3ra-250/15 — Cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-250/15 prima instanţă: S. Bleșceaga instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 04 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Mihaela SA” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 23 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chișinău şi menținută hotărîrea primei instanţe constată La 29 august 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Mihaela SA” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la anularea actului administrativ. În motivarea acţiunii Societatea cu Răspundere Limitată „Mihaela SA” a indicat că la 10 aprilie 2013 inspectorii fiscali de stat ai Direcţiei Control Fiscal nr. 3 a Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău Piotr Vasilenco şi Nicolai Alifanov au întocmit actul de control nr. 1 – 612574. Potrivit actului, se pretinde că s-a încălcat de către societate obligațiunile statuate la lit. c) alin. 2 art. 8 din Codul Fiscal, precum şi la pct. 14-16 din Regulamentul transportatorilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.854 din 28 iulie 2006. Sa reținut că şoferul unităţii de transport de marca Mercedes Benz 308 CDI numărul de înmatriculare C MW 123, ce se deplasa pe ruta municipală nr. 103 nu a eliberat bilete de călătorie la 18 persoane aflate în microbuz, inclusiv unuia dintre inspectori ce a efectuat cumpărătura de control. În temeiul actului de control, la 30 aprilie 2013 a fost emisă decizia nr. 1809/3/10 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către contribuabil, potrivi căreia societatea a fost sancţionată cu o amendă în mărime de 50 000 lei.

Consideră Societatea cu Răspundere Limitată „Mihaela SA” că sancţiunea instituită de legiuitor la alin. (2) prin art.254 Cod fiscal vizează ipoteza desfăşurării de către 1 administratorul de rută, a activităţii de transportare a călătorilor contrar prevederilor legale şi nicidecum eliberarea/neeliberarea propriu-zisă a tichetelor de călătorie. Susține că inspectorii reţin faptul transportării a 18 persoane fară bilete de călătorie, dar nu probează prin nimic pretinsă constatare. Mai mult ca atît, nu sunt identificate persoanele date și nici nu există explicaţiile lor prin care s-ar confirma faptul neeliberării tichetelor de către şofer. Astfel, sancţiunea pârâtului sunt inaplicabile societății, din motiv că ultimul prestează servicii de maxi-taxi, categorie de servicii ce prezintă particularităţi şi că respectivele dispoziţii legale nu prevăd aplicarea amenzii pentru neeliberarea biletelor de călătorie pentru tipurile de transport maxi-taxi.

În asemenea circumstanţe decizia de sancţionare a societății cu amendă în mărime de 50000 lei a fost adoptată doar în temeiul unei norme generale - lit. c) alin. 2 art. 8 Cod fiscal, norma specială invocată nefiind aplicabilă reclamantului. Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „Mihaela SA” anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. 1809/3/10 din 30 aprilie 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 24 ianuarie 2014, a fost admisă acțiunea depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Mihaela SA”. S-a anulat decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău nr. 1809/3/10 din 30 aprilie 2013 asupra cazului de încălcarea legislației fiscale comisă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Mihaela SA” (f.d.40,43-47).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de stat mun. Chișinău cu menținerea hotărîrii primei instanțe (f.d.90-98). La 05 ianuarie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a declarat recurs, împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea actului judecătoresc contestat și a hotărîrii primei instanțe. În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților procesului copia deciziei motivate (f.d.99). Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat la 05 ianuarie 2015, este depus în termen deoarece la materialele pricinii nu sunt date cînd a fost recepționată de către recurent decizia instanței de apel.

În motivarea recursului Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a invocat că instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina în mod arbitrar şi în consecinţă au emis hotărîri ilegale. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 27 ianuarie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. 2 Prin referința depusă de către intimat la 20 februarie 2015, ultimul a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al 3 Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chișinău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 4