2ra-620/18 — declararea nulitatii testamentului

Dosarul nr. 2ra-620/18

Prima instanță: Jud. Drochia, sediul Râșcani (jud. I. Rabei)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, I. Grosu, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

2 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Michitiuc Eugen,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Michitiuc Eugen

împotriva lui Stepanova Olga, Biroului notarului Pancova Nelli, intervenienți accesorii

Biroul notarului Belicesco Oleg, Michitiuc Vadim cu privire la declararea nulității

testamentului,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie 2017, prin care a fost respins

apelul declarat de către Michitiuc Eugen și menținută hotărârea Judecătoriei Drochia,

sediul Râșcani din 30 mai 2017,

c o n s t a t ă:

La 11 mai 2016, Michitiuc Eugen s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către

Stepanova Olga, Biroul notarului Pancova Nelli, intervenienți accesorii Biroul notarului

Belicesco Oleg, Michitiuc Vadim privind declararea nulității testamentului.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de xxxxx a decedat tatăl său-

Michitiuc Vasile. După decesul acestuia a depus la notar cerere privind deschiderea

procedurii succesorale. Patrimoniul succesoral fiind compus din ¼ cotă– parte din

apartamentul nr. xxxxx amplasat în mun. Chișinău xxxxx. Defunctul deținând 1/4 cotă–

parte din apartamentul menționat în baza contractului de vânzare-cumpărare, transmitere –

primire a locuinței în proprietate privată din 23 februarie 1995.

Menționează că, Notarul public Belicescu Oleg a primit cererea sa cu privire la

acceptarea moștenirii rămase după decesul tatălui său, fiindu-i eliberat la 29 octombrie

2015 certificat de calitate de moștenitor.

Mai indică reclamantul că în mod verbal, a fost informat de Notar, că la sediul său

este deschis deja dosar de succesiune după moartea tatălui Michitiuc Vasile, de către

moștenitorul testamentar Popova Natalia.

1

Specifică că Popova Natalia în timpul vieții s-a aflat cu defunctul Michitiuc Vasile în

relații de concubinaj. După decesul soțului ea a solicitat notarului Belicescu Oleg

deschiderea moștenirii, prezentând testamentul nr. xxxxx, întocmit la data de 27 iunie

2014, de defunctul Michitiuc Vasile, autentificat de către Notarul public Pancova Nelli.

Conform testamentului menționat, întreg patrimoniu succesoral al cet. Michitiuc Vasile îl

moștenește Popova Natalia.

Susține că prezentarea testamentului pe numele unei alte persoane i-a trezit dubii, ori

de nenumărate ori, pe timpul vieții, tatăl său i-a comunicat că ¼ cotă-parte din

apartamentul proprietate comună pe cote-părți îi va rămâne fiului său, Michitiuc Eugen.

Explică reclamantul că comunicând zilnic cu tatăl său în ultimul an de viață, observa

abateri de la normal în acțiunile ultimului.

Declară că fiind informat despre existența testamentului, a încercat să vorbească

despre aceasta cu Popova Natalia, însă a aflat că ea a decedat în luna xxxxx. Ca urmare,

după moartea Nataliei Popova a fost deschis dosar succesoral la sediul aceluiași Notar

public Belicescu Oleg. Moștenitorii defunctei Popova Natalia fiind fiica sa- Stepanova

Olga.

Relatează reclamantul că la data de 22 februarie 2016 familia sa a solicitat prin cerere

experților Centrului de Medicină Legală din str. Corolenco 12, mun. Chișinău, efectuarea

cercetării medico-legală post mortem a cet. Michitiuc Vasile. Potrivit raportului de

constatare medico-legală nr. 53 din 23 februarie 2016, s-a constatat că în perioada 06 iunie

2014- 19iunie 2014, pacientul Michitiuc Vasile s-a aflat la tratament staționar în secția de

terapie intensivă a SCM nr. 3 „Sf. Treime,, cu diagnoza „xxxxx,,. După data de 20 iunie

2014 inclusiv până la data de 30 iunie 2014, medicul de familie fiind în vizită la domiciliu

a stabilit la pacient o stare generală gravă (xxxxx), pe fundal de xxxxx.

Invocă că având în vedere stadiul avansat al xxxxx, care de obicei provoacă o

intoxicație canceroasă mai ales pe fundalul unei xxxxx, posibilitatea persoanei de a

conștientiza lucid acțiunile sale este substanțial redusă.

Relevă că concluziile raportului menționat l-au convins definitiv că la data întocmirii

testamentului- 26 iunie 2014, defunctul Michitiuc Vasile, nu conștientiza lucid acțiunile

sale, din acest motive sub influență a testat bunurile sale Nataliei Popova.

Mai mult, precizează că, în ultimul an de viață cet. Michitiuc Vasile nu era lucid în

acțiunile sale, care i-au fost confirmate de către vecinii, prietenii acestuia. În acest sens se

menționează și comportamentul straniu al Nataliei Popova, care în ultimele luni din viața

lui Michitiuc Vasile a lipsit, fiind plecată la domiciliul său în xxxxx. Nu a fost prezentă

nici la înmormântarea acestuia, nu a contribuit financiar, sau în alt mod la organizarea

funeraliilor, mesei de pomenire, la fel nu a suportat cheltuieli legate de tratamentul

efectuat. Toate cheltuielile fiind suportate de către familia Michitiuc.

Solicită reclamantul Michitiuc Eugen recunoașterea nulității testamentului nr.xxxxx,

întocmit la data de 27 iunie 2014 de defunctul Michitiuc Vasile, autentificat de către

notarul public Pancova Nelli, pe numele lui Popova Natalia, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Râșcani din 30 mai 2017, acțiunea

înaintată de Michitiuc Eugen a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie 2017, a fost respins apelul declarat

de către Michitiuc Eugen și menținută hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Râșcani din

30 mai 2017.

La 14 februarie 2018, Michitiuc Eugen a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Bălți din 30 noiembrie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia contestată, o

consideră ilegală, neîntemeiată și pasibilă de a fi casată din considerentele ce urmează.

Consideră că chiar dacă Notarul a verificat capacitatea de exercițiu a lui Michitiuc

Vasile, i-a explicat drepturile sale și esența obligației, ultimul nu a avut posibilitatea reală

de a percepe esența lucrurilor, or, conștiința acestuia la acel moment era tulburată de boala

de care suferea și tratamentul aplicat. Respectiv, orice decizie luată de el nu poate fi privită

ca fiind una liber exprimată și conștientizată, or, circumstanțele menționate denotă clar

existența temeiurilor ce justifică vicierea exprimării libere a consimțământului.

Precizează că instanța de judecată nu a suspus analizei probele și anume declarațiile

martorilor care au fost audiați pe parcursul examinării cauzei. Aceștia au prezentat

instanței informații cu privire la starea în care se afla defunctul Michitiuc Vasile în

perioada de debut și evoluție a maladiei de care suferea, declarații ce confirmă temeinicia

acțiunii înaintate.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a fost recepționată de către recurentul

Michitiuc Eugen la data de 5 ianuarie 2018, recursul declarat la 14 februarie 2018, se

consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Michitiuc Eugen, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat,

iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute

la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează

în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Subsidiar se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul

XXXVIII Codul de Procedură Civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din recursul declarat

nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la instanța de

judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul

de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare

depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

4

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către

Michitiuc Eugen nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Michitiuc Eugen se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

5