideră reclamanta că atît decizia de sancţionare nr. 203 din 10 decembrie 2012 cît şi decizia nr. l/c din 11 ianuarie 2013, care au fost emise în baza actului de control, 1 sunt ilegale şi pasibile de a fi anulare din următoarele considerente. Susţine reclamanta că la momentul controlului fiscal şoferul Jumir Vasile avea foaia de parcurs seria AV nr. 446884 din 13 noiembrie 2012 şi borderoul de evidenţă a biletelor nr. 0246009 din 13 noiembrie 2012, care erau completate în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Conform borderoului, au fost eliberate călătorilor bilete sub numerele 5890301- 5890325, prin ce se confirmă faptul că în microbuz se aflau 25 călători. De asemenea, în microbuz la momentul controlului călătoreau 2 călători cu legitimaţii care conform Legii nr. 190-XV din 08 mai 2003, beneficiază de călătorie gratuită, motiv pentru care nu deţineau bilete de călătorie, fiind înscrişi doar în borderoul de evidenţă, cu achitarea impozitelor la bugetul de stat din prestarea serviciilor de transportare a călătorilor. Solicită Întreprinderea Individuală „Liliana Jumir” anularea actului de control fiscal nr. 1-575918 din 13 noiembrie 2012, a deciziei nr. 203 din 10 decembrie 2012 şi a deciziei nr. 1/c din 11 ianuarie 2013 emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni ca fiind nelegetime şi neîntemeiate.

În scopul asigurării acțiunii, prin încheierea Judecătoriei Ialoveni din 27 februarie 2012, au fost suspendate executarea actului de control fiscal nr. 1-575918 din 13 noiembrie 2012, deciziei nr. 203 din 10 decembrie 2012 și a deciziei nr. 1/c din 11 ianuarie 2013 pînă la examinarea irevocabilă a cauzei (f.d.25). Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 16 iulie 2014 acţiunea înaintată de Întreprinderea Individuală „Liliana Jumir” a fost admisă parţial. S-a anulat decizia nr. 203 din 10 decembrie 2012 privind aplicarea amenzii în mărime de 50 000 lei şi decizia nr. l/c din 11 ianuarie 2013 privind respingerea contestaţiei contribuabilului emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni.

În rest pretenţiile Întreprinderii Individuale „Liliana Jumir” au fost respinse ca neîntemeiate (f.d. 74, 82-83). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, a fost admisă cererea de apel declarată de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni, casată hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată (f.d.110- 114). La 13 martie 2015 prin intermediul oficiului poștal Întreprinderea Individuală „Liliana Jumir” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu pronunțarea unei noi decizii. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, recursul declarat la 13 martie 2015 este depus în termen. Recurentul Întreprinderea Individuală „Liliana Jumir” în motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei contestate a încălcat normele de drept material şi procedural, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. La 27 martie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Prin referința depusă la 30 aprilie 2015 de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni, ultimul a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care 2 urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe parțial din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. În conformitate cu art. 445 alin. 1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

Din actele pricinii s-a constatat că prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni nr. 203 din 10 decembrie 2012, întreprinderii i-a fost aplicată amendă în mărime de 50 000 lei pentru transportarea călătorilor fără bilete, în temeiul art. 254 alin. (4) Cod fiscal (f. d. 7). Drept temei pentru emiterea deciziei nominalizate a constituit actul de control nr. 1- 575918 din 13 noiembrie 2012 întocmit în urma efectuării controlului fiscal prin metoda verificării operative a Întreprinderii Individuale „Liliana Jumir”, ce desfăşoară activitate de transport a pasagerilor în regim de maxi-taxi cu mijlocul de transport de model Mercedes 311, cu numărul de înmatriculare IL BD 506 (f.d.

6). În rezultatul controlului, inspectorul fiscal a ajuns la concluzia că agentul economic a comis încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) Codul fiscal şi pct. 14-16 din Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, prin transportarea a 7 pasageri fără bilete de călătorie (f. d. 6). Din probele anexate la materialele dosarului rezultă că la 12 decembrie 2012, Întreprinderea Individuală „Liliana Jumir” a depus contestaţie împotriva actului de control din 13 noiembrie 2012 și a deciziei din 10 decembrie 2012 emise de către organul fiscal (f.d. 12-13). Prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni nr. 1/c din 11 ianuarie 2013 a fost respinsă contestaţia depusă de Întreprinderea Individuală „Liliana Jumir”, ca neîntemeiată (f.d.

