2ra-701/21 — declararea nulă a certificatului de moștenitor legal, declararea drept moștenitor testamentar și obligarea notarului de a elibera certificat de moștenitor testamentar

Dosarul nr. 2ra-701/21

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud. E. Pșenița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

ÎNCHEIERE

09 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Toporivskii

Anatoli,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Toporivskii Anatoli

împotriva Svetlanei Istrati, intervenient accesoriu notarul Luca Petru cu privire la

declararea nulă a certificatului de moștenitor legal, declararea drept moștenitor

testamentar și obligarea notarului de a elibera certificat de moștenitor testamentar,

împotriva deciziei din 20 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admis apelul declarat de Istrati Svetlana și a fost casată integral hotărârea din 21 august

2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, fiind pronunțată o nouă hotărâre, prin care

acțiunea a fost respinsă,

constată:

La data de 09 aprilie 2019, Toporivskii Anatoli a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Svetlanei Istrati, intervenient accesoriu notarul Luca Petru cu privire

la declararea nulă a certificatului de moștenitor legal, declararea drept moștenitor

testamentar și obligarea notarului de a elibera certificat de moștenitor testamentar.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că bunica lui, Ravlo Ecaterina,

decedată la 22 noiembrie 2003, fiind în viață, la 15 februarie 1985 a testat averea sa pe

numele lui. Testamentul a fost întocmit și autentificat de secretarul Primăriei (Sovietului

sătesc pe atunci) Brătușeni, Ciumac Tatiana și înregistrat în Registrul primăriei sub nr.

16.

A susținut că nu a cunoscut despre existența testamentului pe numele său, deoarece

lucra și locuia permanent în mun. Chișinău. Bunica nu i-a comunicat lui despre

testament și nici mamei sale - Toporivscaia Emilia, decedată și ea la 20 octombrie 2010.

Despre existența testamentului pe numele său a aflat la începutul lunii februarie 2019,

1

când fosta concubină Glușco Maria a unchiului său, fratelui mamei sale - Ravlo

Alexandr, decedat la 12 iulie 2018, i-a transmis testamentul, comunicându-i că l-a găsit

printre documentele concubinului, cu care a conviețuit în jur de vreo 40 de ani.

A invocat că din textul testamentului rezultă că, bunica i-a testat lui casa de locuit

situată în XXXXX. Bănuiește că după decesul bunicii Ravlo Ecaterina, testamentul pe

care ultima îl păstra, a fost găsit și tăinuit de feciorul ei Ravlo Alexandr, decedat și el

la 12 iulie 2018. După decesul unchiului său Ravlo Alexandr, fiica acestuia, pârâta

Istrati Svetlana s-a adresat la notarul Luca Petru cu cerere de acceptare a succesiunii ca

unicul moștenitor de gradul I al lui Ravlo Alexandr.

A notat că la 23 ianuarie 2019, notarul Luca Petru a eliberat Svetlanei Istrati

certificatul de moștenitor legal pe următoarele bunuri imobile: terenul destinat

construcției cu S-0,18 ha cu nr. cadastral XXXXX, casa de locuit individuală cu S-34,8

m.p. nr. cadastral XXXXX, construcție accesorie (anexă) cu S-8,8 m.p. și nr. cadastral

XXXXX, construcție accesorie (șură) cu S-12,8 m.p. nr. cadastral XXXXX și

construcție accesorie (beci) cu S-6 m.p, nr. cadastral XXXXX, situate în XXXXX,

înregistrate cu titlu de proprietate după mama defunctului Ravlo Ecaterina.

Reclamantul consideră că notarul Luca Petru a depășit atribuțiile de serviciu la

eliberarea acestui certificat de moștenitor legal pe numele pârâtei, deoarece tatăl ultimei

nu a oformat moștenirea după decesul mamei Ravlo Ecaterina. Astfel, notarul nu era în

drept să elibereze pe numele Svetlanei Istrati certificatul de moștenitor legal pe un bun

imobil, care nu a aparținut cu drept de proprietate lui Ravlo Alexandr, chiar dacă ultimul

era moștenitor după cum este înscris în certificatul de moștenitor legal din 23 ianuarie

2019 pe numele pârâtei.

În opinia reclamantului, este ilegal și urmează a fi anulat certificatul de moștenitor

legal eliberat de notarul Luca Petru la 23 ianuarie 2019 înregistrat cu nr. 501, deoarece

notarul, conform art. 58 din Legea cu privire la notariat nr. 1453 din 08 noiembrie 2002,

urma să refuze în deschiderea procedurii succesorale.

A menționat că nu și-a realizat dreptul succesoral testamentar din motivul că nu a

cunoscut despre existența testamentului lăsat pe numele său de bunica Ravlo Ecaterina.

Toporivskii Anatoli a solicitat, în temeiul art. 216, 217 și 227 din Codul civil (în

redacția până la 01 martie 2019), declararea nulă a certificatului de moștenitor legal nr.

501 din 23 ianuarie 2019, declararea lui drept moștenitor testamentar al averii

succesoarele rămase după decesul Ecaterinei Ravlo și obligarea notarului Luca Petru

de a-i elibera certificat de moștenitor testamentar, precum și încasarea din contul pârâtei

a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 21 august 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, acțiunea a

fost admisă parțial și s-a declarat nul certificatul de moștenitor legal nr. 500 eliberat la

23 ianuarie 2019 de notarul Luca Petru pe numele Svetlanei Istrati după decesul

Ecaterinei Ravlo. Pretențiile cu privire la declararea ca moștenitor testamentar și

obligarea notarului de a-i elibera certificat de moștenitor testamentar, au fost respinse

ca neîntemeiate. Totodată, s-au lăsat pe seama părților cheltuielile de judecată suportate

pe caz.

