2rac-311/14 — Încasarea dobînzii şi penalităţii, declararea nulităţii clauzei contractuale şi restituirea plăţilor

prima instanţă – C. Stănilă dosarul nr. 2rac-311/14 instanţa de apel – E. Ababei, N. Matveeva, G. Polivenco DECIZIE 16 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Svetlana Novac Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Organizaţia de Microfinanţare „Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte Organizaţia de Microfinanţare „Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Întreprinderii Individuale „Pâcaleu” cu privire la încasarea dobânzii aferente şi penalităţii şi la cererea reconvenţională a Întreprinderii Individuale „Pâcaleu” împotriva Întreprinderii Mixte Organizaţia de Microfinanţare „Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la declararea nulităţii clauzei contractuale şi restituirea plăţilor împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 11 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă Organizaţia de Microfinanţare „Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Glodeni din 25 aprilie 2013, prin care a fost respinsă acţiunea iniţială şi admisă acţiunea reconvenţională constată: La 30 ianuarie 2012 ÎM OMF „Microinvest” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Pâcaleu” cu privire la încasarea dobânzii aferente şi penalităţii.

În motivarea acţiunii a indicat că la 09 noiembrie 2007 a încheiat cu pârâtul contractul de împrumut cu dobândă nr. BLSC – 69.07, în baza căruia ultimul a primit un împrumut în sumă de 120000 lei, cu o dobândă de 2,37 % lunar cu scadenţa la 16 noiembrie 2009. Menţionează că în perioada de până la depunerea cererii de chemare în judecată pârâtul a înregistrat în repetate rânduri datorii la tranşele împrumutului şi dobânda aferentă, fapt despre care pârâtul a fost înştiinţat prin telefon şi în scris - prin scrisori de avertizare, însă până în prezent nu şi-a onorat obligaţiile contractuale. Solicită încasarea de la pârât în beneficiul ÎM OMF „Microinvest” SRL a datoriei în sumă de 137894,09 lei, din care împrumutul - 0,00 lei, dobânda aferentă - 1 8675,48 lei, penalitate - 129218,61 lei şi încasarea taxei de stat în sumă de 4136,82 lei.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Făleşti din 10 decembrie 2012 a fost expediat dosarul civil împreună cu cererea de strămutare a prezentei acţiuni la Curtea de Apel Bălţi pentru a se expune asupra cererii. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 21 decembrie 2012 a fost admisă cererea de strămutare a cauzei înaintată de Judecătoria Făleşti şi pricina a fost strămutată pentru examinare în fond la Judecătoria Glodeni.

La 04 martie 2013 ÎI „Pâcaleu” a depus cerere reconvenţională împotriva ÎM OMF „Microinvest” SRL, solicitând constatarea nulităţii absolute a clauzei din pct. 2.3.1 al contractului de împrumut cu dobândă nr. BLSC - 69.07, încheiat la 09 noiembrie 2007 între ÎM OMF „Microinvest” SRL (împrumutător) şi ÎI „Pâcaleu” (împrumutat), în latura în care mărimea dobânzii aferente la împrumut a depăşit rata de 18 % anual, respectiv de 1, 50 % lunar, recalcularea dobânzii aferente conform contractului de împrumut cu dobândă nr. BLSC - 69.07 din 09 noiembrie 2007, luând ca bază rata dobânzii aferente de 18 % anual, respectiv 1,50 % lunar şi obligarea ÎM OMF „Microinvest” SRL să restituie ÎI „Pâcaleu” plăţile încasate cu titlu de dobândă aferentă la împrumut, în baza contractului nominalizat peste rata de 18 % anual (1,50 % lunar), precum şi plăţile calculate şi încasate cu titlu de penalităţi la dobânda aferentă la împrumut ce a depăşit rata sus-indicată, precum şi încasarea de la ÎM OMF „Microinvest” SRL în beneficiul ÎI „Pâcaleu” a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reconvenţionale ÎI „Pâcaleu” a indicat că în pct. 2.3.1 din contractul de împrumut cu dobândă nr. BLSC - 69.07, încheiat la 09 noiembrie 2007 între ÎM OMF „Microinvest” SRL (împrumutător) şi ÎI „Pâcaleu” (împrumutat) s-a convenit că pentru utilizarea împrumutului, Împrumutatul se obligă să plătească Împrumutătorului dobândă cu rata flotantă, stabilită iniţial în mărime de 2,37 % lunar. Dobânda se calculează în bază zilnică la suma soldului împrumutului la data scadenţei precedente, reieşind dintr-un an de 360 de zile. Dobânda se calculează începând cu următoarea zi după acordarea împrumutului.

