2ra-1595/16 — incasarea sumei

prima instanță: D. Gherasim nr.2ra-1595/16 instanța de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza ÎNCHEIERE 13 iulie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Țurea Nina și Țîbulschi Olesea, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Țurea Nina și Țîbulschi Olesea împotriva Irinei Țurea cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 09 februarie 2016, prin care a fost admis apelul declarat de Țurea Irina, casată hotărîrea Judecătoriei Bălți din 28 septembrie 2015, cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii c o n s t a t ă La 03 august 2015 Țurea Nina și Țîbulschi Olesea au depus cerere de chemare în judecată împotriva Irinei Țurea cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantele au indicat că, în perioada iunie 2012 - decembrie 2014 i-au expediat lui Țurea Irina, prin intermediul transferurilor bancare mijloace bănești, care au fost recepționate de către ultima, 25.000 ruble rusești de la Țurea Nina, 36.000 ruble rusești și 400 dolari SUA de la Țîbulschi Olesea. Susțin că sumele indicate au fost transferate fără vreun temei contractual. La 29 iunie 2015 au expediat o reclamație în adresa lui Țurea Irina, cu solicitarea restituirii banilor în termen de 7 zile din momentul recepționării reclamației, care însă a rămas fără soluționare. Cer reclamantele încasarea de la Irina Țurea în beneficiul Ninei Țurea a sumei de 25000 ruble rusești, iar în beneficiul Olesei Țîbulschi - a sumei de 36000 ruble rusești și 400 dolari SUA, încasarea de la pîrîtă a cheltuielilor de judecată.

La 22 septembrie 2015 reclamantele au depus cerere de concretizare a pretențiilor din acțiune, prin care au solicitat încasarea de la Țurea Irina în beneficiul lor a sumei totale de 61.000 ruble rusești și 535 dolari SUA. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 28 septembrie 2015, acțiunea a fost admisă și dispusă încasarea de la Țurea Irina în beneficiul Ninei Țurea a sumei de 25000 ruble rusești în valută națională conform cursului valutar al BNM la data executării hotărîrii și 225 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, s-a încasat de la Țurea Irina în beneficiul Olesei Țîbulschi suma de 36000 ruble rusești și 535 dolari SUA în valută națională, conform cursului valutar a BNM la data executării hotărîrii și 645 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 09 februarie 2016, a fost admis apelul declarat de Țurea Irina, casată hotărîrea Judecătoriei Bălți din 28 septembrie 2015, cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii. La 17 mai 2016 Țurea Nina și Țîbulschi Olesea au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului au indicat că, instanța de apel la adoptarea deciziei a interpretat eronat normele de drept material, manifestată prin neaplicarea legii. Consideră că instanța de apel eronat a concluzionat că reclamantele aveau careva obligații morale de întreținere a Irinei Țurea, fără însă a invoca vreo normă legală ce ar prevedea o astfel de obligație.

Totodată, instanța de apel și-a întemeiat concluziile doar în baza circumstanțelor invocate de către Țurea Irina, constatînd transmiterea cu titlu gratuit a acestor sume de bani în lipsa vreunui contract de donație, însă nu a combătut în vreun mod prevederile art. 1389 Cod civil. Indică recurentele că în circumstanțele date au fost limitate de dreptul de a obține suma solicitată, fapt ce reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, garantat atît prin normele naționale, cît și internaționale. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Țurea Nina și Țîbulschi Olesea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de Țurea Nina și Țîbulschi Olesea asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Țurea Nina și Țîbulschi Olesea ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e Recursul declarat de Țurea Nina și Țîbulschi Olesea se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Dumitru Mardari Galina Stratulat