2ra-1464/15 — Privind constatarea nulităţii absolute a testamentului şi a certificatului de moştenitor testamentar, constatarea faptului acceptării succesiunii, prelungirea termenului de acceptare a succesiunii

Dosarul nr. 2ra-1464/15 prima instanţă: Sv. Bucur instanţa de apel: T. Duca, S. Procpciuc, E. Grumeza ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Petru Moraru examinând admisibilitatea recursului declarat de Cîşlari Alexei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cîşlari Alexei împotriva Svetlanei Habuleac şi notarul public Svetlana Burduja, intervenient accesoriu societatea comercială „Sant-Agro-S-C” societate cu răspundere limitată privind constatarea nulităţii absolute a testamentului şi a certificatului de moştenitor testamentar, constatarea faptului acceptării succesiunii, prelungirea termenului de acceptare a succesiunii, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015, prin care au fost admise apelurile declarate de societatea comercială „Sant-Agro-S-C” societate cu răspundere limitată, Habuleac Svetlana şi Burduja Svetlana şi casată hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 25 septembrie 2014, cu pronunţarea unei noi hotărîri, c o n s t a t ă: La 28 iunie 2013, Cîşlari Alexei a formulat cerere de chemare în judecată împotriva Svetlanei Habuleac şi notarului public Svetlana Burduja privind constatarea nulităţii absolute a testamentului şi a certificatului de moştenitor testamentar, constatarea faptului acceptării succesiunii, prelungirea termenului de acceptare a succesiunii.

În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că, la 02 februarie 2000, defuncta Sula Ecaterina, prin testamentul nr.50, autentificat de către notarul Vasile Stahurschi, i-a testat cota sa de teren, în mărime de 1,27 ha, care este amplasată în extravilanul primăriei Cuhureştii de Jos. Precizează reclamantul că pe tot parcursul perioadei de după decesul testatoarei administrează această cotă de teren, adică, a acceptat moştenirea prin intrarea în posesiunea patrimoniului succesoral. Menţionează reclamantul că, recent, la administraţia publică locală a aflat precum că terenul testat lui a trecut la pîrîta Habuleac Svetlana. Drept temei al 1 înregistrării dreptului de proprietate a servit certificatul de moştenitor testamentar nr.11544 din 07.11.2012.

Conform certificatului, notarul public Svetlana Burduja a indicat că potrivit testamentului nr.16 din 30.07.1985, moştenitor al averii cet. Sula Ecaterina, decedată la 28 ianuarie 2001, este Habuleac Svetlana. Conform extrasului privind testamentele înregistrate în Registru şi revocările defunctei Ecaterina Sula, la 02 februarie 2000, aceasta a întocmit testamentul nr.50, care a fost înregistrat în registrul actelor notariale sub nr.172827. Susţine reclamantul precum că prin întocmirea unui nou testament şi anume, testamentul nr.50 din 02 februarie 2000, testatoarea Sula Ecaterina a modificat parţial testamentul anterior nr.16 din 30 iulie 1985, autentificat de primăria s. Cuhureştii de Jos, r.Floreşti, prin care moştenitor al cotei de teren în mărime de 1,27 ha, situate în s. Cuhureştii de Jos, a fost indicat Cîşlari Alexei.

Menţionează că potrivit art.1469 alin.(1) Cod civil, testamentul este nul dacă sunt prezente condiţiile de nulitate a actului juridic. Conform art.216 alin.(1) Cod civil, actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod. Prin temeiurile nulităţii absolute prevăzut de codul civil, care a servit drept argument pentru depunerea cererii este cel prevăzut de art.220 alin.(1) Cod civil, care dispune că, actul juridic sau clauza care contravine normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel. Conform art.1467 Cod civil, dacă testatorul a întocmit cîteva testamente care se completează şi nu se substituie integral unul pe altul, toate testamentele rămîn în vigoare. Testamentul anterior îşi păstrează puterea legală în limita în care prevederile lui nu sunt modificate prin testamentele ulterioare.