2

La data de 20 septembrie 2019 Istrati Svetlana a declarat apel împotriva hotărârii

din 21 august 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii în partea admiterii acțiunii și emiterea în această parte a unei noi

hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia din 20 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat de Istrati Svetlana și a fost casată integral hotărârea din 21 august 2019 a

Judecătoriei Edineț, sediul Central, fiind pronunțată o hotărâre nouă, prin care acțiunea

depusă de Toporivskii Anatoli a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit materialelor cauzei,

moștenitorii legali ai Ecaterinei Ravlo sunt fiul Ravlo Alexandru, care a decedat la

12 iulie 2018 și fiica Toporivski Emilia, decedată la 20 octombrie 2010. Potrivit

adeverinței nr. 446 din 28 februarie 2019 eliberată de Primăria com. Brătușeni, raionul

Edineț, până la deces Ravlo Ecaterina a fost proprietara gospodăriei situate pe

XXXXX, înregistrată în registru sub nr. 1069, iar, ulterior gospodăria dată, în baza

certificatului de moștenitor legal nr. 500 din 23 ianuarie 2019, a fost înregistrată după

Istrati Svetlana.

Instanța de apel a constatat că soluția instanței de fond privind constatarea

nulității certificatului de moștenitor legal este neîntemeiată, or, transmiterea

patrimoniului defunctului Ravlo Alexandru și a defunctei Ravlo Ecaterina s-a realizat

pe bază legală, fiind stabilit moștenitorul Istrati Svetlana, care a depus cerere de

acceptare a succesiunii.

Astfel, instanța de apel a menționat că la 29 noiembrie 2018, a fost deschis dosar

succesoral după decesul lui Ravlo Alexandr. În declarația depusă, Istrati Svetlana a

solicitat eliberarea certificatului de moștenire la averea tatălui său ce include casa de

locuit cu terenul aferent. La 22 ianuarie 2019 Istrati Svetlana s-a adresat cu cerere

suplimentară privind eliberarea certificatului de moștenitor la averea bunici sale Ravlo

Ecaterina, solicitând eliberarea certificatului de moștenitor pe casa de locuit cu terenul

aferent. Astfel, la 22 ianuarie 2019 pe numele Svetlanei Istrati a fost eliberat certificat

de moștenitor legal la averea succesorală care a aparținut tatălui ei Ravlo Alexandr, iar,

la 23 ianuarie 2019 pentru averea bunicii Ravlo Ecaterina. Potrivit explicațiilor

notarului public Luca Petru, faptul acceptării averii succesorale de către Ravlo

Alexandr este dovedit prin copia cererii de acceptare a succesiunii din 22 ianuarie 2004,

care a servit temei de eliberare a certificatului de moștenitor legal Svetlanei Istrati

pentru averea rămasă după decesul bunicii Ravlo Ecaterina.

Cu referire la argumentul instanței de fond, precum că din conținutul cererii de

acceptare a succesiunii din 22 ianuarie 2004, la care face trimitere notarul Luca Petru,

nu poate fi constatat cert cine a acceptat moștenirea rămasă după decesul Ecaterinei

Ravlo, în cerere fiind indicat alt nume, instanța de apel a menționat că în cererea

respectivă a fost admisă o eroare tehnică, persoana data nefiind cunoscută nici

reclamantului și nici pârâtei, fapt recunoscut de ambii.

Totodată, Curtea de Apel Bălți a stabilit că, deși la depunerea acțiunii Toporivskii

Anatoli pretinde că a aflat despre existența testamentului lăsat de bunica sa Ravlo

Ecaterina în luna februarie 2019, totuși, reclamantul nu a solicitat prelungirea

3

termenului de acceptare a succesiunii sau repunerea în termen, or, legea prevede expres

în acest sens termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.

La data de 18 februarie 2021 Toporivskii Anatoli a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, recurentul a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei

instanței de apel.

A menționat că este greșită concluzia instanței de apel precum că notarul Luca

Petru, anterior eliberării certificatului de moștenitor legal din 23 ianuarie 2019 pe

numele Svetlanei Istrati, a stabilit cercul tuturor potențialilor moștenitori ai defunctei

Ravlo Ecaterina, or, dacă notarul ar fi întreprins această acțiune, dânsul neapărat urma

să fie chemat la moștenire.

De asemenea, recurentul a susținut că este eronată concluzia instanței de apel cu

privire la nesolicitarea prelungirii termenului de acceptare a succesiunii, deoarece a aflat

despre testament abia în luna februarie 2019, moment din care a început să curgă

termenul de acceptare a succesiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 20 octombrie 2020.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa recurentului la data

de 17 decembrie 2020, fiind recepționată la 31 decembrie 2020 (f.d. 184, 188).

Astfel, recursul declarat la data de 18 februarie 2021, este în termen.

La 29 martie 2021, copia recursului a fost expediată în adresa intimatei

Istrati Svetlana, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 200-201).

Prin referința depusă la 15 aprilie 2021, Istrati Svetlana a solicitat respingerea

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

4

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Toporivskii Anatoli nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de

Toporivskii Anatoli, asemenea aspecte nu se regăsesc.

5

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Toporivskii Anatoli, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Toporivskii Anatoli se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6