2ra-1533/19 — declararea nulității testamentului și a certificatului de calitate de moștenitor testamentar

Dosarul nr. 2ra-153319

Prima instanță: Judecătoria Bălți (jud: A. Donos)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

Î N C H E I E R E

18 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Ion Druță

judecătorii Oleg Sternioală

Galina Stratulat

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Vasile Sanduleac,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Anastasia

Fartușneac împotriva lui Vasile Sanduleac, intervenient accesoriu notarul public

Svetlana Dimitriu, cu privire la declararea nulității testamentului și a certificatului

de calitate de moștenitor testamentar,

împotriva deciziei din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți prin care s-a admis

apelul declarat de Anastasia Fartușneac, s-a casat hotărârea din 22 februarie 2017 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a admis

acțiunea înaintată de Anastasia Fartușneac,

c o n s t a t ă:

La data de 26 mai 2016 Anastasia Fartușneac a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Vasile Sanduleac, intervenient accesoriu notarul public

Svetlana Dimitriu, cu privire la declararea nulității testamentului și a certificatului

de calitate de moștenitor testamentar.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la data de 05 ianuarie 2016 a

decedat sora ei xx, reclamanta la momentul decesului fiind succesor legal de gradul

II.

În vederea acceptării succesiunii după decesul xx, la 14 aprilie 2016, în temeiul

procurii nr. 951 din 26 februarie 2016 eliberate lui Maximciuc Varian, a fost depusă

la notarul Svetlana Dimitriu declarația de acceptare a succesiunii, prin care

Anastasia Fartușneac declara că acceptă succesiunea după decesul surorii sale

xxprecum și faptul că patrimoniul succesoral este constituit din imobilul amplasat

în mun. Bălți, xx nr. xx, care la moment aparținea cu drept de proprietate xxși

solicita eliberarea certificatului de moștenitor legal.

În continuare, reclamanta a notat că la 14 aprilie 2016 notarul public Svetlana

Dimitriu a emis actul nr. 124 prin care l-a informat pe Varian Maximciuc că xx la

data de 26 iunie 2015 a întocmit testament prin care a testat toată averea sa altei

persoane și că acest testament la moment este valabil, nefiind modificat sau revocat.

1

De asemenea reclamanta a enunțat că potrivit răspunsului Inspectoratului de

Poliție nr. M-27/11-15 din 13 mai 2016, pe adresa mun. Bălți, pasaj xx nr. xx, a fost

efectuat control în urma căruia s-a constatat că la acel moment în imobilul situat pe

adresa menționată locuiește Vasile Sanduleac, care a declarat că bunul imobil în

care locuiește i-a fost testat de către xx.

A considerat reclamanta că testamentul eliberat de xx pe numele lui Vasile

Sanduleac este nul, deoarece la momentul întocmirii testamentului, xx suferea de

xx, care o limitau în capacitatea de exercițiu a ei ca testator.

A mai notat reclamanta că xx s-a tratat la Spitalul de Psihiatrie din Bălți, unde a

fost internată cu diagnoza: xx, xx, fiind la tratament staționar în perioada 12.05.2015

– 14.05.2015, iar conform extrasului din fișa medicală nr. 3170/348 al pacientei xx,

aceasta a suferit în luna februarie 2015 xx, aflându-se începând cu 03 februarie 2015

până la 16 februarie 2015, la tratament staționar secția neurologie cu diagnoza xx,

xx.

În acest sens, reclamanta a accentuat că în continuare xx a devenit dezorientată,

frecvent pleca de acasă fără scop cert și prestabilit, nu recunoștea rudele apropriate,

iar, la momentul internării în Spitalul de Psihiatrie din Bălți, la Maria Bruma se

observau xx manifestate prin comportament neadecvat la domiciliu, nu cunoștea

unele date biografice ale sale, avea gândire frânată, procesele cognitive fiind reduse,

fiind constatată diagnoza xx cu xx și fără xx.

De asemenea, reclamanta a notat că la domiciliul xx în perioada 01.01.2015 –

01.01.2016 a fost solicitat serviciul de urgență medicală de 7 ori, precum și faptul

că, analizând extrasul din fișa medicală nr. 170/438 pe numele xx și certificatele

eliberate de instituțiile medicale se observă că xx la momentul întocmirii

testamentului suferea de maladie care provoacă xx cu degradarea abilităților sociale

și ocupaționale.

A considerat reclamanta că la momentul întocmirii testamentului, xx nu avea

discernământ, or, la 29 iunie 2015 xx avea capacitate de exercițiu redusă grație

maladiei de care suferea, care a afectat rațiunea ei ca testator.

Reclamanta a solicitat declararea nulității testamentului din 29 iunie 2015

întocmit de xx prin care bunurile imobile cu nr. cadastrale xx, xx, xx, amplasate în

mun. Bălți, pasaj xx nr. xx, i-au fost testate lui Vasile Sanduleac; anularea

certificatului de calitate de moștenitor testamentar eliberat pe numele lui Vasile

Sanduleac privind acceptarea succesiunii după xx în baza testamentului din 29 iunie

2015.

Prin hotărârea din 22 februarie 2017 a Judecătoriei Bălți s-a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Anastasia Fartușneac

împotriva lui Vasile Sanduleac, intervenient accesoriu notarul public Svetlana

Dimitriu, cu privire la declararea nulității testamentului și anularea certificatului de

calitate de moștenitor testamentar.

În susținerea soluției sale prima instanță a reținut că defuncta xx avea capacitatea

deplină de exercițiu, acționa conștient și cu discernământ la întocmirea și semnarea

testamentului, or, la materialele dosarului nu au fost anexate careva probe privind

limitarea defunctei în capacitatea de exercițiu, iar, bolile mintale sau deficiențele

mintale, chiar și adeverite prin certificate medicale, nu dau dreptul de a considera

persoana ca fiind incapabilă.

Totodată, prima instanță a mai reținut că temei de a declara nul certificatul de

calitate de moștenitor testamentar nu a stabilit, în acest sens nefiind prezentate probe

2

pertinente și concludente.

Prin decizia din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul declarat

de Anastasia Fartușneac, s-a casat hotărârea din 22 februarie 2017 a Judecătoriei

Bălți, sediul Central, și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a admis acțiunea depusă

de Anastasia Fartușneac, s-a declarat nul testamentul eliberat la data de 29 iunie

2015 cu nr. 6274, prin care xx i-a testat averea sa lui Sanduleac Vasile, la fel și

certificatul de calitate de moștenitor testamentar eliberat lui Sanduleac Vasile în

baza testamentului din 29 iunie 2015.

În susținerea soluției sale instanța de apel a reținut că partea reclamantă odată

cu cerințele din acțiune nu a invocat și temeiul juridic de nulitate a testamentului,

fapt care face imposibilă aplicarea prevederilor art. 225 Cod civil, deoarece instanța

nu poate invoca din oficiu temeiul de nulitate relativă, însă, din moment ce

reclamanta a solicitat declararea nulității testamentului pe motivul lipsei

discernământului testatorului xx, indicând că un astfel de testament contravine

prevederilor art. 199 alin. (2) și art. 1449 alin. (2) Cod civil, instanța de apel a aplicat

prevederile art. 220 Cod civil – actul juridic contrar legii, pe care instanța este în

drept să-l invoce/constate din oficiu, odată ce este un temei de nulitate absolută,

considerând că testamentul din 29.06.2015 contravine prevederilor legale ce țin de

valabilitatea testamentului sub aspectul liberului consimțământ la perfectarea lui,

respectiv, la producerea efectelor juridice.

Totodată, instanța de apel, reieșind din rapoartele de expertiză judiciară, a

relevat că xx la momentul perfectării testamentului pe numele lui Vasile Sanduleac

– 29 iunie 2015, acționa fără discernământ datorită bolii de care suferea: xx cu xx

și xx, iar datorită acestei maladii dânsa era în imposibilitate să conștientizeze și să

dirijeze acțiunile sale legate de testarea averii sale lui Vasile Sanduleac, pentru

momentul încetării sale din viață.

În aceeași ordine de idei, prin prisma efectelor nulității actului juridic stipulate

la art. 219 alin. (1) Cod civil, instanța de apel a considerat oportun admiterea cerinței

cu privire la anularea certificatului de calitate de moștenitor testamentar.

La 04 iunie 2019, completat la 13 iunie 2019, Vasile Sanduleac a declarat recurs

împotriva deciziei din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului recurentul indicat că afirmația intimaților precum că

defuncta xx s-a tratat la Spitalul de Psihiatrie din Bălți nu corespunde adevărului,

iar comportamentul reclamantei și a copiilor acesteia față de sora sa xx a fost unul

nedemn, mai mult ca atât, toate internările în spitale au fost înscenate pentru a

fortifica poziția în instanța de judecată.

A mai accentuat recurentul că nici unul din pretinșii moștenitori nu au contestat

testamentul în timpul cât era în viață xx, iar notarul a confirmat legalitatea

testamentului.

Totodată, recurentul a subliniat că incapacitatea xx nu a fost dovedită, iar

expertiza efectuată are un caracter consultativ, reieșind din prevederile legale.

Recurentul a solicitat casarea deciziei din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel

Bălți, cu menținerea hotărârii din 22 februarie 2017 a Judecătoriei Bălți.

La 25 iulie 2019 Anastasia Fartușneac a depus referință la recursul formulat de

Vasile Sanduleac, prin care a solicitat declararea acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

3

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 31 ianuarie 2019, fiind

expediată participanților la proces, însă la materialele dosarului lipsește careva

probe care ar indica la recepționarea de către recurent a deciziei instanței de apel.

Astfel, luând în considerare cele menționate, se apreciază că cererea de recurs

depusă de către Vasile Sanduleac a fost declarată în termenul legal de 2 luni,

prevăzut de art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova

consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Vasile Sanduleac nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului

judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII

Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor

de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură

civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect

procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar

probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.

130 Cod de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă în

4

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare

și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă

a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato

contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Vasile Sanduleac ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Vasile Sanduleac se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Ion Druță

judecătorii Oleg Sternioală

Galina Stratulat

5