Consideră că clauza din pct. 2.3.1 al contractului de împrumut cu dobândă nr. BLSC - 69.07 din 09 noiembrie 2007, cu privire la în mărimea dobânzii de 2,37 % lunar, ceea ce constituie 28,44 anual, este lovită de nulitate absolută de drept, dat fiind că nu a fost într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei nici la momentul încheierii contractului de împrumut şi nici pe parcursul executării acestuia (art. 869 alin. (1), (2) Cod civil). Afirmă că la data încheierii contractului de împrumut – 09 noiembrie 2007, rata de refinanţare Băncii Naţionale a Moldovei (rata de bază) era de 16,0 % anual, ceea ce constituie 1,33 % lunar.

Susţine că la 09 noiembrie 2007 dobânda aferentă de 2,37 % lunar/28,44 % anual conform pct. 2.3.1 al contractului de împrumut cu dobândă nominalizat nu era într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, deoarece depăşea această rată cu mai mult de 12 puncte procentuale (%). Consideră că la 09 noiembrie 2007 dobânda aferentă împrumutului ar fi fost într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei în cazul în care ea ar fi fost egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei sau ar fi depăşit această rată nu mai mult decât cu 2 puncte procentuale, adică ar fi constituit nu mai mult decât 18 % anual, respectiv de 1,50 % lunar.

2 Indică că urmează a fi luat în considerare şi faptul că ulterior pe parcursul executării contractului de împrumut (anii 2007-2012) rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei a fost într-o continuă descreştere, ajungând în anul 2012 până la 4,5 % anual (0,375 % lunar). Invocă că clauza din pct. 2.3.1 al contractului de împrumut cu dobândă cu privire la mărimea dobânzii ce depăşeşte cuantumul de 1,50 % lunar (18 % anual) este lovită de nulitate absolută de drept în temeiul art. 869 alin. (2) din Codul civil.

Consideră că având în vedere nulitatea absolută de drept a clauzei din pct. 2.3.1 al contractului de împrumut în latura în care mărimea dobânzii aferente împrumutului depăşeşte 18 % anual, respectiv 1,50 % lunar, şi luând în considerare prevederile art. 219 alin. (1) şi (2) Cod civil, conform cărora, actul juridic nul, implicit clauza nulă a actului juridic, încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii lui, iar fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, urmează a fi efectuat recalculul dobânzii aferente la împrumut invocată în acţiune de către ÎM OMF „Microinvest” SRL, cu obligarea acestuia să restituie ÎI „Pâcaleu” plăţile încasate cu titlu de dobândă aferentă şi împrumut ce au depăşit ca mărime rata de 18 % anual (1,50 % lunar).

De asemenea, menţionează că ÎM OMF „Microinvest” SRL urmează a fi obligată să restituie ÎI „Pâcaleu” şi plăţile încasate cu titlu de penalităţi calculate la dobânda aferentă la împrumut ce a depăşit 18 % anual (1,50 % lunar). La 16 aprilie 2013, ÎI „Pâcaleu” a depus cerere de concretizare şi completare a acţiunii reconvenţionale, şi anume a pretenţiei din pct. 3 al acţiunii reconvenţionale, solicitând obligarea ÎM OMF „Microinvest” SRL să restituie ÎI „Pâcaleu” suma de 48044,51 lei, ceea ce constituie plăţile cu titlu de dobândă aferentă şi penalităţi încasate ilegal de ÎM OMF „Microinvest” SRL de la ÎI „Pâcaleu” în temeiul contractului de împrumut cu dobândă nr. BLSC - 69.07, încheiat la 09 noiembrie 2007 între ÎM OMF „Microinvest” SRL (împrumutător) şi ÎI „Pâcaleu” (împrumutat).

În susţinerea argumentelor de fapt şi de drept privind constatarea nulităţii absolute de drept a clauzei din pct. 2.3.1 al contractului de împrumut nr. BLSC – 69.07 din 09 noiembrie 2007 în latura în care mărimea dobânzii aferente împrumutului depăşeşte 18 % anual, respectiv 1,50 % lunar, invocă suplimentar hotărârile judecătoreşti irevocabile, inclusiv decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 2rae-169/2011 din 16 iunie 2011, prin care a fost soluţionată o pricină similară la cererea de chemare în judecată a SRL „Ciumaşu & Co” împotriva ÎM OMF „Microinvest” SRL cu privire la declararea nulităţii parţiale a clauzei contractului de împrumut referitoare la mărimea dobânzii aferente. Menţionează că ÎM OMF „Microinvest” SRL urmează a fi obligat de instanţa de judecată să-i restituie întreprinderii suma de 48044,51 lei.

Indică că din materialele dosarului, inclusiv din calculului dobânzii şi penalităţii la contractul de împrumut nr. BLSC - 69.07 din 09 noiembrie 2007 prezentat de ÎM OMF „Microinvest” SRL, rezultă că ÎI „Pâcaleu” a achitat ÎM OMF „Microinvest” SRL în conformitate cu acest contract de împrumut în total suma de 192178,26 lei, dintre care 120000 lei - suma împrumutului integral, 57490,11 lei – cu titlu de dobândă aferentă şi 14689,15 – cu titlu de penalităţi de întârziere. Susţine că conform calculului efectuat, reieşind din dobânda aferentă de 18 % anual, ÎI „Pâcaleu” urma să achite ÎM OMF „Microinvest” SRL suma de 3 120000 lei – împrumutul, 24133,75 lei - dobânda aferentă şi penalităţi, iar în total suma de 144133,75 lei.

Afirmă că în realitate s-a achitat ÎM OMF „Microinvest” SRL cu titlu de dobândă aferentă şi penalităţi, mai mult cu 48044,51 lei, invocând că în temeiul art. 219 alin. (1) şi alin. (2) Cod civil, ultimul urmează a fi obligat de instanţa de judecată să restituie ÎI „Pâcaleu” această sumă.

Prin hotărârea Judecătoriei Glodeni din 25 aprilie 2013 a fost declarată nulă clauza, prevăzută în pct. 2.3.1 din contractul de împrumut cu dobândă nr. BLSC- 69.07 încheiat la 09 noiembrie 2007 între ÎM OMF „Microinvest” SRL şi ÎI „Pâcaleu” în latura în care mărimea dobânzii aferente la împrumut a depăşit rata de 18 % anual, respectiv 1,50% lunar şi încasat din contul ÎM OMF „Microinvest” SRL în beneficiul ÎI „Pâcaleu” suma de 48044,51 lei, încasată ilegal cu titlu de dobândă aferentă şi penalităţi la contractul de împrumut cu dobândă nr. BLSC-69.07 încheiat la 09 noiembrie 2007 între ÎM OMF „Microinvest” SRL şi ÎI „Pâcaleu”, respinsă acţiunea iniţială ca fiind neîntemeiată şi neconfirmată în cadrul examinării cauzei.

