2ra-1595/16 — incasarea sumei

prima instanță: D. Gherasim nr.2ra-1595/16

instanța de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza

ÎNCHEIERE

13 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Țurea Nina și Țîbulschi Olesea, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de Țurea Nina și Țîbulschi Olesea împotriva Irinei Țurea cu privire la încasarea

datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 09 februarie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de Țurea Irina, casată hotărîrea Judecătoriei Bălți din 28

septembrie 2015, cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii

c o n s t a t ă

La 03 august 2015 Țurea Nina și Țîbulschi Olesea au depus cerere de chemare

în judecată împotriva Irinei Țurea cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantele au indicat că, în perioada iunie 2012 -

decembrie 2014 i-au expediat lui Țurea Irina, prin intermediul transferurilor bancare

mijloace bănești, care au fost recepționate de către ultima, 25.000 ruble rusești de la

Țurea Nina, 36.000 ruble rusești și 400 dolari SUA de la Țîbulschi Olesea.

Susțin că sumele indicate au fost transferate fără vreun temei contractual.

La 29 iunie 2015 au expediat o reclamație în adresa lui Țurea Irina, cu

solicitarea restituirii banilor în termen de 7 zile din momentul recepționării reclamației,

care însă a rămas fără soluționare.

Cer reclamantele încasarea de la Irina Țurea în beneficiul Ninei Țurea a sumei

de 25000 ruble rusești, iar în beneficiul Olesei Țîbulschi - a sumei de 36000 ruble

rusești și 400 dolari SUA, încasarea de la pîrîtă a cheltuielilor de judecată.

La 22 septembrie 2015 reclamantele au depus cerere de concretizare a

pretențiilor din acțiune, prin care au solicitat încasarea de la Țurea Irina în beneficiul

lor a sumei totale de 61.000 ruble rusești și 535 dolari SUA.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 28 septembrie 2015, acțiunea a fost admisă

și dispusă încasarea de la Țurea Irina în beneficiul Ninei Țurea a sumei de 25000

ruble rusești în valută națională conform cursului valutar al BNM la data executării

hotărîrii și 225 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, s-a încasat de la Țurea Irina în

beneficiul Olesei Țîbulschi suma de 36000 ruble rusești și 535 dolari SUA în valută

națională, conform cursului valutar a BNM la data executării hotărîrii și 645 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 09 februarie 2016, a fost admis apelul

declarat de Țurea Irina, casată hotărîrea Judecătoriei Bălți din 28 septembrie 2015, cu

pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

La 17 mai 2016 Țurea Nina și Țîbulschi Olesea au declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului au indicat că, instanța de apel la adoptarea deciziei a

interpretat eronat normele de drept material, manifestată prin neaplicarea legii.

Consideră că instanța de apel eronat a concluzionat că reclamantele aveau

careva obligații morale de întreținere a Irinei Țurea, fără însă a invoca vreo normă

legală ce ar prevedea o astfel de obligație. Totodată, instanța de apel și-a întemeiat

concluziile doar în baza circumstanțelor invocate de către Țurea Irina, constatînd

transmiterea cu titlu gratuit a acestor sume de bani în lipsa vreunui contract de donație,

însă nu a combătut în vreun mod prevederile art. 1389 Cod civil.

Indică recurentele că în circumstanțele date au fost limitate de dreptul de a

obține suma solicitată, fapt ce reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, garantat

atît prin normele naționale, cît și internaționale.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Țurea Nina și Țîbulschi Olesea

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în

recursul declarat de Țurea Nina și Țîbulschi Olesea asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Țurea Nina și Țîbulschi Olesea ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Țurea Nina și Țîbulschi Olesea se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat