2ra-1113/19 — Constatarea faptului acceptării succesiunii, declararea nulitătii actelor juridice

2ra-1113/19 — Constatarea faptului acceptării succesiunii, declararea nulitătii actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1113/19

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Florești, judecător: M. Nicorici

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători: S. Șleahtițki, E. Bejenaru, A. Toderaș

ÎNCHEIERE

19 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Alexei Cîșlari,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexei Cîșlari către

Svetlana Habuleac și SRL „Sant-Agro-S-C” cu privire la constatarea faptului

acceptării succesiunii, constatarea testamentului de moștenitor ca lipsit de efecte și

recunoașterea nulității absolute a certificatului de moștenitor și nulității

contractului de vânzare-cumpărare,

împotriva deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat de Alexei Cișlari și menținută hotărârea din 06 aprilie

2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, prin care a fost respinsă acțiunea,

c o n s t a t ă:

La 15 noiembrie 2016, Alexei Cislari a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Svetlanei Habuleac și SRL „Sant-Agro-S-C” cu privire la constatarea

faptului acceptării succesiunii, constatarea testamentului de moștenitor ca lipsit de

efecte, recunoașterea nulității absolute a certificatului de moștenitor și nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii a indicat ca, la 02 februarie 2000, defuncta Sula

Ecaterina, prin testamentul nr. 50, autentificat de către notarul Vasile Stahurschi,

i-a testat cota de teren în mărime de 1,27 ha, care este amplasată în extravilanul

XXX.

Pe tot parcursul perioadei de după decesul testatoarei, tatăl reclamantului,

ulterior și reclamantul au administrat această cotă de teren, adică au acceptat

moștenirea prin intrarea în posesiunea patrimoniului succesoral.

Recent, la administrația publică locală, a aflat, precum că terenul testat lui a

trecut la pârâta Habuleac Svetlana. Temei al înregistrării dreptului de proprietate a

servit certificatul de moștenitor testamentar nr. 11544 din 07 noiembrie 2012.

Conform certificatului, notarul public Svetlana Burduja, a indicat ca potrivit

testamentului nr. 6 din 30 iulie 1985, moștenitor al averii cet. Sula Ecaterina,

1

decedată la 28 ianuarie 2001, este Habuleac Svetlana, însă în acest testament nu

este inclusă cota de teren în cauză, fiind indicate în concret bunurile testate.

Mai mult de atât, Habuleac Svetlana a înstrăinat către SRL „Sant-Agro-S-C”

cota de teren în cauză, chiar dacă aceasta nu-i aparține și chiar dacă la momentul

înstrăinării asupra acestui bun se afla interdicție judecătorească.

Conform extrasului privind testamentele înregistrate în registru și revocările

defunctei Sula Ecaterina, la 02 februarie 2000, aceasta a întocmit testamentul nr.

50, care a fost înregistrat în registrul actelor notariale sub nr. 172827. Astfel, prin

întocmirea unui nou testament, și anume, testamentul nr. 50 din 02 februarie 2000,

Sula Ecaterina a testat cota de teren în mărime de 1,27 ha, situată în XXX către

Cislari Alexei.

Drept urmare a emiterii testamentului pe numele lui consideră că, a fost

revocat testamentul eliberat Svetlanei Habuleac, astfel în această parte testamentul

pe numele acesteia cu nr. 06 din 30 iulie 1985 este revocat și lipsit de efecte

juridice.

Însa ulterior, în baza acestui testament, a fost emis de către notarul Burduja

Svetlana certificatul de moștenitor testamentar nr. 11544 din 07 noiembrie 2012,

eliberat pârâtei Habuleac Svetlana referitor la cota de teren în cauză. Ca urmare a

obținerii cotei de teren în baza certificatului de moștenitor Habuleac Svetlana a

înstrăinat către SRL „Sant-Agro-S-C” cota de teren.

Atât certificatul de moștenitor din 07 noiembrie 2012, cât și contractul de

vânzare-cumpărare urmează a fi anulate ca acte subsecvente testamentului nr.06

din 30 iulie 1985, care este lipsit de efecte juridice.

