3ra-233/15 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-233/15 Prima instanţă: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (jud. Gh. V. Bîrnaz) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu) ÎNCHEIERE 25 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecătorii: Ion Druță Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SC ”Mihaela SA” SRL împotriva deciziei din 28 octombrie 2014 a Curţii de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SC “Mihaela SA” SRL împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău privind anularea actului administrativ, c o n s t a t ă : La 05 martie 2013, SC “Mihaela SA” SRL s-a adresat în instanța de judecată cu cerere împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chișinău (în continuare IFS mun. Chișinău) privind anularea ca ilegală a deciziei IFS mun. Chișinău nr. 3232/8 din 15.11.2012. În motivarea acțiunii s-a invocat că la 16.10.2012, de către inspectorii fiscali de stat ai Direcţiei Generale Control Fiscal a IFS mun. Chişinău - S. Zabulica şi V. Mîţa, a fost efectuat un control fiscal, cu întocmirea actului nr. 1-575767 privind constatarea încălcării de către SC „Mihaela SA” SRL a obligațiilor stipulate la art. 8 alin. (2) lit. c) Cod fiscal, pct. pct. 1, 14 lit. m), 15 lit. b), 16 din Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 854 din 28.07.2006. Afirmă reclamantul că în urma controlului efectuat la maxi-taxiul de model ”Mercedes 313”, n/î С MR 527, ce se deplasa pe ruta municipală nr. 119, administrator al căreia este SC “Mihaela SA” SRL, s-a stabilit că unui număr de 19 persoane nu le-au fost eliberate tichete de călătorie.

Susține reclamantul că în rezultatul controlului indicat mai sus, de către IFS mun. Chișinău, a fost adoptată decizia nr. 3232/8 din 15.11.2012 privind aplicarea față de reclamant a amenzii în mărime de 50000 lei, în temeiul art. 254 alin. (2) Cod fiscal. Menționează reclamantul că a formulat o cerere prealabilă în adresa IFS mun. Chișinău solicitînd anularea deciziei adoptate, însă prin decizia nr. 37 din 24.01.2013, 1 Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a respins contestația înaintată. Afirmă SC ”Mihaela SA” SRL că este administratorul rutei municipale 119, prin care unitatea de transport de marca ”Mercedes 313” cu n/î C MR 527, este inclusă în licența eliberată reclamantului. Consideră reclamantul că actul administrativ contestat este ilegal deoarece potrivit art. 232 lit. a) Cod fiscal, persoana juridică poate fi trasă la răspundere pentru încălcare fiscală doar în cazul în care persoana cu funcţie de răspundere a acesteia a săvîrşit încălcare fiscală.

Declară că reieșind din normele legale, rezultă că în cazul în care se constată faptul neasigurării de către contribuabil, în speță - SC ”Mihaela SA” SRL în calitate de administrator de rută, a condițiilor legale de desfășurare a activității de transportarea călătorilor, inclusiv prin omisiunea de a dota echipajele de pe rută cu tichete de călătorie, organul de control este în drept să aplice amendă pentru desfășurarea activității de transportare a călătorilor cu mijloace de transport fără bilete de călătorie. Or, însăși sintagma ”desfășurării activității”, în opinia reclamantului presupune executarea unei activități în timp și nu poate fi asimilată unui caz izolat. Astfel, menționează reclamantul că prevederile art. 254 alin. (2) Cod fiscal, nu pot fi aplicate în cazul neeliberării biletului de călătorie.