La fel, a fost încasat din contul ÎM OMF „Microinvest” SRL în beneficiul ÎI „Pâcaleu” cheltuielile de judecată în sumă de 2942 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 11 martie 2014 a fost respins apelul declarat de ÎM OMF „Microinvest” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 23 aprilie 2014, ÎM OMF „Microinvest” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre prin care acţiunea iniţială să fie admisă, iar acţiunea reconvenţională să fie respinsă. De asemenea, a solicitat încasarea de la intimat a cheltuielilor de judecată, anume a taxei de stat plătită în instanţa de recurs în sumă de 2068,41 lei, taxei de stat plătită în instanţa de apel în sumă de 3102,61 lei şi taxei de stat plătită în prima instanţă în sumă de 4136,82 lei, în total suma de 9307,84 lei.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel şi hotărârea primei instanţe, considerându-le ilegale, deoarece la caz au fost încălcate normele de drept material şi de drept procesual. Menţionează că se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, de aceia hotărârea primei instanţe contravine prevederilor art. 239, 240 alin. (1), 241 alin. (5) CPC, iar decizia instanţei de apel contravine prevederilor art. 373 CPC, ceea ce constituie o încălcare esenţială şi constituie temei de recurs prevăzut de art. 432 CPC.

Indică că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească a interpretat în mod eronat legea. Afirmă că prima instanţă şi instanţa de apel îşi întemeiază hotărârile interpretând eronat prevederile art. 869 Cod civil, care prevede că dobânda într-un contract oneros trebuie să fie într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a BNM. Instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare consideră că înţelegerile asupra unei dobânzi ce excede rata de refinanţare a BNM - este nulă şi deci nu poate produce efecte juridice pentru părţi. 4 În contextul hotărârilor judecătoreşti adoptate, relaţia rezonabilă stipulată la alin. (1) art. 869 Codul civil, însemnă o dobândă ce nu ar depăşi rata de refinanţare a BNM cu 2%.

Susţine că instanţele confundă noţiunea prevăzută în art. 869 alin. (1) Cod civil, conform căruia „plata unei dobânzi trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei” cu noţiunea de „plata unei dobânzi trebuie sa fie egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei”. Solicită instanţei să reţină că conform pct. 2.3.1 din contractul de împrumut nr. BLSC-69.07 din 09 noiembrie 2007 părţile au convenit asupra unei alte rate - 2,37% lunar ceea ce constituie 28,44% anual, că doar în cazul în care contractul nu prevedea o altă dobândă la care au convenit părţile la momentul încheierii contractului, prima instanţă şi instanţa de apel era îndreptăţită să aplice art. 869 alin. (2) din Codul civil al Republicii Moldova şi că conform art. 7 alin. (5) din Legea cu privire la organizaţiile de microfinanţare, oganizaţia de microfinanţare stabileşte în mod independent condiţiile de prestare a serviciilor de microfinanţare.

Consideră că hotărârile instanţelor ierarhic inferioare, în partea ce priveşte „rezonabilitatea” ratei dobânzii de 2% suplimentar la rata BNM, sunt nefondate şi lipsite de argumente. Afirmă că la judecarea apelului motivând cu recomandarea nr. 13 a Curţii Supreme de Justiţie privind relaţia rezonabilă dintre dobânzile practicate pe piaţa financiară non-bancară şi rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, instanţa de apel nu a luat în consideraţie şi nici nu s-a expus asupra recomandării. La 14 iulie 2014, în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit referinţa la cererea de recurs prin care ÎI „Pâcaleu” şi-a exprimat dezacordul cu recursul declarat de ÎM OMF „Microinvest” SRL considerându-l pasibil de a fi respins.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 07 aprilie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 7478 (f. d. 227). Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 23 aprilie 2014. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva ÎI „Pâcaleu”, ÎM OMF „Microinvest” SRL a solicitat încasarea de la pârât în beneficiul său a datoriei în sumă de 137894,09 lei, din care împrumutul - 0,00 lei, dobânda aferentă - 8675,48 lei, penalitate - 129218,61 lei şi încasarea taxei de stat în sumă de 4136,82 lei.