8). La 25 ianuarie 2013, Întreprinderea Individuală „Liliana Jumir” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni solicitînd anularea actului şi a deciziilor emise de organul fiscal pe marginea acestui litigiu. Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, prima instanţă a admis parţial acţiunea, dispunînd anularea deciziei nr. 203 din 10 decembrie 2012 privind aplicarea amenzii față de Întreprinderea Individuală „Liliana Jumir” în mărime de 50 000 lei şi a deciziei nr. l/c din 11 ianuarie 2013 privind respingerea contestaţiei contribuabilului emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni. În rest acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiate.

Instanța de apel prin decizia din 22 ianuarie 2015, a admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni, a casat hotărîrea primei instanţe și a pronunțat o nouă hotărîre prin care a respins acţiunea depusă de către Întreprinderea Individuală „Liliana Jumir”, ca neîntemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile instanţei de apel drept eronate, rezultate din interpretarea şi aplicarea incorectă a normelor de drept material, fapt care impune casarea deciziei contestate, cu menţinerea parțială a hotărîrii primei instanţe din următoarele.

3 Conform art. 8 alin. (2) lit. c) Cod Fiscal, contribuabilul este obligat să ţină evidenţa contabilă conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească şi să prezinte organului fiscal şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de evidenţă contabilă în conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul dispozitivelor şi sistemelor pentru înregistrarea operaţiunilor cu numerar, respectînd reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi de control; Reieşind din art. 231 alin. (1) şi (2) Cod Fiscal, în sensul prezentului cod, tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală înseamnă aplicarea de către organul fiscal, în condiţiile prevăzute de legislaţia fiscală, a unor sancţiuni faţă de persoanele care au săvîrşit încălcări fiscale.

(2) Temeiul tragerii la răspundere pentru încălcare fiscală este însăşi încălcarea fiscală. Instanţa de recurs reţine că din conţinutul deciziei asupra cazului de încălcare fiscală a Întreprinderii Individuale „Liliana Jumir” nr.203 din 10 decembrie 2012, agentul fiscal în temeiul art. 254 alin. (21) Cod Fiscal, a aplicat ultimei o sancțiune sub formă de amendă în mărime de 50000 lei. Articolul 254 alin. (21) Cod Fiscal în redacţia în vigoare la momentul aplicării amenzii, prevedea o amendă în mărime de 25 000 lei pentru comiterea repetată a încălcărilor specificate la alin. (1), (2) și (21) se sancționează cu amendă de 25 000 de lei. Comiterea a treia oară și mai mult a încălcărilor specificate la alin. (1), (2) și (21) se sancționează cu amendă de 50 000 lei pentru fiecare caz.

Art. 239 Cod Fiscal prevede că scopul procedurii de examinare a cazului de încălcare fiscală constă în: clarificarea promptă, multilaterală, exhaustivă şi obiectivă a circumstanţelor în care s-a produs, soluţionarea lui în strictă conformitate cu legislaţia, asigurarea îndeplinirii deciziei, precum şi stabilirea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la comiterea încălcării fiscale, prevenirea încălcărilor, educarea în spiritul respectării legilor şi consolidarea legalităţii. Potrivit art. 240 lit. a) Cod Fiscal, procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală nu poate fi iniţiată, iar procedura iniţiată urmează a fi încheiată dacă: a) se constată că nu a avut loc nici o încălcare fiscală.

Prin urmare, din textul deciziei supra enunțate nu rezultă care-va date cu privire la încălcarea fiscală anterioară de către agentul economic, astfel nu este clar din care circumstanțe Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni a aplicat amenda în mărime de 50000 lei și nu o altă sumă ca sancțiune. Contrar deciziei date, din materialele pricinii se oglindește faptul că prin decizia Curții Supreme de Justiție 02 aprilie 2014 (nr. dosarului 3ra-401/14) a fost anulată decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni nr. 147 din 24 septembrie 2012 privind sancționarea cu amendă în mărime de 25 000 lei a Întreprinderii Individuale „Liliana Jumir” pentru comiterea repetată a încălcării specificate la art. 254 alin. (21) Cod Fiscal.