Mai indică că pîrîtul eronat a ajuns la concluzia precum că reclamantul este vinovat de încălcările comise de către șofer, deoarece SC ”Mihaela SA” SRL este angajatorul șoferului și prin urmare este responsabil pentru acțiunile salariatului. Încălcarea invocată de pîrît poate fi pusă doar pe seama șoferului, deoarece anume acesta nu a eliberat bilete de călătorie pasagerilor, iar SC ”Mihaela SA” SRL nu poate fi atrasă la răspundere, deoarece a dotat echipajul de pe rută cu bilete de călătorie. În urma celor relatate, reclamantul solicită anularea deciziei de sancționare a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău nr. 3232/8 din 15.11.2012 ca fiind ilegală și pasibilă de a fi anulată. Prin hotărîrea din 20 mai 2014 a judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău s-a admis acțiunea înaintată de SC ”Mihaela SA” SRL și s-a anulat decizia IFS mun. Chișinău nr. 3232/8 din 15.11.2012. Prin decizia din 28 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul depus de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, s-a casat hotărîrea primei instanțe și s-a emis o hotărîre nouă de respingere a cererii de chemare în judecată înaintată de SC ”Mihaela SA” SRL. La 24 decembrie 2014, SC ”Mihaela SA” SRL a declarat recurs împotriva deciziei din 28 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd casarea deciziei recurate, cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală, deoarece au fost ignorate prevederile alin. l, pct. 83 din Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărîrea Guvernului al RM nr. 854 din 28.07.2006, care prevede că în cadrul controlului, neeliberarea biletului de călătorie șoferului sau taxatorului i se aplică o amendă în cuantumul stabilit de legislație sau i se întocmește un proces-verbal, cu atragerea la răspundere administrativă. Astfel, faptul neeliberării biletului de călătorie de către șofer (echipaj) constituie o contravenție administrativă şi urmează a fi constatată prin întocmirea unui proces- verbal corespunzător. În speţă însă, inspectorii fiscali nu au întocmit șoferului 2 procesul-verbal cu privire la contravenție administrativă din conținutul căruia ar fi rezultat constatarea faptului neeliberării biletului.

Prin urmare, pretinsa neeliberare a biletului de călătorie nu a fost demonstrată atît timp cît respectiva faptă constituie o contravenție administrativă. Mai mult ca atît, la materialele dosarului lipsesc careva acte care ar confirma atragerea la răspundere administrativă a șoferului. Or, potrivit prevederilor art. 24, alin. 3 din Legea contenciosului administrativ, la examinarea în instanța de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probațiunii este pusă pe seama pîrîtului (adică Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău). S-a mai menționat că instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material aplicabile soluționării litigiului, deoarece conform prevederilor art. 232, lit. a Codul fiscal, persoana juridică poate fi trasă la răspundere pentru încălcare fiscală doar în ipoteza în care persoana/persoanele cu funcție de răspundere a contribuabilului a săvârșit o încălcare fiscală.

La caz însă, pretinsa neeliberare a biletului de călătorie de către șofer a generat aplicarea sancțiunii fiscale, fără a se ține cont de faptul că șoferului îi lipsește calitatea de „persoană cu funcții de răspundere a contribuabilului”, condiție obligatorie instituită de către legiuitor pentru sancționarea fiscală a unei persoane juridice. Afirmă că fiind irelevant din punct de vedere juridic invocarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 1403 Cod civil, din motiv că dispoziția dată este aplicabilă răspunderii delictuale, situaţie inexistentă în speţa dată. Prin urmare, recurentul avînd calitate de agent transportator, a fost sancţionat în temeiul unei norme cu caracter general (art. 8 alin. (2) Cod fiscal) şi a unor prevederi improprii statutului său (pct. l4-15 din regulamentul menționat supra), ceea ce denotă ilegalitatea unei asemenea decizii, atît timp cît nu s-a demonstrat nerespectarea de către că contribuabil a prevederilor fiscale.

Examinînd temeiurile recursului declarat de SC ”Mihaela SA” SRL, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SC ”Mihaela SA” SRL, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. 3 Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC ”Mihaela SA” SRL, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de SC ”Mihaela SA” SRL împotriva deciziei din 28 octombrie 2014 a Curţii de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului Svetlana Novac Judecătorii: Ion Druță Oleg Sternioală 4