Prin eliberarea de către notarul Burduja Svetlana a certificatului de moștenitor

testamentar nr. 11544 din 07 noiembrie 2012 Svetlanei Habuleac, reclamantului

i-au fost lezate drepturile sale de moștenitor testamentar. Certificatul de moștenitor

testamentar, eliberat pârâtei Habuleac Svetlana este un act subsecvent

testamentului existent, și care este condiționat de acesta și astfel este necesar de a

constata și nulitatea absolută a documentului.

Anterior a înaintat о acțiune în judecată, având la baza alte temeiuri și alte

cerințe, acțiune ce inițial a fost admisă prin hotărârea Judecătoriei Florești din 25

septembrie 2014, însă ulterior casată și respinsă pe motiv că nu s-a făcut referire la

legislația aplicabilă la momentul deschiderii succesiunii, precum și că nu s-a

demonstrat faptul acceptării succesiunii la acel moment. În acest sens, fiind

înaintat un demers către autoritatea publică locală de la locul aflării bunurilor

lăsate în moștenire, iar prin certificatul din 15 septembrie 2015 se confirmă faptul

că reclamantul Cișlari Alexei a gestionat bunurile în cauză la data decesului

Ecaterinei Sula. Astfel, se confirmă faptul gestionarii bunurilor în litigiu ale

defunctei Sula Ecaterina atât până la decesul acesteia, cât și ulterior, precum și

suportarea tuturor cheltuielilor de funerare. Așadar, acțiunea anterioară nu exclude

posibilitatea înaintării acțiunii în cauză, nefiind întrunite cumulativ condițiile de

părți, obiect și cauza similară, deoarece acțiunea dată are alt obiect (alte cerințe) și

altă cauză.

Dreptul său la succesiune și protecția proprietății a fost îngrădit reieșind din

faptul că, deși, în testamentul din 30 iulie 1985 nu este indicat terenul în litigiu și

că acest teren este inclus în testamentul eliberat pe numele său de către Sula

2

Ecaterina, la 02 februarie 2000, autoritățile din Republica Moldova nu i-au asigurat

condiții echitabile pentru apărarea și valorificarea drepturilor sale legitime, deși

cadrul normativ legal prevedea asemenea posibilități de apărare și restabilire.

Astfel, solicită constatarea faptului acceptării succesiunii și de a-1 recunoaște

pe Cișlari Alexei ca moștenitor al averii defunctei Sula Ecaterina, formată din

terenul agricol, situat în raionul XXX, cu suprafața de 1,27 ha, număr cadastral

XXX, în temeiul testamentului din 02 februarie 2000, autentificat de notarul public

Vasile Stahurschi; constatarea faptului că testamentul de moștenitor eliberat

Svetlanei Habuleac, la 30 iulie 1985, și autentificat de către XXX este revocat și

lipsit de efecte în privința terenului agricol, situat în XXX, cu număr cadastral

XXX și suprafața de 1,27 ha, rămas după decesul Ecaterinei Sula; precum și a

recunoaște ca fiind nul absolut certificatul de moștenitor testamentar nr. 11544 din

07 noiembrie 2012, eliberat de notarul Svetlana Burduja și contractul de vânzare-

cumpărare nr. 10761 din 19 septembrie 2013, obiectul căruia 1-a constituit bunul

imobil - teren agricol situat în XXX, cu suprafața de 1,27 ha, număr cadastral XXX

încheiat între Habuleac Svetlana și SRL „Sant-Agro-S-C”.

La 11 septembrie 2017, Cișlari Alexei a înaintat cerere de completare a

temeiurilor și de concretizare a cererii de chemare în judecată, prin care a indicat

că completează acțiunea depusă inițial cu temeiuri și argumente adăugătoare.

În motivare, a indicat că, Sula Ecaterina a trăit un timp cu bunelul Svetlanei

Habuleac și din motiv ca nu avea copii, la acel moment, a deschis un testament pe

casa de locuit pe numele acesteia, care avea 6 ani, cu scopul ca pe viitor sa aibă

ajutor din partea Svetlanei. De la primul testament perfectat în anul 1985 și până la

decesul Ecaterinei Sula au trecut 16 ani, timp în care s-au produs mai multe

schimbări.

