2ra-3053/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: C. Stănilă dosarul nr.2ra-3053/14 instanţa de apel: T. Duca, A. Albu, D.Puşca ÎNCHEIERE 19 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinând recursul declarat de către Pîcăleu Oleg, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către Întreprinderea Mixtă Organizaţia de Microfinanţare „ Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată către Pîcăleu Oleg cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 15 aprilie 2014, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Întreprinderea Mixtă Organizaţia de Microfinanţare „ Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată Societatea pe Acţiuni.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Glodeni din 25 aprilie 2013 cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii reconvenţionale privind declararea nulităţii actului juridic şi admitere a acţiunii privind încasarea datoriei, c o n s t a t ă: Reclamantul ÎM OMF „Microinvest” SRL, la 30.01.2012, a formulat cerere de chemare în judecată către Oleg Pîcaleu, solicitând pronunţarea unei hotărîri privind încasarea de la pîrît a împrumutului în sumă de 93041,84 lei, dobânda aferentă in sumă de 111658,56 lei, penalitatea în sumă de 188812,42 lei, ş taxa de stat în sumă de 11805,38 lei.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că, la 27 februarie 2009 a încheiat cu pîrîtul Oleg Pîcăleu contractul de împrumut cu dobândă nr.BLSC-3.09, conform căruia ultimul a primit împrumut bănesc în sumă de 230000 lei cu o dobândă anuală de 18% cu scadenţă la 20 februarie 2015. Pînă la depunerea cererii de chemare în judecată pîrîtul Oleg Pîcăleu a înregistrat în repetate rânduri actorii la transele împrumutului şi dobânda aferentă, despre ce a fost avizat repetat, dar pînă la moment nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale. 1 Reclamantul a solicitat admiterea acţiunii, emiterea unei hotărâri privind încasarea de la pîrît a împrumutului în sumă de 93 041,84 lei, dobânda aferentă în sumă de 111658,56 lei, penalitatea în sumă de 188812,42 lei, în total suma de 393 512,82 lei şi taxa de stat în sumă de 11 805,38 lei.

La 04 martie 2013 Oleg Pîcăleu a formulat cerere reconvențională în contradictoriu cu ÎM OMF „Microinvest” SRL, solicitând declararea nulităţii absolute a contractului de împrumut cu destinaţie specială nr.BLSC - 3.09, încheiat la 27.02.2009, încasarea cheltuielilor de judecată pe cauza dată de la ÎM OMF „Microinvest” SRL. În motivarea acţiunii Oleg Pîcăleu a invocat că, contractul de împrumut cu destinaţie specială nr.BLSC - 3.09, din 27.02.2009, încheiat între el şi ÎM OMF „Microinvest” SRL este fictiv, încheiat pe o cauză falsă, deoarece suma totală a împrumutului de 230 000 lei i-a fost acordată cu scopul procurării de către dînsul a 35 ha de teren agricol în s.Ilenuţa, Făleşti, ce vor fi folosite în activităţi agricole.

Consideră că, cauza (scopul) contractului dat este una falsă fiindcă nu corespunde realităţii deoarece la baza semnării contractului dat au stat cu totul alte circumstanţe şi motive. Realmente nu a primit suma de 230000 lei şi nu a putut dispune de ea pentru procurarea căror va terenuri agricole sau altor bunuri, nu a putut valorifica această sumă şi nu a dobândit nici un beneficiu din ea. La 27 februarie 2009 Asociaţia de Economii şi împrumut a Cetăţenilor din s.Ilenuţa, Făleşti, al cărui administrator el era, acumulase datorii pe contractele de împrumut, încheiate cu ÎM OMF „Microinvest” SRL, în sumă totală de 220000 lei. Din cauza stării financiare precare Asociaţia de Economii şi împrumut a Cetăţenilor era în imposibilitate de a achita datoria de 220000 lei.

În scopul restituirii datoriei în sumă de 220000 lei reprezentanţii ÎM OMF „Microinvest” SRL, folosindu-se de poziţia lor dominantă faţă de dînsul şi manifestând un comportament dolosiv, au insistat ca el, ca persoană fizică să încheie formal cu ÎM OMF „Microinvest” SRL contractul de împrumut cu destinaţie specială nr.BLSC-3.09. La 27 februarie 2009 a fost semnat acest contract, însă suma de 230000 lei el nu a primit-o, banii râmînînd în contul ÎM OMF „Microinvest” SRL, indicându-se ca fiind achitaţi în contul datoriilor Asociaţiei de Economii şi împrumut a Cetăţenilor din s.Ilenunţa, Făleşti conform contractelor de credit încheiate anterior între Asociaţia şi ÎM OMF „Microinvest” SRL, fapt confirmat prin chitanţele şi dispoziţiile de încasare a numerarului.