La rândul său, ÎI „Pâcaleu” a depus cerere reconvenţională împotriva ÎM OMF „Microinvest” SRL şi concretizându-şi cerinţele a solicitat constatarea nulităţii absolute a clauzei din pct. 2.3.1 al contractului de împrumut cu dobândă 5 nr. BLSC - 69.07, încheiat la 09 noiembrie 2007 între ÎM OMF „Microinvest” SRL (împrumutător) şi ÎI „Pâcaleu” (împrumutat), în latura în care mărimea dobânzii aferente la împrumut a depăşit rata de 18 % anual, respectiv de 1, 50 % lunar, recalcularea dobânzii aferente conform contractului de împrumut cu dobândă nr. BLSC - 69.07 din 09 noiembrie 2007, luând ca bază rata dobânzii aferente de 18 % anual, respectiv 1,50 % lunar şi obligarea ÎM OMF „Microinvest” SRL să restituie ÎI „Pâcaleu” suma de 48044,51 lei, ceea ce constituie plăţile cu titlu de dobândă aferentă şi penalităţi încasate ilegal de ÎM OMF „Microinvest” SRL de la ÎI „Pâcaleu” în temeiul contractului de împrumut cu dobândă nr. BLSC - 69.07, încheiat la 09 noiembrie 2007 între ÎM OMF „Microinvest” SRL (împrumutător) şi ÎI „Pâcaleu” (împrumutat).

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii iniţiale şi respingerii acesteia iar acţiunea reconvenţională fiind admisă pe deplin. Judecând apelul declarat de ÎM OMF „Microinvest” SRL, instanţa de apel a găsit necesar de a-l respinge şi de a menţine hotărârea primei instanţe, considerând că aceasta este întemeiată şi legală. În susţinerea soluţiei date instanţa de apel cu referire la hotărârea explicativă a Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 8 din 24 decembrie 2010, conform cărui caracterul rezonabil al dobânzii se determină în fiecare caz aparte, inclusiv trebuie de ţinut cont de clauzele contractuale, de tipul contractului şi că este rezonabilă acea dobândă care este mai aproape de mărimea ratei de finanţare a Băncii Naţionale a RM a reţinut că rata dobânzii în mărime de 18 % anual, calculată de ÎI „Pâcaleu” este rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale din noiembrie 2007 de 16 % anual.

La fel, instanţa de apel considerând neîntemeiat argumentul apelantului cu referire la interpretarea eronată de către prima instanţă a prevederilor art. 869 Cod civil, a subliniat că instanţa de fond s-a condus de prevederile art. 869 Cod civil şi nu de art. 585 Cod civil. La caz, instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel conţine o motivare arbitrară, concluziile fiind expuse într-o formă evazivă, fără a fi examinată sub toate aspectele legalitatea şi temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile şi legislaţia în vigoare. Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Aşadar, examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, instanţa de recurs conchide că, deşi instanţa de apel în conţinutul actului său de dispoziţie face trimitere la practica judiciară în domeniu, contrar dispoziţiilor acestei reţineri ajunge la concluzia menţinerii hotărârii primei instanţe, care conducându-se de prevederile art. 868 Cod civil a declarat nulă clauza prevăzută în pct. 2.3.1 din contractul de împrumut cu dobândă nr. BLSC-69.07 din 09 noiembrie 2007 în latura în care mărimea dobânzii aferente la împrumut a depăşit rata de 18 % anual, respectiv 1,50 % lunar, precum şi încasării din contul ÎM OMF „Microinvest” SRL în beneficiul ÎI „Pâcaleu” a sumei de 48044,51 lei, care a fost încasată ilegal cu titlu de dobândă aferentă şi penalităţi la contractul menţionat.

