3ra-1355/16 — contestarea actului administrativ.

Dosarul nr. 3ra-1355 /16

prima instanță: N. Arabadji

instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

ÎNCHEIERE

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal de

Stat municipiul Chișinău,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea

de Stat „Servicii Transport Auto” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul

Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chișinău, fiind

menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 24 decembrie 2015,

constată

La 02 decembrie 2013, Întreprinderea de Stat „Servicii Transport Auto” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul

Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că activează în domeniul transportării

de persoane pe întreg teritoriu al Republici Moldova.

Menționează că la 30 august 2013, inspectorii fiscali de stat ai Direcției Generale

Control Fiscal a Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul Chișinău au efectuat

verificarea operativă a autovehiculului de model Mercedes 614 D cu numărul de

înmatriculare C PK -088, condus de către șoferul care activează pe ruta Cotiujernii

Mari -Chișinău.

Susține, Întreprinderea de Stat „Servicii Transport Auto”, că în urma verificării,

a fost întocmit actul nr. 1-649103 din 30 august 2012, prin care s-a constatat că 18

călători au fost transportați fără bilete de călătorie.

În baza actului sus enunțat, prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chișinău nr. 2969/3/11 din 25 septembrie 2013, a fost aplicată sancțiunea sub formă

de amendă în mărime de 25 000 lei pentru încălcarea legislației fiscale.

La 16 octombrie 2013, Întreprinderea de Stat „Servicii Transport Auto” a depus

contestație împotriva deciziei anterior specificate solicitînd anularea acesteia.

1

Prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău nr. 708 din 14

noiembrie 2013, a fost respinsă contestația Întreprinderii de Stat „Servicii Transport

Auto”.

Consideră, Întreprinderea de Stat „Servicii Transport Auto”, că nu a avut parte

de o examinare multilaterală și obiectivă a cazului de încălcare fiscală.

Reclamantul menționează că pct. 14 lit. m) și 15 lit. n) cap. II din Regulamentul

transporturilor auto care au stat la baza emiterii deciziei contestate sunt irelevante,

deoarece la 30 august 2013 șoferul dispune de bilete de călătorie și intenționa să le

eliberează călătorilor, iar datele privind eliberarea biletelor erau consemnate în

borderoul de evidență a biletelor.

Susține că în cadrul procedurii de examinare a cazului de încălcare fiscală nu s-

au constatat toate circumstanțele necesare soluționării obiective a cazului.

Astfel, în actul de constatare nu se face referire la persoanele care ar fi circulat

fără bilet și nu s-a verificat identitatea lor.

Consideră că dacă în realitate ar fi circulat vreun călător fără bilet de călătorie,

acesta urma să fie audiat și să dea explicații de ce nu are bilet de călătorie, deoarece

un pasager poate să circule fără bilet din mai multe circumstanțe obiective

neimputabile șoferului sau agentului transportator și anume: nu a procurat biletul și

s-a eschivat cu rea-credință de la plata călătoriei, nu a păstrat biletul până la sfârșitul

călătoriei sau este un beneficiar al transportării gratuite în transportul public

municipal.

Totodată reclamantul susține că temei pentru emiterea deciziei nr. 2969/3/11 din

25 septembrie 2013 a servit actul de control nr. 1-649102 din 30 august 2013, însă

din conținut actului de control întocmit de inspectorii fiscali, acesta deține un alt

număr și anume 1-649103.

Solicită, Întreprinderea de Stat „Servicii Transport Auto” anularea actului de

control nr. 1-649103 din 30 august 2013 privind controlul fiscal operativ întocmit de

către inspectorii fiscali de Stat ai Direcției Generale Control Fiscal a Inspectoratului

Fiscal de Stat municipiul Chișinău; anularea deciziei nr. 2969/3/11 din 25 septembrie

2013 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău asupra cazului de încălcare

a legislației.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chisinău din 24 decembrie 2014,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă anularea deciziei nr. 2969/3/11 din 25

septembrie 2013 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău asupra cazului

de încălcare a legislației de către Întreprinderea de Stat „Servicii Transport Auto” (f.d.

44, 46-51).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chișinău, fiind menținută

hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 24 decembrie 2015 (f.d. 88-

96).

La 11 mai 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la

proces copia deciziei emise (f.d. 98).

La 11 iulie 2016, Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chișinău a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea actului judecătoresc

contestat și a hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri privind

respingerea acțiunii.

2

În conformitate cu art. 434 alin.(l) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat la 11 iulie

2016, este depus în termen, deoarece la materialele pricinii nu există data recepționării

de către recurent a copiei deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chișinău a

invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță au examinat pricina fară stabilirea

tuturor circumstanțelor importante a cauzei. Astfe recurentul susține că contribuabilul

este obligat să țină evidența contabilă conform formelor și modului stabilit de

legiaslație. Atîtî prima instanță cît și instanța de apel nu au supus examinării

argumentele invocate de Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chișinău în cadrul

examinării pricinii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 05 august 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Întreprinderii

de Stat „Servicii Transport Auto” cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței

Pînă la examinarea pricinii, Întreprinderea de Stat „Servicii Transport Auto” nu

a depus referință la cererea de recurs declarată de Întreprinderea de Stat „Servicii

Transport Auto” prin care să-și exprime opinia referitor recursul depus.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

3

Colegiul menționează că, Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chișinău, în

cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432

alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6

parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse

de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chișinău, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chișinău, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4