2ra-3431/14 — Încasarea datoriei, dobînzii şi cheltuielilor de judecată

prima instanţă: G. Plămădeală dosarul nr.2ra-3431/14 instanţa de apel: N. Budăi A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 04 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Belescu Ecaterina în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Golubenco Alexandr împotriva Ecaterinei Belescu cu privire la incasarea datoriei, dobînzilor şi cheltuielilor de judecată şi cererea reconvenţională depusă de Belescu Ecaterina împotriva lui Golubenco Alexandr cu privire la recunoaşterea nulă a actului juridic şi incasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 c o n s t a t ă La data de 10 august 2010, Golubenco Alexandr a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ecaterinei Belescu cu privire la incasarea datoriei, dobînzilor şi cheltuielilor de judecată.

1 În motivarea acţiunii a menţionat că, Belescu Ecaterina nu şi-a onorat obligaţiunea de achitare a împrumutului în termen, inclusiv şi a dobînzii, consimţite prin recipisa din 15.01.2009 iar la moment a acumulat o datorie în sumă de 15000,00 euro şi 3600,00 euro dobîndă neachitată, formată în perioada decembrie 2009 – iulie 2010. La 15.07.2010 în adresa Ecaterinei Belescu a fost expediată o somaţie care a rămas fără răspuns. Solicită incasarea din contul Ecaterinei Belescu a datoriei în sumă de 18600,00 euro şi a cheltuielilor de judecată. La data de 14 martie 2011 Ecaterina Belescu a depus cerere reconvenţională prin care a solicitat recunoaşterea nulă a recipisei de împrumut încheiată la 15.01.2009 cu Alexandr Golubenco cu privire la împrumutul sumei de 15000,00 euro.

Drept motiv a invocat că, recipisa din 15.01.2009 este fictivă, fiind semnată la propunerea ultimului, dîndu-şi seama că semnînd recipisa, Golubenco Alexandr a avut intenţii dolosive care au avut drept scop inducerea acestia în eroare. Mai mult ca atît susţine că, personal n-a primit banii, banii fiind transmişi lui Tcaciuc V. care este o terţă persoană, ea avînd calitatea de intermediar. Solicită declararea nulă a recipisei din 15.01.2009 ca fiind una fictivă. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 04 iunie 2012 s-a admis acţiunea, s-a incasat din contul Ecaterinei Belescu în beneficiul lui Golubenco Alexandr datoria în sumă de 18600,00 lei conform cursului oficial în valută naţională la momentul executării hotărîrii şi cheltuielile de judecată în sumă de 8492,76 lei.

S-a incasat de la Ecaterina Belescu în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 6447 lei. În motivarea soluţiei instanţa de judecată a constatat că, suma datorată de Ecaterina Belescu în beneficiul lui Golubenco Alexandr este întemeiată pe recipisa din 15.01.2009 care a fost încheiat conform tuturor cerinţelor de formă şi de fond iar premise de anulare a acesteia nu au fost constatate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 s-a respins apelul declarat de Ecaterina Belescu ca nefondat şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 07 februarie 2014 Belescu Ecaterina a declarat recurs solicitînd, admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 cu trimiterea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău.

În motivarea recursului a invocat că, de către Procuratura mun. Bălţi a fost iniţiată urmărirea penală în cadrul căreia Golubenco Alexandr a depus declaraţii că suma de 15000 euro i-a primit de la Tcaciuc V. iar recipisa întocmită la 15 ianuarie 2009 este una fictivă şi în realitate în urma semnării acesteia nu a primit sume băneşti de la Golubenco Alexandr. De asemenea invocă faptul că, instanţa de apel n-a fost obiectivă în procesul examinării cauzei iar apelul a fost examinat în lipsa sa şi a reprezentantului acesteia, fiind astfel încălcat dreptul la un proces echitabil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 2 consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, este iniţiată urmărirea penală iar în cadrul acesteia au fost date declaraţii care dovedesc fictivitatea recipisei de împrumut nu au relevanţă juridică prin prisma art. 123 din Codul de procedură civilă în sensul 3 admisibilităţii recursului, totodată cele invocate au fost obiect de examinare în instanţele inferioare.

Iar alegaţiile recurentului în privinţa încălcării dreptului la un proces echitabil prin faptul examinării apelului în lipsa sa şi reprezentantului ei sunt nefondate or, ultimii au fost citaţi legal despre data şedinţei de judecată instanţa relevînd că, solicitarea repetată de amînare a cauzei de către recurentă contravine prevederilor art. 206 alin. (6) din Codul de procedură civilă totodată probe întru susţinerea cererii de amînare nu au fost prezentate. Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Belescu Ecaterina ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Belescu Ecaterina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4