3ra-680/19 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-680/19

prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul central (judecătorul: V. Craveț)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (judecătorii: A. Gheorghieș, D. Pușca, A. Toderaș)

ÎNCHEIERE

5 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Valentin Oclanschi,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de către Valentin Oclanschi împotriva Consiliului sătesc Zgurița cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți prin care a fost

respins apelul depus de către Valentin Oclanschi și a fost menținută hotărârea din

14 septembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul central,

constată:

La 4 mai 2016 Valentin Oclanschi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului sătesc Zgurița cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că mamei lui, Liuba Oclanschi conform titlului

nr. xxxxxx din 27 martie 1998 de către Primăria satului Zgurița, raionului Drochia i-

a fost repartizat teren agricol cu suprafața de 0,8503 ha cu nr.cadastral xxxxxx.

La 2 iulie 2006, mama Liuba Oclanschi a decedat, iar în temeiul certificatului de

moștenitor legal, Valentin Oclanschi a devenit succesorul acesteia, inclusiv și a cotei

de teren, ce se atestă prin certificatul de moștenitor legal din 6 iunie 2008 nr. xxxxxx

eliberat de către biroul notarial.

A specificat că repartizarea cotelor agricole menționate nu corespund deținerii

de facto a terenurilor agricole, deoarece cunoștea despre repartizarea Liubei

Oclanschi și altor cotași a terenului agricol cu suprafața de 1,22 ha, însă în luna iunie

2015 din bonul de plată pentru arenda cotei a aflat că îi aparține numai terenul cu

suprafața de 0,8503 ha.

De asemenea, reclamantul a susținut că întru soluționarea problemei create, la

29 martie 2016 a depus cerere către Consiliul sătesc Zgurița prin care a solicitat

mărirea suprafeței cotei de teren, iar prin decizia nr.1/14 din 30 martie 2016 cererea

i-a fost respinsă.

Reclamantul Valentin Oclanschi a solicitat, declararea nulității a titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr. xxxxxx din 27 martie 1998

eliberat de către Primăria satului Zgurița, raionului Drochia privind repartizarea

1

terenului agricol cu suprafața de 0,8503 ha; obligarea Primăriei satului Zgurița,

raionului Drochia repartizarea terenului agricol conform deciziei nr.2/5 din

26 februarie 1998 cu suprafața de 1,22 ha. cu eliberarea titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren.

Prin hotărârea din 14 septembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul central a

fost respinsă ca fiind tardivă cererea de chemare în judecată înaintată de

către Valentin Oclanschi.

Invocând ilegalitatea acestei hotărâri, la 11 octombrie 2018 Valentin Oclanschi

a depus apel solicitând, admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond și

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost respinsă cererea de

apel depusă de către Valentin Oclanschi și a fost menținută hotărârea din

14 septembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul central.

Pentru a ajunge la această concluzie instanța de apel a reținut că prima instanță

a determinat corect raportul juridic litigios, iar circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin.

Instanța de apel a remarcat că, termenul de prescripție a început a curge din

6 iunie 2008, data cînd a fost eliberat certificatul de moștenitor legal nr. xxxxxx, astfel

reclamantul Valentin Oclanschi înaintând acțiunea la 4 mai 2016 a omis termenul de

adresare în judecată.

Totodată, Consiliul sătesc Zgurița a invocat faptul omiterii termenului de

prescripție.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond corect a respins

acțiunea ca fiind depusă tardiv.

La 4 aprilie 2019 Valentin Oclanschi a depus recurs prin care a solicitat casarea

deciziei instanței de apel cu repunerea acțiunii în termenul legal.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurentul a reiterat

motivele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță

și în instanța de apel.

La 22 mai 2019 Primăria satului Zgurița a depus referință prin care a solicitat

respingerea recursului ca neîntemeiat.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului, Completul specializat

în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea

în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

2

Prin urmare, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu prevederile art.

258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor anterioare

intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că, copia deciziei integrale a instanței de apel din

5 februarie 2019, a fost expediată participanților la proces la 13 martie 2019, fapt

confirmat prin copia scrisorii de însoțire a Curții de Apel Bălți nr.5074 (f.d. 188).

Astfel, instanța de recurs consideră că Valentin Oclanschi, s-a conformat

prevederilor legale și a depus recursul la 4 aprilie 2019 prin intermediul oficiului

poștal (f.d.198,199), în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

3

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul depus de către Valentin Oclanschi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea

faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective,

adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell

contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de către Valentin

Oclanschi, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul depus de

către Valentin Oclanschi, ca inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și

art. 270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Valentin Oclanschi se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

4