Prin hotărârea Judecătoriei Glodeni, din 25 aprilie 2013, acţiunea iniţială a fost respinsă, cererea reconvenţională a fost admisă, a fost declarat nul contractul de împrumut cu destinaţie specială nr.BLSC-3.09, încheiat la 27.02.2009 şi s-au încasat cheltuielile de judecată în sumă de 100 lei Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 15 aprilie 2014, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de ÎM OM „ Microinvest” SRL. S-a casat hotărârea Judecătoriei Glodeni din 25 aprilie 2013 cu pronunţarea unei noi hotărâri de 2 respingere a acţiunii reconvenţionale privind declararea nulităţii actului juridic şi admitere a acţiunii privind încasarea datoriei.

La data de 24.04.2014 Pîcăleu Oleg, a depus recurs, în termen legal împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 15 aprilie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 15 aprilie 2014, cu menţinerea Hotărârii Judecătoriei Bălţi din 25 aprilie 2013 şi scutirea parţială de la plata taxei de stat. În motivarea recursului a indicat că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi procedural şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei.

Indică recurentul că de banii în sumă de 220800 lei nu a putut dispune şi beneficia liber cum s-a indicat în contractul de împrumut, or, potrivit art. 867 alin. (1) din Codul civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile (...), iar potrivit art. 315 şi 316 din Codul civil, dreptul de proprietate asupra unui bun, inclusiv asupra unei sume de bani, presupune libertatea proprietarului de a exercita posesiunea, a folosinţa şi dispoziţia asupra acestuia fără careva îngrădiri.

De asemenea a invocat că potrivit dreptului civil, este lipsită de cauză obligaţia unei persoane de a restitui o sumă de bani pe care în realitate nu a primit- o. Mai menţionează că contrar obligaţiilor stabilite la art. 130, 131 alin. (1), 240 alin. (1), (2), 241 alin. (5), 373 alin. (1) CPC, instanţa de apel a făcut o apreciere arbitrară şi sumară a probelor, şi nu s-a pronunţat deloc în decizia sa din 15.04.2014 asupra circumstanţelor şi argumentelor menţionate mai sus, limitându- se în a indica în mod declarativ doar că prezenţa semnăturilor mele pe formularul de cerere privind acordarea împrumutului din 27.02.2009 şi pe contractul de împrumut din 27.02.2009 confirmă existenţa manifestării de voinţă din partea recurentului pentru naşterea raporturilor juridice ce ar rezulta dintr-un contract de împrumut real.

Mai indică, că potrivit art. 869 CC, alin (1) în baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobânzi, care trebuie să fie într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, or înțelegerea asupra dobânzii prin care se încalcă dispoziţia alin. (1) este nulă. Tot aici indică că instanța de apel a aplicat eronat şi normele de drept procedural, astfel la examinarea pricinii în instanţa de apel, cererea de chemare în judecată depusă de reclamantul-intimat în orice caz este pasibilă de respingere în latura încasării penalităţii în sumă de 130.213 lei din considerentul că a fost depusă tardiv, or, potrivit art. 268 lit. a) din Codul civil, acţiunile privind încasarea penalităţii se prescriu în termen de 6 luni.

Însă instanţa de apel din motive necunoscute nu s-a pronunţat deloc asupra acestor argumente, deşi trebuia să facă acest lucru în mod obligatoriu mai ales în situația în care a ajuns la concluzia privind respingerea acţiunii reconvenţionale şi necesitatea de a admite integral cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul-intimat, inclusiv în ceea ce priveşte încasarea penalităţii în sumă de 188.812.42 lei. 3 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Pîcăleu Oleg este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de Pîcăleu Oleg în cererea de recurs că hotărârea judecătorească este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute.

Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărâri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Pîcăleu Oleg, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d i s p u n e: Recursul declarat de către Pîcăleu Oleg, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 5