2ra-1621/20 — nulitatea testamentului

Dosarul nr. 2ra-1621/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Catană)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, V. Mihaila, I. Cotruță)

Î N C H E I E R E

09 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Cușniriova Irina

în interesele Nataliei Smolianicova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Smolianicova Natalia

împotriva lui Covalschi Diana, Rusov Alina, Covalschi Alexandru, notarul public

Petcu Elena și notarul public Muruianu Ludmila privind repunerea în termen,

declararea nulității testamentului, anularea certificatului de moștenitor testamentar,

constatarea acceptării succesiunii legale, declararea nulității contractului de donație

împotriva deciziei din 02 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 18 august 2016, reclamanta Smolianicova Natalia s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată către Covalschi Diana, Rusov Alina, Covalschi Alexandru, notarul

public Petcu Elena, notarul public Muruianu Ludmila, solicitînd recunoașterea nulității

testamentului perfectat la 24 mai 2004 de notarul public Petcu Elena și anularea

certificatului de moștenitor testamentar nr. xxxxxx din 28 mai 2009. Prin acest

testament, Smolianicova Emilia, decedată la 23 septembrie 2008, a testat averea sa

Alinei Rusov și Dianei Covalschi - fiecăreia cîte 2/9 (două noimi) cote-părți din

apartamentul nr. 8 din str. Ialoveni xxxx, mun. Chișinău, avînd numărul cadastral

xxxxxxxxxxxxxxx și suprafața totală de 61,3 (șaizeci și unu întregi și 3/10) m.p.

În motivarea acțiunii, reclamanta Smolianicova Natalia a invocat nulitatea

testamentului întocmit de mama sa, Smolianicova Emilia, acesta fiind întocmit cu

încălcarea prevederilor legale, fără conștientizarea de către testator a acțiunilor sale.

Consideră că testaorul ar fi fost lipsit de xxxxxxxxxxxx în momentul întocmirii

testamentului, deoarece mama ei la momentul semnării testamentului ar fi fost grav

xxxxxxxx și se afla sub influența unor preparate puternice, xxxxxxxxxxxx, care au

afectat capacitatea ei de a gândi clar și de a conștientiza acțiunile sale.

Reclamanta a mai solicitat, în acțiunea sa, repunerea în termenul de prescripție

extinctivă, invocînd că a aflat despre existența testamentului contestat numai pe

parcursul examinării cauzei civile la cererea lui Covalschi Elena, Covalschi Diana și

Rusov Alina cu privire la împărțirea bunului proprietate comună pe cote-părți, și anume

la începutul lunii iulie 2016.

1

Ulterior, reclamanta Natalia Smolianicova a depus cerere de chemare în judecată

concretizată (f. d. 54), prin care solicită repunerea în termen, recunoașterea nulității

testamentului perfectat la 24 mai 2004 de notarul public Petcu Elena, anularea

certificatului de moștenitor testamentar nr. xxxxxx din 28 mai 2009, constatarea

faptului acceptării de către dînsa a succesiunii rămase după decesul mamei

Smolianicova Emilia, care constă din 4/9 cote- părți din apartamentul nr.8 din str.

Ialoveni xxxx, mun. Chișinău cu numărul cadastral xxxxxx.113.01.008.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta și-a mai concretizat pretențiile,

solicitînd suplimentar recunoașterea nulității contractului de donație nr. xxxxxx din

29.11.2017 încheiat între Rusov Alina și Covalschi Alexandru pe 2/9 cote -părți din

apartamentul nr. 8 din str. str. Ialoveni xxxx, mun. Chișinău cu numărul cadastral

xxxxxx.113.01.008, înregistrat la OCT Chișinău la 30 noiembrie 2017.

Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 27 mai 2019,

cererea de chemare în judecată depusă de către Smolianicova a fost respinsă drept

tardivă, iar în partea pretenției privind declararea nulității contractului de donație

nr. xxxxxx din 29 noiembrie 2017 încheiat între Rusov Alina și Covalischi

Alexandru asupra cotei părți de 2/9 din apartament a fost respinsă drept nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2020 cererea de apel declarată

de Smolianicova Natalia și apelul declarat de avocatul Cușnirova Irina în interesele

Nataliei Smolianicova, a fost respinsă, menținîndu-se hotărîrea primei instanțe.