Testamentul întocmit posterior lipseşte de efecte juridice testamentului întocmit anterior. Această regulă se referă la toate dispoziţiile testamentare care contravin ultimei manifestări de voinţă, în ordine cronologică, iar dispoziţiile testamentare care nu intră în contradicţie cu noile dispoziţii se vor menţine în vigoare. Consideră Cîşlari Alexei că la eliberarea certificatului de moştenitor au fost încălcate condiţiile prevăzute la art.220 alin.(1) Cod civil. Prin acţiunile notarului Svetlana Burduja, referitor la eliberarea certificatului de moştenitor testamentar nr.11544 din 07.11.2012, eliberat pîrîtei Habuleac Svetlana, au fost lezate drepturile de moştenitor testamentar ale reclamantului Cîslari Alexei.

Certificatul de moştenitor testamentar eliberat pe numele Svetlanei Habuleac este un act subsecvent testamentului existent şi care, este condiţionat de acesta şi astfel, este necesar de constatat şi nulitatea absolută a documentului.

Cere Cîşlari Alexei, constatarea nulităţii absolute a testamentului de moştenitor nr.16 din 30.07.1985, autentificat de către primăria s. Cuhureştii de Jos, r-nul Floreşti, în partea ce ţine de averea succesorală ce constă din terenul agricol cu suprafaţa de 1, 27 ha, cu nr. cadastral 1916106.082, situat în Cuhureştii de Jos, r-nul Floreşti; constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor testamentar 11544 din 07.11.2012, eliberat de notarul Svetlana Burduja; constatarea faptului de acceptare a succesiunii, ce constă din terenul agricol situat în s. Cuhureştii de Jos, r-nul Floreşti, cu suprafaţa de 1,27 ha, prin intrarea în posesiune de către reclamantul Cîslari Alexei, rămase după decesul Ecaterinei Sula decedată 28 ianuarie 2001; prelungirea termenului de acceptare a succesiunii, ce constă din patrimoniul succesoral sub formă 2 de teren agricol, situat în s. Cuhureştii de Jos, r-nul Floreşti, cu nr. cadastral 1916106.082, în mărime de 1,27 ha, rămas după decesul Ecaterinei Sula, în favoarea reclamantului Cîslari Alexei, cu cel mult 6 luni; obligarea OCT Floreşti să opereze modificările de rigoare în registrul bunurilor imobile; încasarea cheltuielilor de judecată suportate de reclamant.

Prin încheierea protocolară a judecătoriei Floreşti din 20 iunie 2014, a fost atras în calitate de intervenient, SC „Sant-Agro-S-„ SRL. Prin Hotărârea judecătoriei Floreşti din 25 septembrie 2014, acţiunea înaintată de Cîslari Alexei a fost admisă parţial. S-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moştenitor testamentar nr.11544 din 07.11.2012, eliberat de notarul public Svetlana Burduja; s-a constatat faptul acceptării succesiunii de către Cîşlari Alexei asupra terenului agricol cu suprafaţa de 1,0876 ha cu nr. cadastral 1916106.082 şi s-a încasat de la Habuleac Svetlana în beneficiul lui Cîşlari Alexei cheltuielile de judecată în mărime de 1700 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015, apelurile declarate de SC „Sant-Agro-S-C” SRL, Habuleac Svetlana şi Burduja Svetlana au fost admise. Astfel, a fost casată integral hotărârea Judecătoriei Floreşti din 25 septembrie 2014, cu emiterea unei hotărîrii noi prin care, acţiunea înaintată de Cîşlari Alexei a fost respinsă. La 27 aprilie 2015, Cîşlari Alexei a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. Conform art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 24 februarie 2015 şi recepţionată de Cîşlari Alexei, la 18 martie 2015 (f.d. 160), şi respectiv, recursul se consideră depus în termen. La 15 mai 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat către Svetlana Habuleac, notarul public Svetlana Burduja şi intervenientul accesoriu SC „Sant- Agro-S-C” SRL, copia recursului declarat de Cîşlari Alexei, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

La 23 iunie 2015, SC „Sant-Agro-S-C” SRL a depus referinţă, prin care îşi exprimă acordul cu decizia instanţei de apel. În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se 3 invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut 4 de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991). Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor, argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cîşlari Alexei, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Cîşlari Alexei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Tatiana Vieru Judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 5