Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-1594/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
1 iulie 2015
Părțile
Hincu Lacramioara vs Poalelungi Olesea
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-1594/15 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1594/15 prima instanţă - M. Chiperi, instanţa de apel –V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova, ÎNCHEIERE 01 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Poalelungi Olesea, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Hîncu Lăcrimioara împotriva Olesei Poalelungi cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Hîncu Lăcrimioara, casată hotărîrea judecătoriei Anenii-Noi din 10 decembrie 2014, şi pronunţată o nouă hotărîre de admitere a pretenţiilor, c o n s t a t ă ; La 08 august 2014 Hîncu Lăcrimioara s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Olesei Poalelungi în care a solicitat încasarea datoriei în mărime de 5890 lei, dobînda de întîrziere prevăzută de art. 619 Cod Civil şi compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2177 lei.

În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, la 05 august 2013, fost pornit procesul penal nr.2013250464, în baza elementelor infracţiunii prevăzute de art.186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod Penal, pe faptul că în perioada lunii mai 2013, Poalelungi Olesea, în timp ce se afla în Federaţia Rusă a sustras pe ascuns de la Hîncu Lăcrămioara, bani în sumă de 14800 ruble ruseşti, care conform cursului BNM din 15 aprilie 2013 constituiau suma de 5890 lei. Ulterior la 05 noiembrie 2013, cauză penală a fost clasată, cu dispunerea scoaterii de sub urmărire penală a persoanei, din motivul că acţiunile bănuitei Poalelungi Olesea nu constituie elementele infracţiuni, dar conţin elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art.335 Cod Contravenţional, dispunînd pornirea procesului contravenţional în privinţa Olesei Poalelungi pe faptul comiterii contravenţiei prevăzute de art.335 Cod Contravenţional.

Susţine că urmare a acestei ordonanţe, la 11 noiembrie 2013, s-a dispus pornirea procesului contravenţional în privinţa Olesei Poalelungi în temeiul art.335 Cod Contravenţional, şi tot la acea dată, a fost emisă o ordonanţă de încetare a procedurii contravenţionale pe motivul expirării termenului de prescripţie. Cu prezenta ordonanţă Poalelungi Olesea a luat cunoştinţă, însă pînă în prezent nu a 1 atacat-o, ea devenind definitivă. Mai susţine că este în drept să pretindă încasarea sumei deoarece faptele Olesei Poalelungi au fost stabilite în cadrul procesului contravenţional. Prin hotărîrea judecătoriei Anenii-Noi din 10 decembrie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2015, s-a admis apelul declarat de către Hîncu Lăcrimioara.

S-a casat intergral hotărîrea judecătoriei Anenii-Noi din 10 decembrie 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a admis pretenţiile înaintate de Hîncu Lăcrimioara. S-a încasat din contul Olesei Poalelungi în beneficiul Lăcrimioarei Hîncu suma de 5890 lei cu titlu de prejudiciu material şi suma de 2177 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în total suma de 8067 lei. La 06 mai 2015, Poalelungi Olesea a declarat recurs împotriva decizia instanţei de apel, cerînd casarea acesteia, cu menţinerea hotărîrii judecătoriei Anenii-Noi din 10 decembrie 2014. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, fiind adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt.

Indică că instanţa de fond corect a apreciat circumstanţele cauzei şi a respins acţiunea. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuiază expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Prin referinţa depusă la 25 iunie 2015 Hîncu Lăcrimioara a indicat că instanţa de apel corect a dat apreciere probelor din dosar şi circumstanţelor stabilite. Argumentele invocate în recurs nu corespund prevederilor art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.69), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 24 martie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 06 mai 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este 2 inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. 3 Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Poalelungi Olesea în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Poalelungi Olesea, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.