Mama pârâtei Habuleac Svetlana, în perioada anilor 2000-2010, a fost în

relații concubinaj cu tatăl sau Cișlari Petru, și respectiv odată ce trăiau împreună,

aceștia о ajutau în gospodărie pe decedata Sula Ecaterina, iar dânsa în semn de

recunoștință și, știind că în curând va fi împărțit pământul, conform programului de

repartizare a pământului pe întreg teritoriul Republicii Moldova, a lăsat testament

pe cota parte de teren agricol reclamantului ca flu al lui Cișlari Petru, iar ei,

respectiv, trebuiau să о susțină material cu lemne de foc, faină, produse alimentare

și altele.

La 02 februarie 2000, la notarul Vasile Stahurschi din sat. Sănătăuca, s-a

prezentat Sula Ecaterina împreuna cu tatăl reclamantului Cișlari Petru și în

prezența a două persoane străine chemate ca martori a fost întocmit testamentul nr.

50 pe numele lui Cișlari Alexei.

Astfel, Sula Ecaterina a lăsat două testamente, primul a fost deschis pe

numele pârâtei Habuleac Svetlana, la 30 iulie 1985, iar altul a fost deschis pe

numele reclamantului Cișlari Alexei, la 02 februarie 2000. Deoarece al 2-lea

testament a fost întocmit cu câteva luni mai înainte de eliberarea Titlurilor de

proprietate, la momentul întocmirii testamentului nu se știa numărul cadastral și

suprafața exactă a cotei de teren, din acest motiv datele în cauză nu figurează în

textul testamentului, dar este indicată doar cota parte de teren. Suprafața totală a

cotei este de 1,2083 ha, care include terenul agricol și livada: terenul agricol nr.

cadastral XXX - 1,0876 ha. Iar livada este cu numărul cadastral XXX - 0,1207 ha.

3

În testament este indicat mai mult pământ, și anume, 1,27 ha, ceea ce creează

confuzii. Însa la momentul întocmirii testamentului testatoarea nu știa ce cotă de

teren i se va repartiza.

O perioadă mare de timp cota de teren în cauză a fost îngrijită de acesta

împreuna cu tatăl sau Cișlari Petru, о prelucrau, achitau impozitele. Iar la

momentul când a fost repartizată cota de teren în cauză, la cererea tatălui său,

Primăria a repartizat terenul alături de celelalte cote ce aparțineau familiei

reclamantului, pentru a nu fi împrăștiate pe câmpuri diferite. Cota de teren se afla

între terenul ce a aparținut părinților săi, și care la moment le deține reclamantul cu

drept de proprietate ca moștenitor după decesul părinților și terenul ce aparține

surorii sale. La momentul decesului tatălui sau, reclamantul susține ca a fost numit

moștenitor al acestuia și a preluat terenurile pe care le deținea, precum și terenul

testat de Sula Ecaterina.

Reclamantul a susținut ca a intrat în posesia bunului testat de Sula Ecaterina,

prin exploatarea nemijlocită a acestuia, precum și achitarea impozitelor. El nu a

renunțat și declarație la notar de renunțare la succesiune nu a depus, ci a stăpânit

bunul ca un proprietar până la momentul când a aflat despre înstrăinarea bunului de

către Habuleac Svetlana.

Conform certificatului nr. 853 din 26 iunie 2006, eliberat de Primăria

Cuhureștii de Jos și a declarației de acceptare a succesiunii, eliberate Svetlanei

Habuleac, nu se vorbește despre terenul agricol, dar numai despre casa de locuit și

terenul de lângă casă. Iar Habuleac Svetlana profitând de ocazie și văzând că

reclamantul nu și-a făcut certificat de moștenitor pe terenul agricol, deținând

originalul titlului de proprietate, dispărut anterior din gospodăria tatălui

reclamantului, și în complicitate cu notarul Burduja Svetlana 1-au deposedat pe

reclamant de teren, prin eliberarea pe numele pârâtei în mod ilegal a certificatului

de moștenitor pe terenul dat.

În opinia reclamantului s-au comis mai multe încălcări din partea notarului,

ce-i încalcă grav dreptul de proprietate, și anume: notarul a deschis procedura

succesorală fără hotărârea instanței de judecată de prelungire a termenului de

acceptare a succesiunii; nu a controlat dacă mai sunt oricare testamente pe numele

testatoarei și moștenitori, iar Habuleac Svetlana a tăinuit faptul dat. În anul 2012,

în declarația de acceptare a succesiunii, notarul a scris cu tocul între rânduri

expresia ,,și terenuri agricole”, lucru ce nu se permite.