În favoarea acestei soluții, instanța de apel a indicat că examinarea unei acțiuni

depusă în afara termenului legal, constituie o încălcare a principiului legalității și

securității raporturilor juridice și, respectiv, o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Sub acest aspect, urmează a fi reținut ca fiind întemeiat raționamentul primei instanțe

precum că actele cauzei denotă contrariul celor invocate în ordine de apel, și anume

că apelanta Smolianicova Natalia ar cunoscut despre faptul că nepoatele sale sînt

moștenitoarele testamentare ale defunctei la momentul decesului acesteia. Astfel,

informația cu privire la înregistrarea dreptului de proprietate al moștenitoarelor se

conține atît în extrasul din Registrul bunurilor imobile pentru efectuarea tranzacțiilor,

din 14 iulie 2016 , anexat la materialele cauzei de însăși reclamantă, cît și în răspunsul

avocatului reclamantei Cușniriova Irina, semnat la 09 iunie 2015 și adresat Alinei

Rusov, prin care aceasta solicita informații privind prețul la care nepoatele sale ar

vrea să-și vândă cotele-părți. Se mai menționa în scrisoare că Smolianicova Natalia

nu este împotriva instalării celorlalți coproprietari ai apartamentului, în condițiile în

care aceștia își vor achita la timp facturile la serviciile comunale.

Reieșind din cele constatate, instanța de apel a concluzionat că, de la data 09

iunie 2015 și până la data adresării în instanța de judecată - 18 august 2016, s-a scurs

o perioadă îndelungată de timp, în care reclamanta/apelantă nu a dorit să-și

realizeze dreptul încălcat, împrejurare care în circumstanțele speței trezește anumite

dubii vizavi de legalitatea pretențiilor.

La 11 august 2020, avocatul Cușniriova Irina a declarat recurs împotriva deciziei

din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în interesele recurentei Smolianicova

Natalia.

În susținerea cererii de recurs a indicat că aceasta consideră decizia și hotărîrea

primei instanțe drept contrare normelor de drept material și procedural, invocînd

prevederile art. 432 alin. (1) –(3) Cod procedură civilă, mai cu seamă pe cele ale lit. d),

alin. (3), considerînd că instanța a soluționat problema drepturilor unei persoane care

nu a fost implicată în proces.

2

Astfel, consideră că, deși Aliona Stratan a fost parte la raporturile juridice civile

deduse judecății (în calitate de proprietar anterior al apartamentului vîndut),

neatragerea sa în proces drept intervenient accesoriu afectează atît drepturile sale, cît

și pe cele ale recurentei ori a altor persoane.

Mai susține recurenta că instanța de apel a examinat cauza în mod superficial și

nu a elucidat toate circumstanțele de fapt expuse în cererea de apel, încălcînd în mod

direct dreptul recurentei la un proces echitabil, or nu a adus nicio explicație plauzibilă

pentru care a respins alegațiile recurentei din cererea de apel.

A solicitat recurenta admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 02 iunie 2020, a hotărîrii Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 27 mai

2019, cu restituirea cauzei civile la rejudecare în instanța de apel.

Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 13 octombrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. La 13

noiembrie 2020, a fost înregistrată referința depusă de către avocatul Vasile Foltea în

interesele intimatei Covalschi Diana.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinînd temeiurile invocate în cererea de recurs, declarată de

avocatul Cușniriova Irina în interesele recurentei Smolianicova Natalia în raport cu

materialele cauzei civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 02 iunie 2020, care a

fost expediată în adresa participanților la proces la data de 13 octombrie 2020 (f.d.213),

însă nu există dovada recepționării la aceeași dată de către participanții la proces.

Astfel, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată la data de 21 august 2020

de către recurent în interiorul termenului legal.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către avocatul Cușniriova Irina în

interesele recurentei Smolianicova Natalia, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

3

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate de recurentă în cererea de

recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sînt strict delimitate de art. 432, reieșind din prevederile art. 437

alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei este impusă obligația

delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor încălcări esențiale sau a acelor

circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural

și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori

acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei,

în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, avînd în vedere faptul că

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de ilegalitate pe care

se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de

vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărîre neîntemeiată.

Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicînd determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum

și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul său cu

soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs declarată de către avocatul Cușniriova Irina în interesele recurentei

Smolianicova Natalia.

4

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil și consideră că recursul declarat de

către avocatul Cușniriova Irina în interesele recurentei Smolianicova Natalia nu se

încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În temeiul art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către avocatul Cușniriova Irina în

interesele recurentei Smolianicova Natalia.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5