Fapt ignorat de către instanța de apel. Punctul 14 lit. m) al Hotărîrii Guvernului cu privire la Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje nr. 854 din 28 iulie 2006 prevede că la autogări (staţiile auto), să efectueze îmbarcarea pasagerilor cu bilete, să elibereze bilet fiecărui pasager îmbarcat pe parcurs şi să facă înscrierile respective în borderoul de evidenţă a biletelor. 4 Articolul 9 aceiași Hotărîre a Guvernului reglementează că borderoul de evidență a biletelor reprezintă un document de strictă evidență a biletelor vîndute pasagerilor şi a sumelor încasate, precum şi a diagramelor pentru rutele regulate Reieşind din prevederile menţionate, instanţa de recurs reține că la materialele pricinii a fost anexată foaia de parcurs seria AV nr. 446884 din 13 noiembrie 2012 și borderoul de evidență a biletelor care erau completate în conformitate cu legislația în vigoare (f.d.10-11).

Instanţa de apel fără a ține cont de normele supra enunțate eronat a concluzionat că amenda în mărime de 50000 lei aplicată agentului economic este una întemeiată. Prin urmare constatarea primei instanțe referitor la ilegalitatea deciziei nr. 203 din 10 decembrie 2012 emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni, este justificată. Totodată Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că prima instanță eronat a ajuns la concluzia anulării deciziei nr. 1/c din 11 ianuarie 2013 emise de către organul fiscal, din următoarele. Cu referire la decizia supra enunțată este de menționat că a fost examinată contestația depusă de către agentul economic în ordinea procedurii prealabile, care nu poate constituie obiect al contenciosului administrativ.

Or, potrivit art. 3 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de: autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi; subdiviziunile autorităţilor publice; funcţionarii din structurile specificate la lit. a) şi b). De altfel, la caz se constată că decizia dată, poartă un caracter informativ, ca urmare nu poate fi considerat ca un refuz.

Pe cale de consecinţă, este de menţionat şi faptul că în interpretarea corectă a prevederilor art. 3 al Legii contenciosului administrativ este de înţeles că în temeiul Legii contenciosului administrativ, instanţa de judecată nu poate discuta conţinutul unui răspuns la o cerere adresată organului fiscal, deoarece petiţionarul nu poate să pretindă ca răspunsul la cerere să fie dat propriei sale formulări sau într-un anumit sens, după dorinţa personală, stabilirea răspunsului fiind atributul exclusiv al autorităţii publice competente. Luînd în vedere cele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă neîntemeiat a considerat că decizia nr. 1/c din 11 ianuarie 2013 emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni poate constitui obiect al judecării în ordinea contenciosului administrativ şi a fost anulat ca fiind ilegal.

Subsecvent celor supra enunțate, soluția primei instanțe privind respingerea anulării actului de control nr. 1-575918 din 13 noiembrie 2012, este una întemeiată dat fiind faptul că nu este un act administrativ producător de efecte juridice, ci unul preparatoriu, astfel legalitatea actului respectiv nu poate fi controlată de sine stătător pe calea contenciosului administrativ în instanța de judecată. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi parțial hotărîrea primei instanţe și anume în partea anulării deciziei nr. 1/c din 11 ianuarie 2013 privind examinarea contestaţiei în ordinea procedurii prealabile emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni şi a emite în partea dată o nouă hotărîre de respingere a acţiunii.

5 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) și f), art. 445 alin. (3) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Liliana Jumir”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015. Se casează parțial hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 16 iulie 2014 în partea prin care s- a anulat decizia nr. 1/c din 11 ianuarie 2013 privind examinarea contestaţiei în ordinea procedurii prealabile emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni, şi se emite în această parte o nouă hotărîre prin care: Se respinge pretenţia Întreprinderii Individuale „Liliana Jumir” cu privire la anularea deciziei privind examinarea contestaţiei în ordinea procedurii prealabile nr. 1/c din 11 ianuarie 2013 emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni.

În rest hotărîrea Judecătoriei ialoveni din 16 iulie 2014, se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Liliana Catan 6