Ulterior, cunoscând ca terenul este în litigiu, Habuleac Svetlana și notarul

hotărăsc sa vândă în grabă terenul unei terțe persoane, care ulterior a spus ca nu a

fost informată despre faptul ca terenul se afla în litigiu. La momentul încheierii

contractului de vânzare-cumpărare terenul se afla sub sechestru.

Anterior a solicitat anularea testamentului și a certificatului de moștenitor pe

alte temeiuri și alte solicitări decât cele indicate în prezenta acțiune, iar acțiunea a

fost respinsă. În cadrul examinării acțiunii anterioare atât notarul, cât și Habuleac

Svetlana au confirmat ca nu au știut că reclamantul avea testament pe terenul

agricol, recunoscând indirect ca au comis încălcări la emiterea actelor contestate și

că drepturile reclamantului sunt legitime, iar Habuleac Svetlana își motivează

acțiunile prin faptul ca are la întreținere 4 copii minori.

În anul 2013, Habuleac Svetlana s-a adresat la acesta ca sa-i întoarcă

4

pământul, faptul dat dovedește că Habuleac Svetlana în tot acest timp nu a posedat

pământul.

Astfel, a solicitat admiterea integrală a acțiunii, asigurarea protejării și

restabilirea drepturilor sale legitime. Iar contractul de vânzare-cumpărare, încheiat

ulterior emiterii certificatului de moștenitor pe numele Svetlanei Habuleac,

urmează a fi anulat ca act juridic subsecvent actului contestat, precum și ca act

juridic încheiat în privința unui bun aflat sub sechestru.

Prin hotărârea din 06 aprilie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de Cișlari Alexei.

La 03 mai 2018, Cișlari Alexei a depus apel împotriva hotărârii din 06 aprilie

2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi prin care să fie

admisă acțiunea.

Prin decizia din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de Alexei Cișlari și menținută hotărârea primei instanțe.

În justificarea soluției, instanța de apel a menționat că, prin testamentul nr.

1556 din 02.02.2000, Sula Ecaterina a testat lui Cislari Alexei cota parte de teren

echivalent în mărime de 1,27 ha, care este amplasată în extravilanul XXX, însa în

testament nu este indicat nr. cadastral al cotei de teren echivalent testat pentru a fi

identificat, iar potrivit Certificatului nr. 88 din 27.01.2015, eliberat de XXX, Sula

Ecaterina, conform înscrierii in Registrul cadastral la momentul decesului a fost

proprietara a terenurilor: cu nr. cadastral XXX cu suprafața de 0,0732 ha, terenul

agricol cu numărul cadastral XXX cu suprafața de 1,0876 ha și terenul agricol cu

numărul cadastral XXX cu suprafața de 0,1207 ha. Astfel, Sula Ecaterina nu a avut

în proprietate cota parte de teren echivalent în mărime de 1,27 ha.

Prin urmare, instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul apelantului,

precum că testamentul nr. 1556 din 02.02.2000 a desființat sau anulat testamentul

din 30 iulie 1985, autentificat de XXX, concluzionând că hotărârea în partea

respingerii cererii de chemare în judecată cu privire la constatarea faptului

acceptarii succesiunii, constatarea testamentului de moștenitor ca lipsit de efecte și

recunoașterea nulității absolute a certificatului de moștenitor urmează a fi

menținută.

La 27.03.2019, Alexei Cișlari a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel.

În motivarea recursului a indicat că atât prima instanță, cât și instanța de apel

prin soluțiile adoptate i-au încălcat grav drepturile și interesele legitime, au

interpretat eronat normele de drept material incidente și nu le-au aplicat

corespunzător speței.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 11

decembrie 2018 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 18

ianuarie 2019 (f. d. 45, Vol. II), fiind recepționată de către recurent la 24.01.2019

(f. d. 50, Vol. II), iar recursul a fost depus prin intermediul oficiului poștal la 25

5

martie 2019 (f. d. 60, Vol. II). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 11 decembrie 2018

a Curții de Apel Bălți, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Alexei Cîșlari, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Alexei Cîșlari, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

6

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de către Alexei Cîșlari.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Alexei Cîșlari.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

7