2ra-1698/19 — nulitatea relativă a certificatului de mostenitor

Dosarul nr. 2ra-1698/19

Prima instanță: (Judecătoria Drochia, sediul Central) I. Rusu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza

Î N C H E I E R E

18 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Babalău Viorica,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Dascal Valentina

împotriva Vioricăi Babalău cu privire la declararea nulității parțiale a certificatului

de moștenitor testamentar,

împotriva deciziei din 21 mai 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a respins

apelul declarat de Babalău Viorica și s-a menținut hotărârea din 17 decembrie 2018

a Judecătoriei Drochia, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 10 mai 2017, Dascal Valentina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Vioricăi Babalău cu privire la declararea nulității parțiale a certificatului

de moștenitor testamentar.

În motivarea acțiunii, Dascal Valentina a menționat că la 30 decembrie 2013, a

decedat soțul său, Dascal Timofei, după decesul căruia a rămas averea succesorală și

anume: ½ din casa de locuit și terenul aferent din satul Pelenia, raionul Drochia și

câte ½ cotă-parte din terenurile agricole cu suprafața de 0,042 ha și 0,01301 ha,

situate în extravilanul satului Pelenia, raionul Drochia.

Reclamanta a invocat de asemenea, că Dascal Timofei a întocmit un testament,

prin care a testat întreaga avere fiicei sale, Babalău Victoria.

La 23 decembrie 2016, notarul public Ghedreuțan Dina a eliberat pe numele

Victoriei Babalău, certificatul de moștenitor testamentar pentru averea succesorală

și anume în privința terenurilor agricole cu nr. cadastral XXXXX și nr. cadastral

XXXXX.

Dascal Valentina a invocat nulitatea certificatului de moștenitor testamentar,

deoarece terenurile nominalizate au fost înregistrate în proprietatea lui Dascal

1

Timofei în perioada căsătoriei, la 07 decembrie 2000 și prin urmare aceste terenuri

constituie proprietate comună în devălmășie a soților.

A specificat că astfel i-a fost încălcat dreptul de proprietate, garantat de art. 1

Protocol Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Reclamanta Dacsal Valentina a solicitat declararea nulității parțiale a

Certificatului de moștenitor testamentar din 23 decembrie 2016, eliberat pe numele

Vioricăi Babalău după decesul lui Dascal Timofei, în partea ½ cote-părți din

terenurile agricole cu nr. cadastral XXXXX și nr. cadastral XXXXX, situate în

extravilanul satului Pelinia, raionul Drochia.

Prin hotărârea din 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Central,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Dascal Valentina.

S-a declarat parțial nul certificatul de moștenitor testamentar din 23 decembrie

2016 eliberat pe numele Vioricăi Babalău după decesul lui Dascal Timofei în partea

a ½ cotă-parte din terenurile agricole cu nr. cadastral XXXXX și nr. cadastral

XXXXX, situate în extravilanul satului Pelinia, raionul Drochia.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că terenurile în litigiu au fost înregistrate în proprietatea lui Dascal Timofei

la data de 07 decembrie 2000 și deci acestea constituie proprietatea comună în

devălmășie a soților Dascal, fiind abuziv încălcat dreptul reclamantei de posesie,

folosință, dispoziție și administrare asupra bunurilor imobile în cauză.

Astfel, instanța de fond a concluzionat că Certificatul de moștenitor

testamentar din 23 decembrie 2016 eliberat pe numele Vioricăi Băbălău contravine

normelor imperative.

Prin decizia din 21 mai 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul declarat

de Babalău Viorica și s-a menținut hotărârea din 17 decembrie 2018 a Judecătoriei

Drochia, sediul Central.

La 15 iulie 2019, prin intermediul oficiului poștal, Babalău Viorica a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să

fie respinsă.

Recurenta Babalău Viorica, în motivarea recursului a menționat că la

examinarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei, precum și faptul că au fost aplicate eronat

normele de drept material și anume prevederile art. 366-367 Cod civil privind

proprietatea comună în devălmășie.

De asemenea, a invocat că terenurile în litigiu constituiau averea personală a

lui Dascal Timofei și nu erau proprietate comună în devălmășie a soților Dascal.

Astfel Dascal Valentina nu este în drept de a pretinde la o cotă-parte din

terenurile agricole în calitate de proprietate, ci doar la rezerva succesorală.

Mai mult ca atât, Dascal Valentina nu are calitatea de moștenitor legal sau

succesoral, deoarece nu a prezentat dovada că s-a adresat la notar cu cerere privind

acceptarea averii succesorale și are calitatea de succesor legal.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 21 mai 2019, iar

2

la 20 iunie 2019, recurenta a recepționat decizia motivată a instanței de apel, fapt

confirmat prin avizul de recepție (f.d. 132).

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 15 iulie 2019, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea

a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

3

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Babalău Viorica, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Babalău Viorica.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

4