6 Or, conform practicii judiciare, se consideră rezonabilă rata dobânzii calculată conform sumei următoarelor componente: 1) costul creditorului atragerii mijloacelor financiare, 2) profitul creditorului de aproximativ jumătate din costul indicat la componenta nr. 1), 3) cheltuielile suportate de creditor şi costurile aferente menţinerii rezervei instituţionale, de aproximativ 4-5 % (Recomandarea CSJ nr. 13). Aici prezintă relevanţă şi faptul că în cazul împrumuturilor acordate de asociaţiile de economii şi împrumut a cetăţenilor ori alţi agenţi economici ai pieţei financiare non-bancară, este inechitabilă şi duce la o îmbogăţire fără justă cauză a debitorului, anularea integrală a clauzei privind dobânda pe temeiul art. 869 alin. (2) al Codului civil şi stabilirea dobânzii prevăzute de art. 585. Echitabilă şi justă se consideră reducerea dobânzii până la o rată rezonabilă (conform formulei de calcul explicate mai sus), aplicându-se astfel nulitatea parţială, conform art. 220 alin. (3) al Codului civil.

Pe când, concluziile instanţei de apel cu privire la temeinicia hotărârii primei instanţe nu reflectă şi verificarea de către instanţă a calculului componentelor rezonabile ale ratei dobânzii, fapt ce indică la examinarea superficială şi unilaterală a pricinii, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale. La fel, instanţa de recurs relevă că deşi, instanţa de apel constată temeinicia hotărârii primei instanţe, în acelaşi timp trece cu vederea faptul că deşi, prima instanţă reţine prevederile pct. 2.3.1.

al contractului de împrumut cu dobândă nr. BLSC - 69.07 care determină plata de către împrumutat a unei dobânzi cu rată flotantă, stabilită iniţial în mărime de 2,37 % lunar, totodată menţionând şi faptul că conform Informaţiei statistice a Băncii Naţionale a Moldovei, rata de refinanţare pentru noiembrie 2007 era de 16 %, iar pentru anii următori până în decembrie 2012 ea s-a diminuat până la 4,5 %, în final prima instanţă ajunge la concluzia nulităţii absolute a acestei clauze şi încasarea din contul ÎM OMF „Microinvest” SRL în beneficiul ÎI „Pâcaleu” a sumei de 48044,51 lei, ca încasată ilegal cu titlu de dobândă aferentă şi penalităţi la contractul de împrumut cu dobândă nr. BLSC-69.07 încheiat la 09 noiembrie 2007 între ÎM OMF „Microinvest” SRL şi ÎI „Pâcaleu”, reţinând în acest sens doar calculele prezentate de ÎI „Pâcaleu”, conform ratei dobânzii de 18 % anual.

Prin urmare, instanţa de apel urma să stabilească corectitudinea aplicării de către prima instanţă a legislaţiei aferente speţei examinate, precum şi încadrarea juridică a raportului juridic dedus judecăţii prin prisma temeiniciei sau netemeiniciei cerinţelor înaintate de către ÎI „Pâcaleu” cu privire la declararea nulităţii absolute a clauzei contractuale contestate. În această ordine de idei se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. 7 De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Faţă de cele de preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanţa de recurs.

La rejudecarea pricinii instanţa urmează să ţină cont de cele susmenţionate şi, având în vedere specificul acţiunii, să stabilească caracterul raportului juridic dintre părţi, precum şi cadrul legal aplicabil în speţă şi rejudecând pricina să emită o hotărâre temeinică şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Organizaţia de Microfinanţare „Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 11 martie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte Organizaţia de Microfinanţare „Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Întreprinderii Individuale „Pâcaleu” cu privire la încasarea dobânzii aferente şi penalităţii şi la cererea reconvenţională a Întreprinderii Individuale „Pâcaleu” împotriva Întreprinderii Mixte Organizaţia de Microfinanţare „Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la declararea nulităţii clauzei contractuale şi restituirea plăţilor, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Svetlana Novac Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 8